ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2005/2011

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată și conexată, pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ, reclamantele R.C. și S.M., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P.,

au solicitat obligarea acesteia din urmă la plata despăgubirilor, în temeiul

Legii nr. 10/2001.

î

n motivarea acțiunii,

s-a susținut că prin dispoziția P.M. Galați nr. 924/2004 au beneficiat de

măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 alături de numiții D.N. și N.E.

în sumă de 328.267.829 lei, sumă stabilită potrivit sentinței civile nr. 462

din 27 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați.

a

u mai susținut

reclamantele că, deși s-au adresat autorității pârâte în vederea obținerii

plății efective, nici la data promovării acțiunii de față aceasta mi au achitat

suma solicitată.

Prin întâmpinarea

formulată,pârâtă a solicitat respingerea acțiunii, atât pe cale de excepție,

cât și pe fond.

Curtea de apel Galați,

secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 78 pronunțată în

data de 16 martie 2010, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de

reclamantele R.C. și S.M., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., reținând în

esență, că, în cauza dedusă judecății, reclamantele nu a făcut dovada

existenței unui drept proteguit de lege.

Arată că la data

promovării prezentei acțiuni, reclamantele nu erau în posesia unui titlu de

despăgubire emis de către C.C.S.D. potrivit procedurii prevăzută de Cap. V

Titlul VII din Legea nr. 274/2005, astfel că în lipsa acestui înscris doveditor

autoritatea pârâtă nu poate trece la acordarea despăgubirilor, dreptul pretins

de reclamante prin acțiunea de față împotriva A.N.R.P., nefiind unul actual.

î

mpotriva acestei

sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamantele R.C. și S.M.

În motivarea recursurilor

lor, reclamantele au arătat, în esență, că A.N.R.P. s-a apărat cu aceea că nu

s-a făcut dovada existenței unui drept protejat de lege, mai exact că nu a fost

emisă decizia prin care să se stabilească suma ce i se cuvenea drept

despăgubire, or, decizia despre care face vorbire pârâta a fost emisă sub nr. 7622

la data de 29 ianuarie 2010, care le-a fost prezentată chiar la sediul A.N.R.P.

și a fost depusă la dosarul de plăți cu numărul de ordine 16642 din 29 martie

comunicat instanței de judecată respectiva decizie, astfel încât Curtea de Apel

Galați nu a putut lua la cunoștință de existența ei și implicit de faptul că au

fost parcurse toate procedurile pentru acordarea despăgubirilor. Pentru

aceasta, au mai arătat recurentele, solicită să fie obligată pârâta să depună

decizia nr. 7622 din 29 ianuarie 2010 și să li se admită recursurile, iar

pârâta A.N.R.P. să fie obligată la plata despăgubirilor în sumă de 16.414 lei

pentru R.C. și 2.517 lei pentru S.M.

Recursurile sunt

fondate.

Prima instanță,

Curtea de Apel Galați a respins acțiunea formulată de către reclamante, în

contradictoriu cu A.N.R.P., reținând, în esență, că la data promovării cererii

de chemare în judecată cele două reclamante nu erau în posesia unui titlu de

despăgubire emis de către C.C.S.D., conform procedurii reglementate în

Capitolul V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel că procedurile prealabile

despăgubirii efective nu au fost parcurse, situație în care dreptul pretins de

reclamante nu este încă unul actual.

Concluzia instanței

de fond este eronată, constată instanța de control judiciar, deoarece anterior

pronunțării sentinței recurate C.C.S.D. emisese deja, în baza art. 1 alin. (2),

art. 13 alin. (1) și art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Decizia nr. 7622

din 29 ianuarie 2010, titlul de despăgubire în favoarea reclamantelor, prin

care doamnei R.C. i s-a acordat 16.413,39 lei, reprezentând cota de 8/16 din

suma de 32.826,78 lei, iar doamnei S.M. suma de 2.051, 67 lei reprezentând cota

de 1/16.

În aceste condiții,

având în vedere că prima instanță nu a soluționat fondul cauzei reținând,

practic, prematuritatea demersului judiciar al reclamantelor, sunt incidente în

speță prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., situație în care se impune

casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe în vederea soluționării pe fond a acțiunii formulate de către

reclamantele R.C. și S.M.

Față de cele ce

preced, în baza aer.312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursurile declarate de reclamante, va casa sentința atacată și va trimite

cauza spre rejudecare Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de reclamantele R.C. și S.M. împotriva sentinței nr. 78 din 16 martie

2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 aprilie 2011.