ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1369/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 116 din data de 20 septembrie 2011 a Tribunalului Buzău, secția penală, a fost respinsă cererea inculpatului de aplicare a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Totodată, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - părți vătămate B.C. Broker de Asigurare SRL, N.A.M.C. Broker de Asigurare SRL, SC A. Broker de Asigurare SRL și D.I. Broker de Asigurare SRL și art. 215 1 alin. (1) cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. - părți vătămate SC A. SA București - sucursala Buzău și SC C.A. Broker de Asigurare SRL. Inculpatul D.I., administrator la SC O.E. Agent de Asigurări SRL, deținut în Penitenciarul Focșani, județul Vrancea, a fost condamnat la: - pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de delapidare, prev. de art. 215 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (3) cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

- faptă din ianuarie 2010. S-a constatat că primele două infracțiuni sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1740/2009 a Judecătoriei Focșani, sentința penală nr. 1590 din 06 noiembrie 2009 a Judecătoriei Focșani și sentința penală nr. 1924/2009 a Judecătoriei Focșani, iar cea de-a treia infracțiune, din luna ianuarie 2010, este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 956 din 15 iunie 2010 a aceleiași instanțe. Potrivit art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate a pedepselor de 2 ani închisoare, 1 an închisoare și 3 luni închisoare, stabilite prin sentințele penale nr. 1740/2009, 1590/2009 și 1924/2009, toate pronunțate de Judecătoria Focșani.

S-a dispus descontopirea pedepselor rezultante în pedepsele componente de 2 ani închisoare, 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare, 2 ani închisoare și 2 luni închisoare și, respectiv, de 3 luni închisoare și 3 luni închisoare, stabilite prin respectivele sentințe penale. Au fost contopite pedepsele aplicate pentru infracțiunile comise în anul 2009 cu cele pentru care s-a dispus anularea suspendării, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei rezultante cu pedeapsa de 5 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea din luna ianuarie 2010 și cu pedepsele de 2 luni închisoare și 2 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 956/2010 a Judecătoriei Focșani, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită cu 8 luni, în total urmând să execute pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei. A fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă reținerea acestuia din 18 martie 2010, precum și arestul preventiv de la 01 iulie 2009 până la 16 iulie 2009 și, respectiv, de la 21 iulie 2010 la zi. Soluționând și latura civilă a cauzei, inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 1.100 RON către partea civilă B.C. Broker de Asigurare SRL, 155.297 RON către partea civilă SC L.C. IPURL (pentru N.A.M.C. Broker de Asigurare SRL, 12.011 RON către partea civilă D.I.

Broker de Asigurare SRL, 6.300 RON către partea civilă SC A. Broker de Asigurare SRL și 16.865 RON către partea civilă SC A. Agent de Asigurare SRL - cu titlu de despăgubiri civile. Totodată, inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.E. Agent de Asig. SRL, la plata sumei de 5.598 RON către partea civilă SC A. SA București - sucursala Buzău și respectiv 18.252 RON către SC C.A. Broker de Asigurare SRL - cu același titlu. În fine, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.E. Agent de Asig. SRL SRL la plata sumei de 3.500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 300 RON onorariu pentru apărător din oficiu și 1.200 RON onorariu expert, sume ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța o atare sentință, instanța de fond a reținut, pe baza probelor administrate în cauză, următoarea situație de fapt: În perioada martie – 27 mai 2009, inculpatul D.I., prezentându-se ca administrator la SC O.E.Agent de Asig. SRL Buzău, fapt neadevărat, folosindu-se de calitatea mincinoasă, a indus in eroare mai multe societăți de asigurare cu ocazia încheierii și executării unor contracte de asistență de brokeraj. La data de 02 martie 2009, SC B.C. Broker de Asigurări SRL a încheiat contractul de asistență în asigurări cu numitul R.C., polițele RCA aferente acestui contract fiind ridicate de D.I. cu documentul de transfer din 12 martie 2009. Inculpatul a încheiat toate polițele RCA, fără a preda în totalitate banii.

