ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3181/2011

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față reține următoarele. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2753 din 16 martie 2006 a constatat perimat recursul declarat de reclamantul B.N. împotriva deciziei nr. 13 din 31 ianuarie 200 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Prin considerentele deciziei se arată cele ce urmează: La termenul de judecată din data de 6 februarie 2004, la cererea recurentului s-a dispus suspendarea judecării recursului în temeiul art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

La data de 3 octombrie 2005, cauza fost repusă pe rol, ca urmare a rămânerii litigiului în nelucrare mai mult de 1 an din culpa părții, fixându-se termen la 19 ianuarie 2006. Pentru lipsa relațiilor privind modul de soluționare a notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, cauza a fost amânată la 16 martie 2006. La acest termen, reclamantul recurent, prin mandatar B.G., a precizat că s-a finalizat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001 prin emiterea dispoziției. Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”.

În cauză, recursul a rămas în nelucrare timp de peste un an, din vina recurentului. Întrucât cererea recurentului a fost satisfăcută apelând la procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, ceea ce a condus la rămânerea cauzei în nelucrare mai mult de un an din culpa acestuia, rezultă că sunt îndeplinite condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. La 3 mai 2010, B.N.G., succesor al lui B.N., a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2753 din 16 martie 2006. În motivarea căii extraordinare de atac se arată că datorită unei evidente erori materiale s-a considerat că recursul este perimat, deoarece judecata acestuia trebuia să rămână suspendat până la finalizarea procedurii începute pe Legea nr. 10/2001.

Totodată solicită repunerea în termen pentru exercitarea căii de atac. Înalta Curte, față de dispozițiile art. 318 C. proc. civ. și art. 103 C. proc. civ., va constata tardivitatea cererii pentru argumentele ce succed. Contestația în anulare poate fi introdusă împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, conform art. 319, teza II-a în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă. În cauza de față contestația în anulare a fost formulată la 3 mai 2010, după 4 ani de la data pronunțării deciziei irevocabile, 16 martie 2006. Contestatorul a solicitat repunerea în termen fără a indica și proba care a fost împrejurarea, mai presus de voința sa, ce l-a împiedicat să exercite în termen calea extraordinară de atac aleasă pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 103 C. proc.

civ. Înalta Curte, pentru motivele ce preced, va respinge contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 prima teză C. proc. civ., prima ipoteză – dezlegarea dată în recurs este rezultatul unei greșeli materiale, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.N.G. împotriva deciziei nr. 2753 din 16 martie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 187/1/2000. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2011.