ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3132/2012

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de față, cu privire

la excepția perimării, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 octombrie 2010 a

Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și de familie, litigii de muncă

și asigurări sociale, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a

Curții Constituționale, cu neconstituționalitatea dispozițiilor art. 111 teza a

II-a, art. 318 teza a II-a C. proc. civ., art. 26 din Legea nr. 47/1992, art.

790 C. civ., art. 189 C. proc. pen., în raport de prevederile art. 21, 41, 44

și 46 din Constituție, formulată de reclamantul P.M.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs reclamantul sus-menționat. Învestită cu judecarea

recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 22 februarie 2011,

suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., pentru lipsa părților.

Cauza a rămas în

nelucrare până la 02 martie 2012, când instanța a dispus, din oficiu, repunerea

pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de

08 mai 2012.

La acest termen,

Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se

impune a fi admisă pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părților.

Astfel spus,

perimarea este reglementată ca o sancțiune procesuală ce operează cu condiția,

ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză niciun act de procedură în

vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a

acționat în acest scop.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ. și constatând totodată, că potrivit aceluiași text de lege,

perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc.

civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte

urmează să constate perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamantul P.M. împotriva încheierii de ședință din 25

octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și de familie,

litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 mai 2012.

Procesat

de GGC - CT