ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1369/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1369/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 116 din data de 20 septembrie 2011 a Tribunalului Buzău, secția

penală,

a fost respinsă cererea

inculpatului de aplicare a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Totodată, a fost admisă cererea de schimbare

a încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prev. de

art. 215 alin. (1), (3) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea

prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

- părți vătămate B.C. Broker de Asigurare SRL, N.A.M.C. Broker de Asigurare SRL,

SC A. Broker de Asigurare SRL și D.I. Broker de Asigurare SRL și art. 215

1

alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - părți vătămate SC A. SA

București - sucursala Buzău și SC C.A. Broker de Asigurare SRL.

Inculpatul D.I., administrator la SC O.E.

Agent de Asigurări SRL, deținut în Penitenciarul Focșani, județul Vrancea, a fost

condamnat la:

- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea

de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (3) cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen.;

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea

de delapidare, prev. de art. 215 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea

de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (3) cu aplic. art. 37 lit. a) C.

pen. - faptă din ianuarie 2010.

S-a constatat că primele două infracțiuni

sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința

penală nr. 1740/2009 a Judecătoriei Focșani, sentința penală nr. 1590 din 06

noiembrie 2009 a Judecătoriei Focșani și sentința penală nr. 1924/2009 a Judecătoriei

Focșani, iar cea de-a treia infracțiune, din luna ianuarie 2010, este concurentă

cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală

nr. 956 din 15 iunie 2010 a aceleiași instanțe.

Potrivit art. 85 C. pen., s-a dispus anularea

suspendării condiționate a pedepselor de 2 ani închisoare, 1 an închisoare și 3

luni închisoare, stabilite prin sentințele penale nr. 1740/2009, 1590/2009 și 1924/2009,

toate pronunțate de Judecătoria Focșani.

S-a dispus descontopirea pedepselor rezultante

în pedepsele componente de 2 ani închisoare, 3 ani închisoare, 2 ani închisoare,

1 an închisoare, 2 ani închisoare și 2 luni închisoare și, respectiv, de 3 luni

închisoare și 3 luni închisoare, stabilite prin respectivele sentințe penale.

Au fost contopite pedepsele aplicate pentru

infracțiunile comise în anul 2009 cu cele pentru care s-a dispus anularea suspendării,

inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei rezultante cu pedeapsa de 5 ani

închisoare, stabilită pentru infracțiunea din luna ianuarie 2010 și cu pedepsele

de 2 luni închisoare și 2 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 956/2010

a Judecătoriei Focșani, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 5

ani închisoare, sporită cu 8 luni, în total urmând să execute pedeapsa de 5 ani

și 8 luni închisoare.

În

baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul

în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la terminarea executării

pedepsei.

A fost menținută măsura arestării preventive

a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă reținerea acestuia din 18 martie 2010,

precum și arestul preventiv de la 01 iulie 2009 până la 16 iulie 2009 și, respectiv,

de la 21 iulie 2010 la zi.

Soluționând și latura civilă a cauzei,

inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 1.100 RON către partea civilă B.C.

Broker de Asigurare SRL, 155.297 RON către partea

civilă

SC L.C. IPURL (pentru N.A.M.C. Broker de Asigurare SRL, 12.011 RON către partea

civilă D.I. Broker de Asigurare SRL, 6.300 RON către partea civilă SC A. Broker

de Asigurare SRL și 16.865 RON către partea civilă SC A. Agent de Asigurare SRL

- cu titlu de despăgubiri civile.