Reprezentantul acestei societăți, I.I., s-a constituit parte civilă cu suma de 2.760,55 RON, însă, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, prejudiciul cauzat se ridică la suma de 1.100 RON. D.I. Broker de Asigurare S.R.L. București a formulat plângere la data de 01 iulie 2009 împotriva numitului R.C. pentru faptul că și-a însușit suma de bani provenind din încheierea polițelor RCA. Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că la data de 19 martie 2009, R.C. l-a împuternicit pe inculpat să ridice în numele său polițe de asigurare de la D.I. Broker de Asigurare SRL București și să le predea, ulterior încheierii, acestei societăți comerciale.

În baza acestei împuterniciri, inculpatul a încheiat contractul de asistență în brokeraj din 19 martie 2009, în baza căruia a ridicat de la broker, în baza proceselor-verbale de predare-primire din 19 martie 2009, din 20 martie 2009, din 24 iunie 2009, din 01 aprilie 2009, din 03 aprilie 2009, din 07 aprilie 2009, din 09 aprilie 2009 polițe RCA A., iar prin procesele-verbale din 20 martie 2009, din 20 martie 2009, din 24 martie 2009, din 30 martie 2009, din 01 aprilie 2009, din 07 aprilie 2009 și din 09 aprilie 2009, polițe RCA C., pe care le-a distribuit la rețeaua sa de agenți, formată din U.I., B.I., R.Ș., A.C., N.N. sau le-a încheiat personal, folosind codul de agent atribuit lui R.C. La începutul activității, inculpatul a predat polițele RCA încheiate brokerului, împreună cu sumele de bani aferente, mai puțin comisionul de 10% convenit a i se cuveni ca urmare a efectuării tranzacției.

Ulterior, polițele RCA încheiate au fost predate, însă contravaloarea acestora a fost însușită de inculpatul D.I. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 15.498,89 RON, însă potrivit raportului de expertiză s-a reținut că prejudiciul este de 12.011 RON. La data de 09.04.2009, N.A.M.C. Broker de Asigurare SRL București a încheiat contractul de asistență în brokeraj cu SC O.E. Agent de Asigurare SRL Buzău, reprezentată de inculpat; în baza acestui contract, inculpatul D.I. a ridicat mai multe polițe RCA în alb aparținând A. SA, C. Asig. SA, E. SA, O.G. SA; a încheiat personal sau prin rețeaua de agenți formată din U.I., B.I., R.Ș., A.C., N.N. aceste polițe, dar nu a predat sumele de bani aferente polițelor.

S-a reținut că în Dosarul nr. 33918/3/2009 al Tribunalului București, secția a Vll-a comercială s-a deschis procedura insolvenței pentru SC N.A.M.C. Broker de Asigurare SRL, dosarul nefiind finalizat, iar lichidatorul judiciar desemnat în cauză este SC L.C. IPURL prin L.E. Suma cu care această societate s-a constituit parte civilă este de 234.662,86 RON, însă potrivit raportului de expertiză prejudiciul este de 155,297 RON. La data de 05 mai 2009, SC A. Broker de Asigurare SRL Ploiești a încheiat contractul de mandat cu SC O.E. Agent de Asig. SRL, reprezentată de inculpat, pentru intermedierea de polițe RCA și generale provenind de la E. și C. Asig. Inculpatul a încheiat, în nume personal sau prin agenți, aceste polițe, dar nu a predat întreaga sumă obținută din vânzarea acestor polițe.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 7.000 RON, însă prejudiciul calculat de expert se ridică la suma de 6.300 RON. În drept, s-a reținut că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a constatat că la data de 27 mai 2009, inculpatul a fost numit în funcția de administrator la SC O.E. Agent de Asig. SRL conform informațiilor primite de la Oficiul Registrului Comerțului. După această dată, inculpatul a încheiat în calitate de administrator contracte de asistență în brokeraj cu SC C.A. Broker de Asigurare SRL și SC Asigurare-Reasigurare A. SA București, astfel: La data de 04 iunie 2009, între SC C.A.

