ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2080/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 4408 din 9 noiembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de către reclamanta Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a sectorului 1, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului București - prin Primarul General și a dispus suspendarea executării procesului-verbal din 16 decembrie 2009, încheiat de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin procesul-verbal privind verificarea modului de încasare și virare a veniturilor municipiului București din 16 decembrie 2009, s-a constatat că Direcția de Impozite și Taxe Locale a sectorului 1 București datorează bugetului municipiului București suma de 698.886,23 RON reprezentând taxa pentru servicii de reclamă și publicitate (3% din valoarea contractului), stabilind, în sarcina sa obligația de virare a sumei respective către bugetul Consiliului General al Municipiului București. Reclamanta a formulat, în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, plângere administrativă prealabilă împotriva Procesului-verbal din 16 decembrie 2009, întocmit de către Direcția Venituri din cadrul Primăriei Municipiului București și ulterior a solicitat suspendarea executării actului administrativ contestat în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

A reținut prima instanță că sunt îndeplinite cerințele art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă. În ceea ce privește cazul bine justificat, faptul că prin Sentința civilă nr. 2076 din 30 iunie 2008, rămasă irevocabilă, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamanții Primarul sectorului 1 și Consiliul Local al sectorului 1 și a dispus anularea H.C.G.M.B. nr. 41 din 17 ianuarie 2008 privind repartizarea pe bugete componente a veniturilor proprii ale bugetului local al municipiului București și ale sectoarelor pe anul 2008, poate constitui o aparență de nelegalitate a actului administrativ dedus judecății.

H.G. nr. 333/1999 reglementează faptul că autorităților administrației publice locale le revin atribuții privind stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitelor, taxelor locale și a altor venituri ale bugetelor locale, inclusiv a majorărilor de întârziere și a amenzilor, soluționarea obiecțiunilor, contestațiilor și plângerilor formulate la actele de control și de impunere, precum și executarea creanțelor bugetelor locale. Totodată, autorităților administrației publice locale le revine obligația organizării de compartimente proprii de specialitate, necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor ce le revin în acest domeniu, potrivit legii.

În acest sens, prin Hotărârea nr. 63/1999 a Consiliului Local al sectorului 1 a fost înființată Direcția Impozite și Taxe Locale a sectorului 1 care funcționează ca serviciu public local, finanțat integral de la bugetul local al sectorului 1. Astfel, totalitatea atribuțiilor stabilite în sarcina autorităților administrației publice locale ale sectorului 1 referitoare la stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea, executarea și încasarea impozitelor, taxelor locale și a altor venituri ale bugetelor locale se realizează prin Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a sectorului 1. Rezultă, astfel, legătura indisolubilă dintre Primarul sectorului 1 și Consiliul Local al sectorului 1, pe de o parte (care au avut calitatea de reclamanți în dosarele ce au avut ca obiect anularea H.C.G.M.B.

nr. 41/2008) și Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a sectorului 1, pe de altă parte. Totodată, a mai reținut prima instanță, trebuie avute în vedere prevederile legale în materie care stabilesc unde se fac venit obligațiile de plată datorate de către contribuabilii care datorează taxa pentru servicii de reclamă și publicitate. În conformitate cu prevederile art. 270 alin. (1) și (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, “Orice persoană, care beneficiază de servicii de reclamă și publicitate în România, în baza unui contract sau a unui alt fel de înțelegere încheiată cu altă persoană, datorează plata taxei prevăzute în prezentul articol, cu excepția serviciilor de reclamă și publicitate realizate prin mijloacele de informare în masă scrise și audiovizuale.

Taxa prevăzută în prezentul articol, denumită în continuare taxa pentru servicii de reclamă și publicitate, se plătește la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în raza căreia persoana prestează serviciile de reclamă și publicitate”. Din interpretarea logică a prevederilor art. 2, pct. 7 și 8 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, în cazul municipiului București, bugetul local reprezintă bugetul sectorului, bugetul municipiului București reprezentând echivalentul bugetului județean, fiind nominalizat în mod distinct.