Totodată, inculpatul a fost obligat, în

solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.E. Agent de Asig. SRL, la plata sumei

de 5.598 RON către partea civilă SC A. SA București - sucursala Buzău și respectiv

18.252 RON către SC C.A. Broker de Asigurare SRL - cu același titlu.

În

fine, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC O.E. Agent de Asig. SRL SRL la plata sumei de 3.500 RON cheltuieli

judiciare către stat, din care 300 RON onorariu pentru apărător din oficiu și 1.200

RON onorariu expert, sume ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța o atare sentință, instanța

de fond a reținut, pe baza probelor administrate în cauză, următoarea situație de

fapt:

În

perioada martie – 27 mai 2009, inculpatul D.I., prezentându-se

ca administrator la SC O.E.Agent de Asig. SRL Buzău, fapt neadevărat, folosindu-se

de calitatea mincinoasă, a indus in eroare mai multe societăți de asigurare cu ocazia

încheierii și executării unor contracte de asistență de brokeraj.

La data de 02 martie 2009, SC B.C. Broker

de Asigurări SRL a încheiat contractul de asistență în asigurări cu numitul R.C.,

polițele RCA aferente acestui contract fiind ridicate de D.I. cu documentul de transfer

din 12 martie 2009. Inculpatul a încheiat toate polițele RCA, fără a preda în totalitate

banii. Reprezentantul acestei societăți, I.I., s-a constituit parte civilă cu suma

de 2.760,55 RON, însă, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, prejudiciul

cauzat se ridică la suma de 1.100 RON.

D.I. Broker de Asigurare S.R.L. București

a formulat plângere la data de 01 iulie 2009 împotriva numitului R.C. pentru faptul

că și-a însușit suma de bani provenind din încheierea polițelor RCA.

Din cercetările efectuate în cauză a rezultat

că la data de 19 martie 2009, R.C. l-a împuternicit pe inculpat să ridice în numele

său polițe de asigurare de la D.I. Broker de Asigurare SRL București și să le predea,

ulterior încheierii, acestei societăți comerciale.

În baza acestei împuterniciri, inculpatul

a încheiat contractul de asistență în brokeraj din 19 martie 2009, în baza căruia

a ridicat de la broker, în baza proceselor-verbale de predare-primire din 19

martie 2009, din 20 martie 2009, din 24 iunie 2009, din 01 aprilie 2009, din 03

aprilie 2009, din 07 aprilie 2009, din 09 aprilie 2009 polițe RCA A., iar prin

procesele-verbale din 20 martie 2009, din 20 martie 2009, din 24 martie 2009,

din 30 martie 2009, din 01 aprilie 2009, din 07 aprilie 2009 și din 09 aprilie 2009,

polițe RCA C., pe care le-a distribuit la rețeaua sa de agenți, formată din U.I.,

B.I., R.Ș., A.C., N.N. sau le-a încheiat personal, folosind codul de agent atribuit

lui R.C.

La începutul activității, inculpatul a

predat polițele RCA încheiate brokerului, împreună cu sumele de bani aferente, mai

puțin comisionul de 10% convenit a i se cuveni ca urmare a efectuării tranzacției.

Ulterior, polițele RCA încheiate au fost

predate, însă contravaloarea acestora a fost însușită de inculpatul D.I.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă

cu suma de 15.498,89 RON, însă potrivit raportului de expertiză s-a reținut că prejudiciul

este de 12.011 RON.

La data de 09.04.2009, N.A.M.C. Broker

de Asigurare SRL București a încheiat contractul de asistență în brokeraj cu SC

O.E. Agent de Asigurare SRL Buzău, reprezentată de inculpat; în baza acestui contract,

inculpatul D.I. a ridicat mai multe polițe RCA în alb aparținând A. SA, C. Asig.

SA, E. SA, O.G. SA; a încheiat personal sau prin rețeaua de agenți formată din U.I.,

B.I., R.Ș., A.C., N.N. aceste polițe, dar nu a predat sumele de bani aferente polițelor.

S-a reținut că în Dosarul nr. 33918/3/2009

al Tribunalului București, secția a Vll-a comercială s-a deschis procedura insolvenței

pentru SC N.A.M.C. Broker de Asigurare SRL, dosarul nefiind finalizat, iar lichidatorul

judiciar desemnat în cauză este SC L.C. IPURL prin L.E.

