ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1482/2011

Asupra contestației în anulare de

față ;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 3025

din 6 septembrie 2010, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.C.,

împotriva deciziei penale nr. 127 din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel

Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În ce-l privește

pe inculpatul O.C., din lucrările dosarului, se constată că el, prin sentința

penală nr. 327 din 5 septembrie 2008 a Tribunalului Vaslui, fusese condamnat la

pedeapsa de 6 ani închisoare pentru infracțiunea de constituire de grup

infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., precum și la 11 ani închisoare pentru infracțiunea

de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) C. pen.

Faptele fiind comise

în condițiile concursului real, pedeapsa de executat a fost 11 ani închisoare,

la aceasta adăugându-se spor de 1 an închisoare, inculpatul executând ca

rezultantă, pedeapsa de 12 ani închisoare.

Apelul declarat,

printre alții, și de către inculpatul O.C., a fost admis și prin

decizia penală nr. 127 din 20 octombrie 2009, Curtea de Apel Iași a desființat

sentința și a înlăturat sporul de 1 an închisoare ce i se aplicase, el

având de executat pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza dispozițiilor

art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1999 s-a dispus ca la data rămânerii

definitive a hotărârii de condamnare, aceasta să fie comunicată Oficiului

Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vaslui, în vederea

efectuării cuvenitelor mențiuni privindu-l și pe acest inculpat.

Pe latură civilă,

instanța de apel a redus de la 45017 lei la 40017 lei despăgubirile civile

la care inculpatul fusese obligat, în solidar cu coinculpații, către

partea civilă SC . A. SRL Cluj.

În recurs, inculpatul

ceruse achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 lit. c) C. proc. pen., trimiterea cauzei pentru rejudecare pentru

efectuarea unei expertize financiar-contabilă, schimbarea încadrării juridice a

faptei din infracțiunea de înșelăciune, în infracțiunea prevăzută de art. 84

din Legea nr. 59/1934, precum și o nouă individualizare a pedepsei prin

aplicarea de circumstanțe atenuante.

La data de 14

septembrie 2010, sub nr. 26712, s-a înregistrat contestația în anulare

formulată de condamnatul O.C., acesta, în scris, cerând casarea sentinței

și rejudecarea cauzei, aplicarea dispozițiilor art. 390 C. proc. pen.,

pentru greșita sa condamnare în condițiile în care probele impuneau

achitarea sa sau schimbarea încadrării juridice, pentru greșita

nereținere a circumstanțelor atenuante, o nouă individualizare a

pedepsei, la nicio instanță, inclusiv în cea de recurs, el nefiind lăsat

să-și expună motivele în apărare, dosarul a plecat de la declarații

incomplete, obținute cu încălcarea dispozițiilor art. 68 C. proc. pen.,

organul de urmărire penală i-a acuzat fără a constata că societatea și

administratorul se aflau în legalitate sub toate aspectele, existau documente

contabile, nu au fost recuperate mărfurile, deși părțile ar fi fost

de acord, aceasta numai pentru a i se crea un prejudiciu, unele, deși

depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Neamț, au dispărut (filele

2-3 dosar Î.C.C.J., secția penală).

Contestația în

anulare este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Potrivit dispozițiilor

art. 386 C. proc. pen., calea extraordinară de atac – contestația în anulare -

se poate face în următoarele cazuri :

a) când procedura de

citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre

această împiedicare;

c) când instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre

cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i)

1

, cu privire la care

existau probe în dosar;

d) când împotriva

unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul

prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit

art. 385

14

alin. (1)

1

ori art. 385

16

alin. (1).

Art. 391 C. proc.

pen. prevede: instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii

de contestație, fără citarea părților.

Raportând cauzei de

față dispozițiile procedural penale indicate se reține că în

cererea de contestație în anulare condamnatul nu invocă și nu

motivează niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

Analizând motivarea

cererii, se constată că susținerile contestatorului vizează cazuri de

casare invocate în calea ordinară de atac a recursului.

În ce privește

susținerea contestatorului, că nu ar fi fost lăsat să-și expună

motivele în apărare la fond, apel, recurs, din verificarea lucrărilor

dosarelor, se reține că această motivare nu este fondată în fapt, la

cercetarea judecătorească de la Tribunalul Vaslui a dat mai multe

declarații, apărătorul său i-a susținut apărările, memoriile depuse,

în apel, de asemenea, iar la instanța de recurs, prezent personal la toate

termenele de judecată și asistat de un apărător, a depus memorii, iar în

ultimul cuvânt a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea

de înșelăciune, în infracțiunea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934.

În prezenta, s-a

insistat pe aceste susțineri ale condamnatului contestator pentru a se

evidenția că instanța de recurs nu avea obligația de a-l asculta

[dispozițiile art. 385

14

alin. (1)

1

C. proc. pen.],

obligativitatea fiind prevăzută în mod cumulativ în sarcina primei

instanțe și a instanței de apel.

Ca atare, constatând

că nu subzistă niciun motiv dintre cele prevăzute de art. 386 lit. a), c), d)

și e) C. proc. pen. contestația în anulare este inadmisibilă și se va

respinge în consecință.

Potrivit dispozițiilor

art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., contestatorul va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul

O.C. împotriva

deciziei penale nr. 3025

din 06 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiției, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 02036/89/2007. Obligă contestatorul condamnat la

plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 aprilie 2011.