ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2005/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată și conexată, pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ, reclamantele R.C. și S.M., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., au solicitat obligarea acesteia din urmă la plata despăgubirilor, în temeiul Legii nr. 10/2001. î n motivarea acțiunii, s-a susținut că prin dispoziția P.M. Galați nr. 924/2004 au beneficiat de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 alături de numiții D.N. și N.E. în sumă de 328.267.829 lei, sumă stabilită potrivit sentinței civile nr. 462 din 27 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați. a u mai susținut reclamantele că, deși s-au adresat autorității pârâte în vederea obținerii plății efective, nici la data promovării acțiunii de față aceasta mi au achitat suma solicitată.

Prin întâmpinarea formulată,pârâtă a solicitat respingerea acțiunii, atât pe cale de excepție, cât și pe fond. Curtea de apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 78 pronunțată în data de 16 martie 2010, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantele R.C. și S.M., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., reținând în esență, că, în cauza dedusă judecății, reclamantele nu a făcut dovada existenței unui drept proteguit de lege. Arată că la data promovării prezentei acțiuni, reclamantele nu erau în posesia unui titlu de despăgubire emis de către C.C.S.D. potrivit procedurii prevăzută de Cap. V Titlul VII din Legea nr. 274/2005, astfel că în lipsa acestui înscris doveditor autoritatea pârâtă nu poate trece la acordarea despăgubirilor, dreptul pretins de reclamante prin acțiunea de față împotriva A.N.R.P., nefiind unul actual.

î mpotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamantele R.C. și S.M. În motivarea recursurilor lor, reclamantele au arătat, în esență, că A.N.R.P. s-a apărat cu aceea că nu s-a făcut dovada existenței unui drept protejat de lege, mai exact că nu a fost emisă decizia prin care să se stabilească suma ce i se cuvenea drept despăgubire, or, decizia despre care face vorbire pârâta a fost emisă sub nr. 7622 la data de 29 ianuarie 2010, care le-a fost prezentată chiar la sediul A.N.R.P. și a fost depusă la dosarul de plăți cu numărul de ordine 16642 din 29 martie 2010. Pârâta cu rea credință pentru a tărăgăna plata despăgubirilor nu a comunicat instanței de judecată respectiva decizie, astfel încât Curtea de Apel Galați nu a putut lua la cunoștință de existența ei și implicit de faptul că au fost parcurse toate procedurile pentru acordarea despăgubirilor.

Pentru aceasta, au mai arătat recurentele, solicită să fie obligată pârâta să depună decizia nr. 7622 din 29 ianuarie 2010 și să li se admită recursurile, iar pârâta A.N.R.P. să fie obligată la plata despăgubirilor în sumă de 16.414 lei pentru R.C. și 2.517 lei pentru S.M. Recursurile sunt fondate. Prima instanță, Curtea de Apel Galați a respins acțiunea formulată de către reclamante, în contradictoriu cu A.N.R.P., reținând, în esență, că la data promovării cererii de chemare în judecată cele două reclamante nu erau în posesia unui titlu de despăgubire emis de către C.C.S.D., conform procedurii reglementate în Capitolul V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel că procedurile prealabile despăgubirii efective nu au fost parcurse, situație în care dreptul pretins de reclamante nu este încă unul actual.

Concluzia instanței de fond este eronată, constată instanța de control judiciar, deoarece anterior pronunțării sentinței recurate C.C.S.D. emisese deja, în baza art. 1 alin. (2), art. 13 alin. (1) și art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Decizia nr. 7622 din 29 ianuarie 2010, titlul de despăgubire în favoarea reclamantelor, prin care doamnei R.C. i s-a acordat 16.413,39 lei, reprezentând cota de 8/16 din suma de 32.826,78 lei, iar doamnei S.M. suma de 2.051, 67 lei reprezentând cota de 1/16. În aceste condiții, având în vedere că prima instanță nu a soluționat fondul cauzei reținând, practic, prematuritatea demersului judiciar al reclamantelor, sunt incidente în speță prevederile art. 312 alin. (5) C. proc.

civ., situație în care se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea soluționării pe fond a acțiunii formulate de către reclamantele R.C. și S.M. Față de cele ce preced, în baza aer.312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de reclamante, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamantele R.C. și S.M. împotriva sentinței nr. 78 din 16 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2011.