Suma cu care această societate s-a constituit

parte civilă este de 234.662,86 RON, însă potrivit raportului de expertiză prejudiciul

este de 155,297 RON.

La data de 05 mai 2009, SC A. Broker de

Asigurare SRL Ploiești a încheiat contractul de mandat cu SC O.E. Agent de Asig.

SRL, reprezentată de inculpat, pentru intermedierea de polițe RCA și generale provenind

de la E.

și C. Asig. Inculpatul a încheiat, în nume

personal sau prin agenți, aceste polițe, dar nu a predat întreaga sumă obținută

din vânzarea acestor polițe.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă

cu suma de 7.000 RON, însă prejudiciul calculat de expert se ridică la suma de 6.300

RON.

În

drept, s-a reținut că faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (3)

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că la data de 27 mai 2009,

inculpatul a fost numit în funcția de administrator la SC O.E. Agent de Asig.

SRL conform informațiilor primite de la Oficiul Registrului Comerțului.

După această dată, inculpatul a încheiat

în calitate de administrator contracte de asistență în brokeraj cu SC C.A. Broker

de Asigurare SRL și SC Asigurare-Reasigurare A. SA București, astfel:

La data de 04 iunie 2009, între SC

C.A. Broker de Asigurare SRL și SC O.E. Agent de Asig. s-a încheiat contractul de

asistență în brokeraj în baza căruia L.L.I. i-a înmânat inculpatului 150 polițe.

Aceste polițe RCA nu au fost returnate de inculpat brokerului, dar cu certitudine

au fost încheiate, deoarece au fost înregistrate dosare de daună aferente acestor

polițe. Partea vătămată s-a costituit parte civilă cu suma de 18.252 RON.

La data de 26 iunie 2009, între SC Asigurare-Reasigurare

A. SA București și inculpat în calitate de administrator al SC O.E. Agent de

Asig. SRL, s-a încheiat contract de mandat în vederea încheierii contractului de

asigurare.

Inculpatul a ridicat de la A. SA 25 polițe

RCA pe care le-a încheiat fără să predea sumele de bani obținute din încheierea

acestora.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă

cu suma de 6.575 RON, dar potrivit raportului de expertiză prejudiciul este de 5.598

RON.

În

drept, s-a reținut că faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a mai reținut că în luna ianuarie 2010,

inculpatul, în numele SC W.I. SRL, societate administrată de soția sa, D.L.C., a

ridicat de la SC A. Agent de Asigurare SRL, 124 polițe RCA A. și le-a încheiat pe

o perioadă

scurtă de timp (10 zile) pentru diferiți

clienți de pe raza mun. Buzău și Vrancea.

Prejudiciul cauzat prin săvârșirea acestei

infracțiuni este de 16.865 RON, nefiind acoperit.

În

drept, s-a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3)

C. pen.

Întrucât

inculpatul a dobândit calitatea de administrator

al SC O.E. Agent de Asig. SRL la data de 27 mai 2009, s-a stabilit că infracțiunile

comise în dauna SC A. SA București și SC C.A. Broker de Asigurare SRL întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen.

Prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunilor

de înșelăciune comise în dauna B.C. Broker de Asigurare SRL, N.A.M.C. Broker de

Asigurare SRL, SC A. Broker de Asigurare SRL și D.I. Broker de Asigurare SRL s-a

diminuat, astfel fiind sub 200.000 RON, respectiv 174.708 RON. Pentru infracțiunea

de înșelăciune din ianuarie 2010 prejudiciul este de 16.865 RON.

Așa fiind, instanța, în baza art. 334 C.

proc. pen., a admis cererea de schimbare a încadrării juridice și a dispus schimbarea

încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1),

(3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prevăzute

de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 215

1

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a suferit anterior

mai multe condamnări, după cum urmează:

Prin sentința penală nr. 1740 din 25

noiembrie 2009 a Judecătoriei Focșani, definitivă la data de 08 decembrie 2010,

a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare cu aplicarea art.