Aceeași interpretare a fost dată și de către Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 595 din 13 februarie 2009. De asemenea, a mai reținut prima instanță, așa cum se poate observa chiar din analizarea dispozițiilor art. 295 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, impozitele și taxele locale, precum și amenzile și penalitățile aferente acestora constituie integral venituri la bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale. Față de aceste aspecte, a apreciat instanța de fond, legalitatea procesului-verbal a cărui suspendare a executării se solicită prin prezenta acțiune este dubitabilă, fiind astfel îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat.

Curtea a reținut că și cea de a doua condiție, aceea a prevenirii unei pagube iminente este îndeplinită. Chiar și în condițiile în care Procesul-verbal respectiv ar fi anulat în urma unei acțiuni în contencios administrativ, prin punerea în executare a procesului-verbal respectiv bugetul Consiliului Local al sectorului 1 ar fi lipsit, pe perioada desfășurării procesului, până la pronunțarea unei sentințe definitive și irevocabile, de sume importante de bani.

Acest fapt ar provoca o pagubă iminentă bugetului local al sectorului 1 prin întârzieri în efectuarea plăților reprezentând cheltuieli de personal, a investițiilor și a celorlalte cheltuieli publice ale Consiliului Local al sectorului 1, având în vedere și situația economică actuală, rezultatul final fiind prejudicierea intereselor cetățenilor sectorului 1. Astfel, virarea sumelor prevăzute în Procesul-verbal din 16 decembrie 2009 către bugetul municipiului București poate impieta asupra cheltuielilor publice angajate de Consiliul Local al sectorului 1 și, în consecință, asupra bunei administrări a treburilor publice. Prin urmare, a considerat curtea, în cauză este îndeplinită și condiția dovedirii unei pagube iminente, constând în lipsirea bugetului local de uzul sumei menționate în procesul-verbal, măsura virării sumei către bugetul municipiului București fiind dispusă în temeiul unui act asupra căruia există premise de nelegalitate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Primăria municipiului București, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii. S-a motivat recursul prin aceea că instanța de fond a pronunțat hotărârea fără să aibă în vedere dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, neindicând în mod concret care este împrejurarea legată de starea de fapt și de drept care este de natură să creeze o puternică îndoială în privința legalității actului. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului, motivele de recurs și dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin Sentința civilă nr. 4408/2010, Curtea de Apel București a dispus suspendarea executării Procesului-verbal nr. X/2009 conform art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în speță sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de textul de lege mai sus invocat - paguba iminentă și respectiv cazul bine justificat. Conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanței competente suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Prin Sentința civilă nr. 1541/2011, cererea privind anularea procesului-verbal în litigiu a fost soluționată definitiv, prin anularea acestuia.

Cazul bine justificat este pe deplin dovedit, pe de o parte pentru că există o puternică îndoială referitoare la legalitatea acestui act, avându-se în vedere sentința civilă de care am făcut vorbire, iar pe de altă parte, pentru că din actele anexate la dosar și hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, rezultă că între autoritatea controlată și cea care a efectuat controlul nu există raporturi de subordonare, toate instanțele care s-au pronunțat reținând că nu există temei legal în baza căruia recurentul să procedeze la repartizarea pe buget. Din analiza dispozițiilor art. 295 din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, impozitele și taxele locale constituie integral venituri la bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.

Este unul din motivele pentru care instanța fondului a apreciat că legalitatea procesului-verbal este dubitabilă. Desigur, așa cum am afirmat, procesul-verbal în litigiu a fost anulat pe fond, dar punerea sa în executare până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile, poate aduce o pagubă importantă Consiliului Local sector 1, prin lipsirea de sume importante de bani, ar întârzia plățile care reprezintă cheltuielile de personal, investițiile și alte cheltuieli publice. Prin urmare, corect Curtea de Apel București a constatat îndeplinite cele două condiții cumulativ prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și a admis suspendarea executării Procesului-verbal nr. X/2009. Recursul de față va fi respins, însă ca nefondat și nu lipsit de obiect, întrucât hotărârea pronunțată pe fond nu este irevocabilă, paguba iminentă persistând în condițiile în care recurentul ar pune în executare actul administrativ în discuție.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciind că sentința atacată este legală și temeinică, va respinge recursul declarat de Primăria Municipiului București, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Primăria Municipiului București împotriva Sentinței nr. 4408 din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2011.