ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1786/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1786/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 479 din 19 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Timiș
în Dosarul nr. 4173/30/2009, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 a condamnat
inculpatul D.M.I., la o pedeapsă de 3 ani de închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de trafic de droguri de risc.
În baza
art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a doua și lit. b) C. pen. a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în
autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o
funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani după
executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza
art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.
64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării
pedepsei închisorii.
În
temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de
ore din data de 10 septembrie 2008, ora 14
30
până în data de 11
septembrie 2008, ora 14
30
.
În baza
art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 și 109 C. pen., a
condamnat inculpatul L.D.F., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.
În baza
art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99 și 109 C. pen. a
condamnat inculpatul L.D.F. la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc. pentru consum propriu,
fără drept.
În baza
art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus
ca inculpatul L.D.F. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza
art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.
64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării
pedepsei închisorii.
În
temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de
ore din data de 10 septembrie 2008, ora 18
00
până în data de 11
septembrie 2008, ora 18
00
.
S-a
constatat că probele conținând substanța psihotropă au fost consumate în
procesul analizelor chimice de laborator.
În baza
art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat fiecare dintre inculpați la
plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
A dispus
plata sumei de 200 de RON din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Timiș, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul D..
Pentru a
hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr.
78/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism -Serviciul Teritorial Timișoara, înregistrat pe rolul Tribunalului
Timiș sub număr unic de Dosar 4173/30/2009, la data de 29 iunie 2009, au fost
trimiși în judecată inculpații: D.M.I. trimis în judecată pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea
art. 14 lit. c) din aceeași lege și L.D.F., trimis în judecată pentru
săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu
aplicarea art. 99 și urm. din C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt,
s-a arătat că în urma activităților de investigare efectuate pe linia
prevenirii și combaterii traficului de droguri, organele de poliție din cadrul
B.C.C.O. Timișoara, au stabilit că D.M.I. și L.D.F., se ocupă consumul și
traficul de substanțe stupefiante de risc.
Din
cercetările efectuate în cauză s-a stabilit că în noaptea de 6-7 septembrie 2008,
la ora 02:00, minorii S.I.S. (17 ani) și W.L. (14 ani), însoțiți de numitul N.A.L.,
s-au deplasat în Piața U. din mun. Timișoara. Aici, aceștia au fost sunați de
către înv. D.M.I., care le-a spus că este ziua lui de naștere și le-a cerut să
îl aștepte ca să le ofere băuturi. în fața localului M. din zona menționată,
tinerii s-au întâlnit cu D.M.I., care a venit cu un taxi, în care se afla și
înv. L.D.F.. în autoturism, D.M.I. a primit de la L.D.F. o bucată de staniol,
în care se afla canabis sub formă de fragmente vegetale, apoi a coborât din
mașină și s-a apropiat de minori, cărora le-a cerut să îi predea telefoanele
celulare. Inițial aceștia nu au vrut însă la insistențele inculpatului, minorii
i-au predat aparatele după ce și-au scos cartelele SIM, iar D.M.I. le-a dat ca
și garanție pentru restituirea aparatelor, o bucată de staniol cu canabis,
primită de la celălalt coinculpat. După cele întâmplate mai sus, minorii s-au
deplasat la P.M.T. Secția 1 de Poliție, unde au relatat faptele și au predat
stupefiantele. în urma testării fragmentelor vegetale s-a constatat că acestea
conțineau canabis, în greutate de 4,5 grame.
Sesizate
despre faptul că cei doi inculpați au distribuit droguri în mun. Timișoara,
organele de urmărire penală din cadrul D.I.I.C.O.T- Biroul Teritorial Timiș și
B.C.C.O. Timișoara au efectuat cercetări pentru prinderea și tragerea la
răspundere penală acestora astfel, că la data de 10 septembrie 2008, inc. minor
L.D.F. a fost prins în flagrant în timp ce deținea cantitatea de 2 grame de
canabis.
Stupefiantele
ridicate în condițiile de mai sus, au fost supuse unei constatări
tehnico-științifice. Potrivit raportului 1054324 din 01 octombrie 2008, emis de
Laboratorul de analiză și profil al drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj Napoca,
probele ridicate de la "D.M.I. și L.D.F., conțin 3,6 grame de canabis și
0,5 grame de canabis.