81 C. pen. pe durata termenului de încercare de 4 ani.

Prin sentința penală nr. 956 din 15

iunie 2010 a Judecătoriei Focșani, definitivă la 03 decembrie 2010, inculpatul a

fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare.

Prin sentința penală nr. 1590 din 06

noiembrie 2009 a Judecătoriei Focșani, definitivă la 22 noiembrie 2009, inculpatul

a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. pe

durata unui termen de încercare de 3 ani.

Prin sentința penală nr. 1924 din 23

decembrie 2009, definitivă la 11 ianuarie 2010,inculpatul a fost condamnat la o

pedeapsă rezultantă de 3 luni închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. pe durata

termenului de încercare de 2 ani și 3 luni.

S-a constatat că infracțiunile din prezenta

cauză comise în anul 2009 sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul

a fost condamnat prin sentințele penale nr. 1740/2009, nr. 956/2010, nr. 1590/2009

și nr. 1924/2009, fiind aplicabile dispozițiile art. 85 C. pen., iar a treia infracțiune

din prezenta cauză, comisă în anul 2010 (ianuarie), este concurentă cu cele pentru

care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 956/2010.

În

ceea ce privește infracțiunea comisă în luna ianuarie 2010,

s-a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., ce

reglementează recidiva postcondamnatorie, atrasă de condamnările suferite prin sentințele

penale nr. 1740/2009, nr. 956/2009 și nr. 1590/2009 ale Judecătoriei Focșani.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului

au fost stabilite de către instanța de fond pe baza plângerilor și declarațiilor

părților civile, a contractelor încheiate pentru acestea și inculpatul D.I., declarații

de martori, coroborate cu declarațiile inculpatului.

La stabilirea și individualizarea pedepselor

au fost avute în vedere criteriile generale

prev.de

art. 72 C. pen., precum și persoana inculpatului,

care este recidivist, anterior fiind condamnat pentru infracțiuni de aceeași natură,

dând dovadă astfel de perseverență infracțională.

A motivat instanța că în cauză nu pot fi

reținute disp. art. 320

1

C. proc. pen., pe considerentul că inculpatul

D.I. nu a recunoscut în totalitate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată,

iar pe de altă parte, la data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 era începută

cercetarea judecătorească.

Rezolvând și latura civilă a cauzei, prima

instanță a dispus obligarea inculpatului la despăgubiri civile către părțile vătămate

- constituite părți civile, în vederea acoperirii prejudiciilor cauzate de către

acesta prin activitatea sa infracțională.

Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul

D.I. și partea civilă SC D.I. Broker de Asigurare SRL București, invocându-se motive

de nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul D.I. a criticat sentința ca

fiind netemeinică și nelegală sub aspectul individualizării pedepsei, pe care a

considerat-o prea aspră și pentru greșita aplicare a sporului de 8 luni închisoare,

adăugat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea

în parte a sentinței, înlăturarea sporului de 8 luni închisoare și reducerea pedepsei.

Partea civilă a criticat sentința primei

instanțe pe considerentul că a fost omisă obligarea inculpatului D.I. la plata sumei

de 500 RON cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu pentru raportul de expertiză

pe care l-a achitat în cursul cercetărilor penale în vederea stabilirii prejudiciului

ce i-a fost cauzat. Sub acest aspect, a solicitat obligarea inculpatului la plata

sumei de 500 RON.

Prin decizia penală nr. 10 din 20

ianuarie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie,

a admis apelurile

declarate de inculpatul D.I., administrator la SC O.E. Agent de Asig. SRL Buzău

și de partea civilă SC D.I. Broker de Asigurare SRL, cu sediul în mun. București,

sector 3, împotriva sentinței penale nr. 116 din data de 20 septembrie 2011, pronunțată

de Tribunalul Buzău, secția penală, pe care a desființat-o, în parte, în latură

penală, și în consecință:

A înlăturat sporul de 8 luni închisoare

prev. de art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul D.I. să execute în final,

pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

Conform art. 350 C. proc. pen., a menținut

starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a computat din pedeapsă

reținerea din 18 martie 2010 și arestarea preventivă de la 01 iulie 2009 la 16

iulie 2009 și, respectiv, de la 21 iulie 2010 la zi.

