ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4875/2010

Prin Decizia nr. 53/C

din 10 martie 2008, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie,

litigii de muncă și asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul declarat

de reclamanta T.S.A. împotriva Sentinței civile nr. 1559 din 25 septembrie

2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă în Dosarul nr. 3664/118/2006

(nr. format vechi 4331/2006).

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta, invocând motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Învestită cu

judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin Încheierea din 15 mai 2009,

suspendarea judecății în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca

urmare a neprezentării părților legal citate.

Cauza a stat în

nelucrare până la 28 mai 2010, când instanța a dispus, din oficiu, repunerea pe

rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 1

octombrie 2010.

La acest termen,

Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se

impune a fi admisă pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză

nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de

diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea

să o facă.

Aceasta este și

situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 15 mai 2009,

părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi

săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de

recurs.

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 15 mai 2010, când s-a

împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc.

civ., nici una dintre părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol

în vederea continuării judecății.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea

operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se

poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să

constate perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanta T.S.A. împotriva Deciziei nr. 53/C din 10

martie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie,

litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 octombrie 2010.

Procesat de GGC - DG