Audiat
despre săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și deținere de
droguri de risc pentru consumul propriu, inculpatul L.D.F. a arătat că este consumator
ocazional de canabis. Inculpatul nu a recunoscut că la data de 6-7 septembrie 2008
i-a distribuit droguri inc. D.M.I., precizând că i-a indicat acestuia un loc în
care se aflau ascunse stupefiante, culese anterior de pe un câmp de lângă
localitatea L..
Inculpatul
D.M.I., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, a
recunoscut săvârșirea acesteia. Inculpatul a arătat că la data de 06 septembrie
2008, a primit de la L.D.F. un pachet în care se aflau droguri, pe care apoi l-a
predat minorilor S.I.S. și W.L..
Faptele
inculpaților D.M.I. și L.D.F. au fost stabilite prin următoarele probe: .
1.Declarațiile
minorilor S.I.S.,W.L. și N.A.L.. Aceștia au arătat că la data de 6-7 septembrie
2008 s-au întâlnit cu cei doi inculpați și de la D.M.I. au primit un pachet în
care se aflau stupefiante. După aceasta cei trei s-au deplasat la Secția 1 de poliție,
unde au predat drogurile și au relatat incidentul avut cu inc. D.M.I..
2.
Procesul
verbal încheiat de organele de poliție din cadrul PMT Secția 1 de Poliție, din
care rezultă că la data de 07 septembrie 2008, S.I.S., W.L. și N.A.L. au predat
stupefiante despre care au relatat că le-au primit de la inc. D.M.I. zis „D."
.
3.
Procesul
verbal de constatare a infracțiunii flagrante, din data de 10 septembrie 2008,
potrivit căruia inc. L.D.F. a fost prins cu stupefiante, pe care le deținea
pentru consum.
4.Discuțiile
purtate în mediul ambiental între inc.D.M.I. și S.I.S. și W.L., au fost
interceptate în baza ordonanței provizorii nr. 105//D/P/P2008, din data de 08
septembrie 2008, confirmată prin încheierea din 16 septembrie 2008 a
Tribunalului Timiș, Dosar 137/2008.în timpul întâlnirii inculpatul a făcut
referire la stupefiante,folosindu-se de sintagma „unde-i mortu?" sau
„iarbă".
5.Minora
de 16 ani S.H.I., a declarat că în vara anului 2008, de mai multe ori a primit
droguri de risc de la L.D.F.. Martora împreună cu inc. D.M.I. au arătat că la
unele din activitățile de distribuire a stupefiantelor, L.D.F. a fost însoțit
de prietena sa, numita A.A.M.. Audiată în calitate de învinuit, A.A.M. a arătat
că a auzit că inc. L.D.F. consumă droguri, precizând că nu a văzut niciodată
stupefiante asupra acestuia. învinuita a confirmat că minora S.H.I. a consumat
droguri fără să poată indica proveniența stupefiantelor.
6. L.D.F.
a fost supus unui examen psihiatric și potrivit raportului de expertiză
medico-legală 1130 din 28 aprilie 2009 emis de I.M.L. Timișoara, acesta a avut
discernământ integru raportat la fapta comisă.
La data
de 10 septembrie 2008, D.M.I. și L.D.F. au fost reținuți pentru o perioadă de
24 de ore. La aceeași dată s-a dispus față de D.M.I. și L.D.F., punerea în
mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunea de trafic de droguri prev. de
art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Potrivit
fișei cazier, D.M.I. și L.D.F. I.nu au antecedente penale.
În
temeiul art. 118 lit. f) din C. pen. și art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a
solicitat instanței confiscarea drogurilor ridicate cu ocazia cercetărilor și
rămase în urma examenelor de laborator (3,6 grame de canabis și 0,5 grame de
canabis) Substanțele stupefiante se află la I.G.P.R Direcția de cazier judiciar
și evidență operativă, urmând ca potrivit art. 18 din Legea nr. 143/2000, să se
procedeze la distrugerea drogurilor cu păstrarea de contraprobe.
S-a menționat
în rechizitoriu că față de inculpații L.D.F. și D.M.I., cercetați sub aspectul
săvârșirii infracțiunii de tâlhărie în formă calificată prev. de art. 211 alin.
