ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4789/2010

Constată că prin decizia

nr. 63 din 23 mai 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie a fost respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantul W.T. împotriva sentinței civile nr. 221 din 14

februarie 2007 a Tribunalului Mureș.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs apelantul-reclamant, susținând nelegalitatea soluției

instanțelor fondului întrucât nu s-a dispus restituirea în natură a ambelor

imobile naționalizate.

Învestită cu

soluționarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 9 ianuarie 2008,

suspendarea judecății în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca

urmare a neprezentării părților legal citate.

Cauza a rămas în

nelucrare până la 22 ianuarie 2010, când instanța a dispus, din oficiu,

repunerea pe rol în vederea discutării perimării.

Înalta Curte urmează să

constate intervenită sancțiunea perimării, având în vedere următoarele

considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1)

C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs,

revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept,

chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp

de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Altfel spus, perimarea

operează sub condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză niciun act

de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a

părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Or, în speță, după

suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,

măsură dispusă la termenul din 9 ianuarie 2008, părțile au lăsat să treacă un

interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură

în vederea reluării judecății cererii.

În ce privește decesul

recurentului–reclamant, acesta a intervenit la 27 august 2009, după împlinirea

termenului de perimare, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 250

alin. (2) C. proc. civ. care suspendă cursul perimării timp de 3 luni, sub

condiția însă, ca faptele care au prilejuit suspendarea judecății să se fi

petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare.

În condițiile în care,

până la împlinirea termenului de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C.

proc. civ., niciuna din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe

rol în vederea continuării judecății, se va reține întrunirea în cauză a

condițiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât Înalta

Curte urmează să constate perimată cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat

de reclamantul W.T. - în prezent decedat - împotriva deciziei nr. 63/A din 23

mai 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29

septembrie 2010.