A fost obligat inculpatul D.I. la plata

sumei de 500 RON cheltuieli judiciare (onorariu expertiză) către partea civilă SC

D.I. Broker de Asigurare SRL, cu sediul în mun. București, sector 3.

A menținut restul dispozițiilor sentinței.

A dispus plata sumei de 200 RON onorariu

pentru apărătorul din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției

în contul Baroului Prahova.

Curtea de apel, verificând hotărârea atacată

conform art. 378 alin. (1) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din

dosarul cauzei, în raport de criticile invocate și din oficiu, sub toate aspectele,

a constatat că apelurile declarate de către inculpatul D.I. și de partea civilă

sunt fondate.

S-a constatat că situația de fapt a fost

corect reținută de prima instanță, iar probele administrate în cauză dovedesc fără

putință de tăgadă vinovăția inculpatului D.I. în comiterea infracțuiunilor pentru

care a fost trimis în judecată, așa încât, în mod legal și temeinic s-a dispus condamnarea

sa, încadrarea juridică a faptelor fiind, de asemenea, corespunzătoare.

Cât privește critica invocată în apel de

către inculpatul D.I., referitoare la stabilirea și individualizarea pedepsei, aceasta

a fost apreciată ca fiind întemeiată, în sensul că în mod greșit după stabilirea

pedepsei rezultante de 5 ani închisoare, în cazul concursului de infracțiuni

prev. de

art. 34 lit. b) C. pen., a fost adăugat

sporul de 8 luni închisoare.

S-a reținut că din interpretarea dispozițiilor

art. 34 lit. b) C. pen. rezultă că atunci când instanța a stabilit pedeapsa pentru

fiecare infracțiune în parte în cazul concursului de infracțiuni săvârșite de către

inculpat, putea să aprecieze că se impune aplicarea unui cuantum mai mare pentru

acestea, în raport de valoarea mare a prejudiciilor cauzate și de elementele ce

caracterizează persoana infractorului și numai în situația în care limita maximă

nu este îndestulătoare putea să adauge un spor, aspect care de altfel este facultativ.

Ca atare, s-a constatat că nu se justifica

sporirea pedepsei rezultante de 5 ani cu 8 luni închisoare. În rest, s-a apreciat

că nu se impune reducerea pedepselor stabilite de prima instanță, așa cum s-a solicitat

de către inculpat, având în vedere modul și condițiile în care au fost săvârșite

faptele, multitudinea acestora, prejudiciile cauzate mai multor societăți comerciale.

S-a avut în vedere și poziția procesuală

a inculpatului D.I., care nu a recunoscut în totalitate faptele pentru care a fost

trimis în judecată, a avut o poziție oscilantă în declarațiile pe care le-a dat

la urmărirea penală, cât și în instanță, dar și faptul că inculpatul este recidivist,

anterior fiind condamnat la pedepse pentru același gen de infracțiuni, de unde rezultă

persistența sa infracțională în comiterea de fapte antisociale.

Cu privire la apelul declarat de partea

civilă SC D.I. Broker de Asigurare SRL București, s-a constatat, de asemenea, că

acesta este fondat, având în vedere că prima instanță a omis a-l obliga pe inculpat

și la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu expertiză

pe care a suportat-o cu ocazia cercetărilor penale pentru stabilirea prejudiciului

ce a fost cauzat.

Împotriva deciziei anterior menționate,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.I.,

solicitând, prin intermediul apărătorului

desemnat din oficiu, la ale cărui concluzii a

achiesat,

în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., admiterea căii de atac promovate, casarea deciziei penale atacate și redozarea

pedepsei. S-a susținut că recurentul-inculpat ar trebui să beneficieze de dispozițiile

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. întrucât, încă de la primele declarații,

acesta a recunoscut faptele, mai puțin prejudiciul. Totodată, raportat la circumstanțele

personale ale recurentului inculpat, s-a solicitat să se dea eficiență dispozițiilor

art. 74 lit. a), b), c) C. pen.

