ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2080/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 4408 din 9 noiembrie 2010

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis cererea formulată de către reclamanta Direcția Generală de Impozite și

Taxe Locale a sectorului 1, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului

București - prin Primarul General și a dispus suspendarea executării

procesului-verbal din 16 decembrie 2009, încheiat de pârâtă până la pronunțarea

instanței de fond.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut că prin procesul-verbal privind verificarea

modului de încasare și virare a veniturilor municipiului București din 16

decembrie 2009, s-a constatat că Direcția de Impozite și Taxe Locale a

sectorului 1 București datorează bugetului municipiului București suma de

698.886,23 RON reprezentând taxa pentru servicii de reclamă și publicitate (3%

din valoarea contractului), stabilind, în sarcina sa obligația de virare a

sumei respective către bugetul Consiliului General al Municipiului București.

Reclamanta a formulat,

în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, plângere administrativă prealabilă

împotriva Procesului-verbal din 16 decembrie 2009, întocmit de către Direcția

Venituri din cadrul Primăriei Municipiului București și ulterior a solicitat

suspendarea executării actului administrativ contestat în condițiile art. 14

din Legea nr. 554/2004.

A reținut prima

instanță că sunt îndeplinite cerințele art. 14 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ referitoare la cazul bine justificat și paguba

iminentă.

În ceea ce privește

cazul bine justificat, faptul că prin Sentința civilă nr. 2076 din 30 iunie

2008, rămasă irevocabilă, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de

muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

formulată de către reclamanții Primarul sectorului 1 și Consiliul Local al

sectorului 1 și a dispus anularea H.C.G.M.B. nr. 41 din 17 ianuarie 2008

privind repartizarea pe bugete componente a veniturilor proprii ale bugetului

local al municipiului București și ale sectoarelor pe anul 2008, poate

constitui o aparență de nelegalitate a actului administrativ dedus judecății.

H.G. nr. 333/1999

reglementează faptul că autorităților administrației publice locale le revin

atribuții privind stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea

impozitelor, taxelor locale și a altor venituri ale bugetelor locale, inclusiv

a majorărilor de întârziere și a amenzilor, soluționarea obiecțiunilor,

contestațiilor și plângerilor formulate la actele de control și de impunere, precum

și executarea creanțelor bugetelor locale. Totodată, autorităților

administrației publice locale le revine obligația organizării de compartimente

proprii de specialitate, necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor ce le revin

în acest domeniu, potrivit legii.

În acest sens, prin

Hotărârea nr. 63/1999 a Consiliului Local al sectorului 1 a fost înființată

Direcția Impozite și Taxe Locale a sectorului 1 care funcționează ca serviciu

public local, finanțat integral de la bugetul local al sectorului 1.

Astfel, totalitatea

atribuțiilor stabilite în sarcina autorităților administrației publice locale

ale sectorului 1 referitoare la stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea,

executarea și încasarea impozitelor, taxelor locale și a altor venituri ale

bugetelor locale se realizează prin Direcția Generală de Impozite și Taxe

Locale a sectorului 1.

Rezultă, astfel,

legătura indisolubilă dintre Primarul sectorului 1 și Consiliul Local al

sectorului 1, pe de o parte (care au avut calitatea de reclamanți în dosarele

ce au avut ca obiect anularea H.C.G.M.B. nr. 41/2008) și Direcția Generală de

Impozite și Taxe Locale a sectorului 1, pe de altă parte.

Totodată, a mai

reținut prima instanță, trebuie avute în vedere prevederile legale în materie

care stabilesc unde se fac venit obligațiile de plată datorate de către

contribuabilii care datorează taxa pentru servicii de reclamă și publicitate.

În conformitate cu

prevederile art. 270 alin. (1) și (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul

fiscal, cu modificările și completările ulterioare, “Orice persoană, care

beneficiază de servicii de reclamă și publicitate în România, în baza unui

contract sau a unui alt fel de înțelegere încheiată cu altă persoană, datorează

plata taxei prevăzute în prezentul articol, cu excepția serviciilor de reclamă

și publicitate realizate prin mijloacele de informare în masă scrise și

audiovizuale.

Taxa prevăzută în

prezentul articol, denumită în continuare taxa pentru servicii de reclamă și

publicitate, se plătește la bugetul local al unității administrativ-teritoriale

în raza căreia persoana prestează serviciile de reclamă și publicitate”.

Din interpretarea

logică a prevederilor art. 2, pct. 7 și 8 din Legea nr. 273/2006 privind

finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, în cazul

municipiului București, bugetul local reprezintă bugetul sectorului, bugetul

municipiului București reprezentând echivalentul bugetului județean, fiind

nominalizat în mod distinct.

Aceeași interpretare

a fost dată și de către Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de

muncă, asigurări sociale contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 595 din 13 februarie 2009.

