ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3089/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3089/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Constată că prin decizia nr. 112 din 21 noiembrie 2007
a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de
Primăria Odorheiu Secuiesc împotriva sentinței civile nr. 1930 din 30 mai 2007
a Tribunalului Harghita.
S-a reținut în considerentele deciziei, ca fiind
corectă soluția de primă instanță, de obligare a pârâtei, la plata
cheltuielilor de judecată, față de culpa procesuală constatată a acesteia și
față de dispoz. art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs
apelanta-pârâtă, care a formulat critici de nelegalitate, susținând încălcare
prevederilor art. 274 C. proc. civ.
Învestită cu judecarea recursului, Înalta
Curte a dispus, prin încheierea din 29 octombrie 2008, suspendarea judecății în
baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării
părților legal citate.
Cauza a rămas în nelucrare până la 22
ianuarie 2010, când instanța a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea
discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 19 mai 2010.
Înalta Curte urmează să constate
intervenită sancțiunea perimării, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,
orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice
altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva
incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în
materie civilă.
Rezultă că, pentru a
interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală
în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această
lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.
Altfel spus, perimarea
operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act
de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a
părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este și situația în
speță, unde după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1)
pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 29 octombrie 2008, părțile
au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit
vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii.
În condițiile în care, până
la împlinirea termenului de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C.
proc. civ., niciuna din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe
rol în vederea continuării judecății, se va reține întrunirea în cauză a
condițiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât Înalta
Curte urmează să constate perimată cererea de recurs.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de pârâtul
Municipiul Odorheiu Secuiesc prin Primar împotriva deciziei nr. 112/A din 21
noiembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și
asigurări sociale, pentru minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 mai 2010.