Broker de Asigurare SRL și SC O.E. Agent de Asig. s-a încheiat contractul de asistență în brokeraj în baza căruia L.L.I. i-a înmânat inculpatului 150 polițe. Aceste polițe RCA nu au fost returnate de inculpat brokerului, dar cu certitudine au fost încheiate, deoarece au fost înregistrate dosare de daună aferente acestor polițe. Partea vătămată s-a costituit parte civilă cu suma de 18.252 RON. La data de 26 iunie 2009, între SC Asigurare-Reasigurare A. SA București și inculpat în calitate de administrator al SC O.E. Agent de Asig. SRL, s-a încheiat contract de mandat în vederea încheierii contractului de asigurare. Inculpatul a ridicat de la A. SA 25 polițe RCA pe care le-a încheiat fără să predea sumele de bani obținute din încheierea acestora.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 6.575 RON, dar potrivit raportului de expertiză prejudiciul este de 5.598 RON. În drept, s-a reținut că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a mai reținut că în luna ianuarie 2010, inculpatul, în numele SC W.I. SRL, societate administrată de soția sa, D.L.C., a ridicat de la SC A. Agent de Asigurare SRL, 124 polițe RCA A. și le-a încheiat pe o perioadă scurtă de timp (10 zile) pentru diferiți clienți de pe raza mun. Buzău și Vrancea. Prejudiciul cauzat prin săvârșirea acestei infracțiuni este de 16.865 RON, nefiind acoperit.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. Întrucât inculpatul a dobândit calitatea de administrator al SC O.E. Agent de Asig. SRL la data de 27 mai 2009, s-a stabilit că infracțiunile comise în dauna SC A. SA București și SC C.A. Broker de Asigurare SRL întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen. Prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune comise în dauna B.C. Broker de Asigurare SRL, N.A.M.C. Broker de Asigurare SRL, SC A. Broker de Asigurare SRL și D.I. Broker de Asigurare SRL s-a diminuat, astfel fiind sub 200.000 RON, respectiv 174.708 RON.

Pentru infracțiunea de înșelăciune din ianuarie 2010 prejudiciul este de 16.865 RON. Așa fiind, instanța, în baza art. 334 C. proc. pen., a admis cererea de schimbare a încadrării juridice și a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 1 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a constatat că inculpatul a suferit anterior mai multe condamnări, după cum urmează: Prin sentința penală nr. 1740 din 25 noiembrie 2009 a Judecătoriei Focșani, definitivă la data de 08 decembrie 2010, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen.

pe durata termenului de încercare de 4 ani. Prin sentința penală nr. 956 din 15 iunie 2010 a Judecătoriei Focșani, definitivă la 03 decembrie 2010, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare. Prin sentința penală nr. 1590 din 06 noiembrie 2009 a Judecătoriei Focșani, definitivă la 22 noiembrie 2009, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. pe durata unui termen de încercare de 3 ani. Prin sentința penală nr. 1924 din 23 decembrie 2009, definitivă la 11 ianuarie 2010,inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 luni închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni.

S-a constatat că infracțiunile din prezenta cauză comise în anul 2009 sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 1740/2009, nr. 956/2010, nr. 1590/2009 și nr. 1924/2009, fiind aplicabile dispozițiile art. 85 C. pen., iar a treia infracțiune din prezenta cauză, comisă în anul 2010 (ianuarie), este concurentă cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 956/2010. În ceea ce privește infracțiunea comisă în luna ianuarie 2010, s-a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., ce reglementează recidiva postcondamnatorie, atrasă de condamnările suferite prin sentințele penale nr. 1740/2009, nr. 956/2009 și nr. 1590/2009 ale Judecătoriei Focșani.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite de către instanța de fond pe baza plângerilor și declarațiilor părților civile, a contractelor încheiate pentru acestea și inculpatul D.I., declarații de martori, coroborate cu declarațiile inculpatului. La stabilirea și individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale prev.de art. 72 C. pen., precum și persoana inculpatului, care este recidivist, anterior fiind condamnat pentru infracțiuni de aceeași natură, dând dovadă astfel de perseverență infracțională. A motivat instanța că în cauză nu pot fi reținute disp. art. 320 1 C. proc. pen., pe considerentul că inculpatul D.I. nu a recunoscut în totalitate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, iar pe de altă parte, la data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 era începută cercetarea judecătorească.