Înalta Curte, examinând recursul declarat

prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei,

constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de

fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu

probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul se face

vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, încadrarea juridică

a faptelor fiind, de asemenea, corect stabilită.

Sub aspectul individualizării pedepsei

aplicate, criticile formulate de către recurentul-inculpat nu sunt întemeiate,

Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei,

prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii

celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și

astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în cauză, în procesul

individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72

alin. (1) C. pen., pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului, ca urmare

a îndepărtării de către instanța de apel a sporului de 8 luni închisoare, aplicat

de instanța de fond, a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor

reale ale săvârșirii infracțiunilor, precum și circumstanțelor personale ale recurentului-inculpat.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile

care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa

trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate)

și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl

prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a

se îndrepta sub influența pedepsei.

Existența uneia sau unora dintre împrejurările

enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a altora asemănătoare nu obligă

instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să

schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C.

pen., rezultă că recunoașterea unor astfel de împrejurări drept circumstanțe atenuante

este lăsată la aprecierea instanței de judecată. în această apreciere se va ține

seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care

s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere

privitoare la persoana infractorului.

Recunoașterea circumstanțelor atenuante

este atributul instanței de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea acesteia.

În

prezenta cauză, Înalta Curte constată că nu se impune reținerea

circumstanțelor atenuante în favoarea recurentului-inculpat, cu consecința reducerii

pedepsei, având în vedere gradul de pericol social sporit al faptelor comise, care

rezultă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, modul concret în care a

fost derulată activitatea infracțională, precum și datele ce caracterizează persoana

inculpatului, care este recidivist, anterior fiind condamnat pentru infracțiuni

de aceeași natură, dovedind astfel perseverență infracțională.

Ca atare, apreciind că în cauză nu se justifică

reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de

art. 74 C. pen., pedeapsa aplicată apare ca fiind temeinică și legală, circumstanțele

personale ale inculpatului (în sensul că anterior comiterii faptei a avut o conduită

bună, a fost subofițer în armată, având studii superioare, regretă comiterea faptei,

este căsătorit) fiind deja avute în vedere de instanță cu prilejul aplicării sancțiunii.

Cu privire la solicitarea inculpatului

de a i se aplica dispozițiile art. 320 C. proc. pen., se reține că aceste prevederi

nu sunt incidente în speță întrucât au fost puse în discuție la instanța de fond,

însă nu au fost aplicate având în vedere că inculpatul nu a recunoscut în totalitate

faptele pentru care a fost trimis în judecată, procedându-se la administrarea de

probatorii.

Ca atare, pedeapsa aplicată inculpatului

apare ca fiind temeinică și legală, aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare,

consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității

între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o

parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte, modalitatea de executare a pedepsei,

respectiv cea în regim ele detenție, fiind, de asemenea, corect

stabilită, nefiind îndeplinite condițiile

prevăzute de lege pentru schimbarea modalității de executare.

În lumina acestor considerații, criticile

formulate de recurentul-inculpat apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând

nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul

declarat în cauză va fi respins ca nefondat, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 385

17

alin.

(4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul reținerii din data de 18 martie 2010 și al arestării

preventive de la 01 iulie 2009 la 16 iulie 2009 și de la 21 iulie 2010 la 30

aprilie 2012.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul D.I. împotriva deciziei penale nr. 10 din 20 ianuarie 2012 a Curții

de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

timpul reținerii din data de 18 martie 2010 și al arestării preventive de la 01

iulie 2009 la 16 iulie 2009 și de la 21 iulie 2010 la 30 aprilie 2012.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei

de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie

2012.