ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1090/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea de

revizuire înregistrată sub nr. de mai sus, revizuentele M.S. și S.I. au

solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1130 din 3 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în temeiul

art. 322 pct. 2 și art. 318 C. proc. civ.

În motivele de revizuire,

se învederează că Înalta Curte de Casație și Justiție reține neadevărul, că

prin Decizia nr. 647 din 19 iunie 1998 a Curții de Apel Galați s-ar fi constatat că imobilul din Tecuci, str. 1 Decembrie 1918 a fost proprietatea

personală a T.S., că această proprietate ori parte din ea poate fi transmisă

prin testament unui străin de familia D., fără vocație succesorală.

Or, susțin

revizuentele, din probele de la dosar rezultă că imobilul din str. 1 Decembrie

1918, casa A. cu terenul de 50 de ari, ce a făcut obiectul litigiului, a fost

proprietatea M.C.I.A. așa cum și Primăria Tecuci a susținut în documentele de

restituire în natură, întrucât nici un alt document de proprietate personală nu

a apărut ulterior M.A., iar ele au calitatea de nepoate de frate.

Fată de aceste

considerente, revizuentele susțin că sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 2

și art. 318 C. proc. civ.

Examinând hotărârea

atacată pe calea revizuirii prin prisma dispozițiilor art. 322 pct. 2 și art. 318

C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin decizia civilă nr.

1130 din 10 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, s-a admis recursul pârâților D.G. și D.E. împotriva

deciziei civile nr. 180 din 18 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă, a fost modificată în tot decizia recurată în sensul respingerii, ca nefondat,

a apelului declarat de reclamanta S.M. a cărei calitate procesuală a fost

transmisă moștenitorilor M.S. și S.I. împotriva sentinței civile nr. 282 din 5

februarie 2007 a Tribunalului Galați, s-a constatat nulitatea recursului

declarat de pârâta Primăria Tecuci. De asemenea, s-a respins, ca neavenit

recursul declarat de reclamantul I.S.U.G.G. Galați.

Pentru a pronunța

această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:

Este necontestat că imobilul

în litigiu, situat în Tecuci, str. 1 Decembrie 1918 a aparținut defunctei S.T.

Ceea ce reclamantele

au contestat prin promovarea cererii de chemare în judecată a fost

îndreptățirea pârâților D.G. și D.E. de a beneficia, în temeiul Legii nr. 10/2001,

de măsuri reparatorii corespunzătoare unei cote de ½ din acest imobil.

Instanța de apel a

considerat că pârâții nu au calitatea de persoane îndreptățite le restituire în

baza acestei legi de reparație, fundamentându-și soluția pe puterea de lucru

judecat a două hotărâri judecătorești anterioare, respectiv, sentința civilă nr.

471 din 05 februarie 1997 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin decizia civilă

nr. 1205 din 09 octombrie 1997 a Tribunalului Galați și irevocabilă prin

decizia civila nr. 647/ R din 19 iunie 1998 a Curții de Apel Galați și este

sentința civilă nr. 826 din 16 mai 1994 a Judecătoriei Tecuci.

Curtea

de apel a reținut că, prin aceste două hotărâri judecătorești s-a stabilit cu

putere de lucru judecată că pârâții D.G. și D.E., în baza testamentului

întocmit în favoarea lor de defuncta S.T., proprietara imobilului în litigiu,

au devenit proprietarii bunurilor pe care defuncta le avea în proprietate în

momentul decesului.

Cum,

imobilul de față nu se afla în patrimoniul testatoarei la data decesului,

pârâții nu pot avea calitatea de succesori în privința acestui bun și, pe cale

de consecință, nu sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii

reglementate prin Legea nr. 10/2001.

Concluzia

instanței de apel se întemeiază pe o interpretare eronată a dispozițiilor art. 4

din Legea nr. 10/2001.