Rezolvând și latura civilă a cauzei, prima instanță a dispus obligarea inculpatului la despăgubiri civile către părțile vătămate - constituite părți civile, în vederea acoperirii prejudiciilor cauzate de către acesta prin activitatea sa infracțională. Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul D.I. și partea civilă SC D.I. Broker de Asigurare SRL București, invocându-se motive de nelegalitate și netemeinicie. Inculpatul D.I. a criticat sentința ca fiind netemeinică și nelegală sub aspectul individualizării pedepsei, pe care a considerat-o prea aspră și pentru greșita aplicare a sporului de 8 luni închisoare, adăugat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare. S-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței, înlăturarea sporului de 8 luni închisoare și reducerea pedepsei.

Partea civilă a criticat sentința primei instanțe pe considerentul că a fost omisă obligarea inculpatului D.I. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu pentru raportul de expertiză pe care l-a achitat în cursul cercetărilor penale în vederea stabilirii prejudiciului ce i-a fost cauzat. Sub acest aspect, a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 500 RON. Prin decizia penală nr. 10 din 20 ianuarie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de inculpatul D.I., administrator la SC O.E. Agent de Asig. SRL Buzău și de partea civilă SC D.I. Broker de Asigurare SRL, cu sediul în mun.

București, sector 3, împotriva sentinței penale nr. 116 din data de 20 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția penală, pe care a desființat-o, în parte, în latură penală, și în consecință: A înlăturat sporul de 8 luni închisoare prev. de art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul D.I. să execute în final, pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare. Conform art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a computat din pedeapsă reținerea din 18 martie 2010 și arestarea preventivă de la 01 iulie 2009 la 16 iulie 2009 și, respectiv, de la 21 iulie 2010 la zi. A fost obligat inculpatul D.I. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare (onorariu expertiză) către partea civilă SC D.I.

Broker de Asigurare SRL, cu sediul în mun. București, sector 3. A menținut restul dispozițiilor sentinței. A dispus plata sumei de 200 RON onorariu pentru apărătorul din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova. Curtea de apel, verificând hotărârea atacată conform art. 378 alin. (1) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile invocate și din oficiu, sub toate aspectele, a constatat că apelurile declarate de către inculpatul D.I. și de partea civilă sunt fondate. S-a constatat că situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță, iar probele administrate în cauză dovedesc fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului D.I.

în comiterea infracțuiunilor pentru care a fost trimis în judecată, așa încât, în mod legal și temeinic s-a dispus condamnarea sa, încadrarea juridică a faptelor fiind, de asemenea, corespunzătoare. Cât privește critica invocată în apel de către inculpatul D.I., referitoare la stabilirea și individualizarea pedepsei, aceasta a fost apreciată ca fiind întemeiată, în sensul că în mod greșit după stabilirea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare, în cazul concursului de infracțiuni prev. de art. 34 lit. b) C. pen., a fost adăugat sporul de 8 luni închisoare. S-a reținut că din interpretarea dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen.

rezultă că atunci când instanța a stabilit pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte în cazul concursului de infracțiuni săvârșite de către inculpat, putea să aprecieze că se impune aplicarea unui cuantum mai mare pentru acestea, în raport de valoarea mare a prejudiciilor cauzate și de elementele ce caracterizează persoana infractorului și numai în situația în care limita maximă nu este îndestulătoare putea să adauge un spor, aspect care de altfel este facultativ. Ca atare, s-a constatat că nu se justifica sporirea pedepsei rezultante de 5 ani cu 8 luni închisoare. În rest, s-a apreciat că nu se impune reducerea pedepselor stabilite de prima instanță, așa cum s-a solicitat de către inculpat, având în vedere modul și condițiile în care au fost săvârșite faptele, multitudinea acestora, prejudiciile cauzate mai multor societăți comerciale.

