ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3181/2011

Deliberând în condițiile art. 256

C. proc. civ. asupra cauzei civile de față reține următoarele.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin decizia nr. 2753 din 16 martie 2006 a constatat

perimat recursul declarat de reclamantul B.N. împotriva deciziei nr. 13 din 31

ianuarie 200 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și

familie, litigii de muncă și asigurări sociale.

Prin considerentele

deciziei se arată cele ce urmează:

La termenul de

judecată din data de 6 februarie 2004, la cererea recurentului s-a dispus

suspendarea judecării recursului în temeiul art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

La data de 3

octombrie 2005, cauza fost repusă pe rol, ca urmare a rămânerii litigiului în

nelucrare mai mult de 1 an din culpa părții, fixându-se termen la 19 ianuarie

2006.

Pentru lipsa

relațiilor privind modul de soluționare a notificării formulate în temeiul

Legii nr. 10/2001, cauza a fost amânată la 16 martie 2006.

La acest termen,

reclamantul recurent, prin mandatar B.G., a precizat că s-a finalizat procedura

prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001 prin emiterea dispoziției.

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., „Orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an”.

În cauză, recursul a

rămas în nelucrare timp de peste un an, din vina recurentului.

Întrucât cererea

recurentului a fost satisfăcută apelând la procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001,

ceea ce a condus la rămânerea cauzei în nelucrare mai mult de un an din culpa

acestuia, rezultă că sunt îndeplinite condițiile art. 248 alin. (1) C. proc.

civ.

La 3 mai 2010, B.N.G.,

succesor al lui B.N., a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2753

din 16 martie 2006.

În motivarea căii

extraordinare de atac se arată că datorită unei evidente erori materiale s-a

considerat că recursul este perimat, deoarece judecata acestuia trebuia să

rămână suspendat până la finalizarea procedurii începute pe Legea nr. 10/2001.

Totodată solicită

repunerea în termen pentru exercitarea căii de atac.

Înalta Curte, față de

dispozițiile art. 318 C. proc. civ. și art. 103 C. proc. civ., va constata

tardivitatea cererii pentru argumentele ce succed.

Contestația în

anulare poate fi introdusă împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la

îndeplinire pe cale de executare silită, conform art. 319, teza II-a în termen

de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu

mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

În cauza de față

contestația în anulare a fost formulată la 3 mai 2010, după 4 ani de la data

pronunțării deciziei irevocabile, 16 martie 2006.

Contestatorul a

solicitat repunerea în termen fără a indica și proba care a fost împrejurarea,

mai presus de voința sa, ce l-a împiedicat să exercite în termen calea

extraordinară de atac aleasă pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 103 C.

proc. civ.

Înalta Curte, pentru

motivele ce preced, va respinge contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile

art. 318 prima teză C. proc. civ., prima ipoteză – dezlegarea dată în recurs

este rezultatul unei greșeli materiale, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestația

în anulare formulată de contestatorul B.N.G. împotriva deciziei nr. 2753 din 16

martie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 187/1/2000.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 aprilie 2011.