Prin

testamentul autentificat sub nr. 774 din 02 septembrie 1982, defuncta S.T. i-a

instituit pe pârâții D.G. și D.E. succesori universali, testând în favoarea lor

„întreaga avere mobilă și imobilă” care se va afla în patrimoniul său la data

decesului.

Prin

cele două hotărâri judecătorești anterioare, instanțele au apreciat că,

întrucât imobilele ce constituiau obiectul acelor litigii, nu se aflau în

patrimoniul defunctei S.T. la data decesului său, reclamanții D.G. și D.E. nu

pot promova o acțiune în revendicare a imobilului situat în Tecuci, str. 1

Decembrie 1918 (sentința civilă nr. 471 din 05 februarie 1997 a Judecătoriei

Tecuci, definitivă prin

decizia civilă nr. 1205

din 09 octombrie 1997 a Tribunalului Galați și irevocabilă prin

decizia

civila nr. 647/ R din 19 iunie 1998 a Curții de Apel Galați), respectiv, nu se

află în stare de indiviziune cu reclamantele asupra unei suprafețe de 4,15 ha de teren pentru care, în temeiul Legii nr. 18/1991 a fost reconstituit dreptul de proprietate

în favoarea reclamantelor și a pârâților (sentința civilă nr. 826 din 16 mai 1994

a Judecătoriei Tecuci).

În

temeiul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, de prevederile acestui act

normativ beneficiază „moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor

fizice îndreptățite”.

În

cele două hotărâri judecătorești anterioare, instanțele nu au contestat

calitatea recurenților D.G. și D.E. de moștenitori testamentari ai defunctei S.T.,

ci și-au fundamentat soluțiile pe împrejurarea că imobilele asupra cărora

purtau litigiul nu se aflau în patrimoniul defunctei la data decesului.

Din

perspectiva Legii nr. 10/2001, aplicabilă prezentului litigiu, împrejurarea că

imobilul ce a constituit obiectul notificării nu s-a aflat în masa succesorală

a defunctei S.T. nu prezintă relevanță, deoarece fiind vorba de un imobil

preluat de stat, calitatea de proprietar al defunctei a încetat la data

decesului acesteia, astfel încât moștenitorii sunt cei în a căror persoană se

redobândește dreptul de proprietate pe data adoptării deciziei de restituire.

Prin

urmare, constatând că instanța de apel a făcut o greșită interpretare în cauză

a prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta

Curte a admis recursul declarat și, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., a

modificat în tot decizia recurată, în sensul că,

potrivit art. 296

C. proc. civ.

, a respins, ca nefundat,

apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 282 din 05 februarie 2007 a

Tribunalului Galați, secția civilă.

Această

hotărâre a fost atacată pe calea revizuirii în condițiile art. 322 pct. 2 i art.

318 C. proc. civ.

Revizuirea

este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce se poate exercita numai în

cazurile expres stabilite de lege.

Motivul

de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., vizează situația în

care instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut,sau nu s-a

pronunțat asupra unui lucru cerut,ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Acest

text legal vizează 3 ipoteze, prima și a treia fiind cazuri de ultra petit, iar

cea de-a doua ipoteză, fiind un caz de minus petit.

Or

raportând dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., la decizia nr. 1130 din 1

februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este de reținut că

acestea nu sunt incidente, nefiind prezente nici una din cele 3 ipoteze sus

evocate, nici de ultra petit și nici de minus petit.

În

ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 318 C. proc. civ., invocat de

revizuente, este de reținut că acesta nu poate constitui temei al cererii de

revizuire formulată de revizuente întrucât dispozițiile legale ce reglementează

instituția revizuirii sunt cuprinse în art. 322 – art. 328 C. proc. civ., iar art.

318 C. proc. civ., vizează o altă instituție juridică, cea a contestației în

anulare.

Așa

fiind, față de cele expuse, nefiind întrunite cerințele art. 322 pct. 2 C. proc.

civ., cererea de revizuire urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de revizuienții M.S. și S.I. împotriva deciziei nr. 1130

din 03 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 februarie 2012.