De asemenea, a mai

reținut prima instanță, așa cum se poate observa chiar din analizarea

dispozițiilor art. 295 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,

cu modificările și completările ulterioare, impozitele și taxele locale, precum

și amenzile și penalitățile aferente acestora constituie integral venituri la

bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.

Față de aceste

aspecte, a apreciat instanța de fond, legalitatea procesului-verbal a cărui

suspendare a executării se solicită prin prezenta acțiune este dubitabilă,

fiind astfel îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat.

Curtea a reținut că

și cea de a doua condiție, aceea a prevenirii unei pagube iminente este

îndeplinită.

Chiar și în

condițiile în care Procesul-verbal respectiv ar fi anulat în urma unei acțiuni

în contencios administrativ, prin punerea în executare a procesului-verbal

respectiv bugetul Consiliului Local al sectorului 1 ar fi lipsit, pe perioada

desfășurării procesului, până la pronunțarea unei sentințe definitive și

irevocabile, de sume importante de bani. Acest fapt ar provoca o pagubă

iminentă bugetului local al sectorului 1 prin întârzieri în efectuarea plăților

reprezentând cheltuieli de personal, a investițiilor și a celorlalte cheltuieli

publice ale Consiliului Local al sectorului 1, având în vedere și situația

economică actuală, rezultatul final fiind prejudicierea intereselor cetățenilor

sectorului 1.

Astfel, virarea

sumelor prevăzute în Procesul-verbal din 16 decembrie 2009 către bugetul

municipiului București poate impieta asupra cheltuielilor publice angajate de

Consiliul Local al sectorului 1 și, în consecință, asupra bunei administrări a

treburilor publice.

Prin urmare, a

considerat curtea, în cauză este îndeplinită și condiția dovedirii unei pagube

iminente, constând în lipsirea bugetului local de uzul sumei menționate în

procesul-verbal, măsura virării sumei către bugetul municipiului București

fiind dispusă în temeiul unui act asupra căruia există premise de nelegalitate.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Primăria municipiului București, criticând-o ca

nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.

S-a motivat recursul

prin aceea că instanța de fond a pronunțat hotărârea fără să aibă în vedere

dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, neindicând în mod concret care

este împrejurarea legată de starea de fapt și de drept care este de natură să

creeze o puternică îndoială în privința legalității actului.

Recursul este

nefondat și va fi respins.

Examinând actele

dosarului, motivele de recurs și dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 4408/2010, Curtea de Apel București a dispus suspendarea executării

Procesului-verbal nr. X/2009 conform art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut că în speță sunt întrunite condițiile

cumulative prevăzute de textul de lege mai sus invocat - paguba iminentă și

respectiv cazul bine justificat.

Conform art. 14 din

Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube

iminente, persoana vătămată poate să ceară instanței competente suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de

fond.

Prin Sentința civilă

nr. 1541/2011, cererea privind anularea procesului-verbal în litigiu a fost

soluționată definitiv, prin anularea acestuia.

Cazul bine justificat

este pe deplin dovedit, pe de o parte pentru că există o puternică îndoială

referitoare la legalitatea acestui act, avându-se în vedere sentința civilă de

care am făcut vorbire, iar pe de altă parte, pentru că din actele anexate la

dosar și hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, rezultă că între

autoritatea controlată și cea care a efectuat controlul nu există raporturi de

subordonare, toate instanțele care s-au pronunțat reținând că nu există temei

legal în baza căruia recurentul să procedeze la repartizarea pe buget.

Din analiza

dispozițiilor art. 295 din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, impozitele și

taxele locale constituie integral venituri la bugetele locale ale unităților

administrativ-teritoriale.

Este unul din

motivele pentru care instanța fondului a apreciat că legalitatea

procesului-verbal este dubitabilă.

Desigur, așa cum am

afirmat, procesul-verbal în litigiu a fost anulat pe fond, dar punerea sa în

executare până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile, poate aduce o pagubă

importantă Consiliului Local sector 1, prin lipsirea de sume importante de

bani, ar întârzia plățile care reprezintă cheltuielile de personal,

investițiile și alte cheltuieli publice.

Prin urmare, corect

Curtea de Apel București a constatat îndeplinite cele două condiții cumulativ

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și a admis suspendarea executării

Procesului-verbal nr. X/2009.

Recursul de față va

fi respins, însă ca nefondat și nu lipsit de obiect, întrucât hotărârea

pronunțată pe fond nu este irevocabilă, paguba iminentă persistând în

condițiile în care recurentul ar pune în executare actul administrativ în

discuție.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciind că sentința atacată

este legală și temeinică, va respinge recursul declarat de Primăria

Municipiului București, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Primăria Municipiului București împotriva Sentinței nr. 4408 din 9

noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 7 aprilie 2011.