ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4086/2010

Constată

că prin Decizia nr. 6/ R din 9 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția

a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea I.M. împotriva

sentinței civile nr. 1651 din 29 martie 2006 a Tribunalului București, secția a

VIII-a.

S-a reținut în considerentele deciziei, ca fiind corectă soluția de

primă instanță, potrivit căreia s-a constatat perimată cererea introdusă de

contestatoare împotriva intimatei Casa de Pensii a Municipiului București,

întrucât s-a făcut în mod corespunzător aplicarea dispozițiilor art. 248 și

urm. C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea, care a susținut

caracterul nelegal al soluției.

Învestită cu

soluționarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 28 noiembrie

2007, suspendarea judecății în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca

urmare a neprezentării părților legal citate.

Cauza a rămas în

nelucrare până la 21 ianuarie 2010, când instanța a dispus, din oficiu,

repunerea pe rol în vederea discutării perimării.

Înalta Curte urmează

să constate intervenită sancțiunea perimării, având în vedere următoarele

considerente:

Potrivit art. 248 alin.

(1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă

de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina

părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Altfel spus, perimarea

operează sub condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză niciun act

de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a

părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația

în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct.

2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 28 noiembrie 2007, părțile au

lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun

act de procedură în vederea reluării judecății cererii.

În condițiile în

care, până la împlinirea termenului de perimare, calculat conform art. 101 alin.

(3) C. proc. civ., niciuna din părți nu a înregistrat cerere de repunere a

cauzei pe rol în vederea continuării judecății, se va reține întrunirea în

cauză a condițiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., astfel Încât

Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Constată perimat recursul declarat de contestatoarea I.M. împotriva

Deciziei nr. 6/ R din 9 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a

VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 iunie 2010.