S-a avut în vedere și poziția procesuală a inculpatului D.I., care nu a recunoscut în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, a avut o poziție oscilantă în declarațiile pe care le-a dat la urmărirea penală, cât și în instanță, dar și faptul că inculpatul este recidivist, anterior fiind condamnat la pedepse pentru același gen de infracțiuni, de unde rezultă persistența sa infracțională în comiterea de fapte antisociale. Cu privire la apelul declarat de partea civilă SC D.I. Broker de Asigurare SRL București, s-a constatat, de asemenea, că acesta este fondat, având în vedere că prima instanță a omis a-l obliga pe inculpat și la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu expertiză pe care a suportat-o cu ocazia cercetărilor penale pentru stabilirea prejudiciului ce a fost cauzat.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.I., solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, la ale cărui concluzii a achiesat, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., admiterea căii de atac promovate, casarea deciziei penale atacate și redozarea pedepsei. S-a susținut că recurentul-inculpat ar trebui să beneficieze de dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. întrucât, încă de la primele declarații, acesta a recunoscut faptele, mai puțin prejudiciul. Totodată, raportat la circumstanțele personale ale recurentului inculpat, s-a solicitat să se dea eficiență dispozițiilor art. 74 lit. a), b), c) C. pen.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează. Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, încadrarea juridică a faptelor fiind, de asemenea, corect stabilită.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurentul-inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului, ca urmare a îndepărtării de către instanța de apel a sporului de 8 luni închisoare, aplicat de instanța de fond, a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor, precum și circumstanțelor personale ale recurentului-inculpat.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Existența uneia sau unora dintre împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a altora asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoașterea unor astfel de împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată.

în această apreciere se va ține seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului. Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea acesteia. În prezenta cauză, Înalta Curte constată că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea recurentului-inculpat, cu consecința reducerii pedepsei, având în vedere gradul de pericol social sporit al faptelor comise, care rezultă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, modul concret în care a fost derulată activitatea infracțională, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este recidivist, anterior fiind condamnat pentru infracțiuni de aceeași natură, dovedind astfel perseverență infracțională.

Ca atare, apreciind că în cauză nu se justifică reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pedeapsa aplicată apare ca fiind temeinică și legală, circumstanțele personale ale inculpatului (în sensul că anterior comiterii faptei a avut o conduită bună, a fost subofițer în armată, având studii superioare, regretă comiterea faptei, este căsătorit) fiind deja avute în vedere de instanță cu prilejul aplicării sancțiunii. Cu privire la solicitarea inculpatului de a i se aplica dispozițiile art. 320 C. proc. pen., se reține că aceste prevederi nu sunt incidente în speță întrucât au fost puse în discuție la instanța de fond, însă nu au fost aplicate având în vedere că inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, procedându-se la administrarea de probatorii.

Ca atare, pedeapsa aplicată inculpatului apare ca fiind temeinică și legală, aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte, modalitatea de executare a pedepsei, respectiv cea în regim ele detenție, fiind, de asemenea, corect stabilită, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru schimbarea modalității de executare. În lumina acestor considerații, criticile formulate de recurentul-inculpat apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În temeiul art. 385 17 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii din data de 18 martie 2010 și al arestării preventive de la 01 iulie 2009 la 16 iulie 2009 și de la 21 iulie 2010 la 30 aprilie 2012. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva deciziei penale nr. 10 din 20 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii din data de 18 martie 2010 și al arestării preventive de la 01 iulie 2009 la 16 iulie 2009 și de la 21 iulie 2010 la 30 aprilie 2012. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2012.