(1) și lit. b),c) C. pen., sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. d) C. proc.
pen., deoarece nu sunt întrunite elementele laturii obiective ale infracțiunii.
în urma administrării probatoriului nu s-a putut stabili cu certitudine că
minorii W.L. și S.I.S. au predat telefoanele ca urmare a constrângerilor
săvârșite de învinuit.
S-a mai
menționat că față de numita A.A.M., cercetată sub aspectul săvârșirii
infracțiunilor de trafic de droguri de risc și deținere de droguri în vederea
consumului prev. de art. 2 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din Legea nr.
143/2000, sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece
nu s-a putut proba cu "certitudine că învinuita a distribuit și deținut
stupefiante în vederea consumului.
Prezentarea
materialului de urmărire penală s-a efectuat față de cei doi inculpați la data
de 09 iunie 2009.
În drept,
s-a arătat că fapta inculpatului L.D.F., care la data de 6-7 septembrie 2008
i-a predat droguri de risc inc. D.M.I., întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000. Fapta aceluiași inculpat de a deține pentru consum droguri de
risc, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de
droguri de risc în vederea consumului, prev. art. 4 alin. (1) din Legea nr.
143/2000.
Fapta
inculpatului D.M.I., care la data de 6-7 septembrie 2008 a distribuit droguri
de risc minorilor W.L. și S.I.S., întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000, cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000.
Analizând
mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală și cu ocazia
cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut aceeași situație de fapt
ca cea expusă în rechizitoriu.
Din
procesul verbal de sesizare încheiat la data de 07 septembrie 2008 de lucrători
din cadrul B.C.C.O. Timișoara, Compartimentul Antidrog rezultă că în data de 07
septembrie 2008, în jurul orei 05
00
, la sediul secției 1 de poliție
din Timișoara s-au prezentat numiții W.L., S.I.S. și N.A.L., care au predat o
bucată de staniol în care se aflau aproximativ 5 grame de fragmente vegetale,
de culoare verde-olive, susceptibil a fi cannabis. în urma verificărilor s-a
stabilit că fragmentele vegetale le au de la numitul D.M.I., care în data de 07
septembrie 2008, în jurul orei 02
00
, în timp ce se aflau în fața
barului, le-a dat fragmentele vegetale respective, învelite în staniol,
luându-le două telefoane mobile, spunând că o să returneze telefoanele mobile a
doua zi, în schimbul fragmentelor vegetale. În urma cântăririi s-a constatat că
este vorba de cantitatea de 4,5 grame cu tot cu ambalaj. În urma testului preliminar
s-a observat prezența tetrahidrocannabinolului (THC), substanță înscrisă în
tabelul 3 anexă la Legea 143/2000.
Predarea
substanței de către cei 3 tineri a fost confirmată și de agentul de poliție F.G.
din cadrul P.M.T.-Secția 1 Poliție în procesul verbal încheiat la data de 07
septembrie 2008, acesta precizând că a sesizat B.C.C.O. Timișoara, care a
preluat substanța vegetală și pe cele 3 persoane.
În declarația
dată la data de 08 septembrie 2008 de către martorul ocular W.L. (în vârstă de
14 ani și 7 luni la data luării declarației), declarație dată în prezența mamei
sale W.C., acesta a precizat următoarele: în data de 07 septembrie 2008 se afla
împreună cu prietenii săi I. și A.. În jurul orei 02
00
, în fața
barului M., a fost sunat pe telefonul mobil de numitul D., care i-a spus să-l
aștepte pe colț la M. ca să bea un suc. D. a ajuns în 10 minute cu un taximetru
și mai era însoțit de doi prieteni. Numai D. a coborât din taxi, iar pe unul
dintre însoțitorii acestuia martorul l-a recunoscut ca fiind Do. Însoțitorii
lui D. au plecat mai departe cu taximetrul. D. a discutat cu martorul iar la un
moment dat i-a cerut acestuia să îi dea telefonul mobil, că dacă nu îi dă
telefonul îl va bate. D. i-a dat martorului în schimbul telefonului niște
fragmente vegetale învelite în staniol despre care i-a spus că sunt droguri,
urmând ca la ora 12
00
să-i înapoieze telefonul iar martorul să-i dea
înapoi drogurile. Martorul a declarat că s-a simțit amenințat de atitudinea lui
D., în aceste condiții fiind de acord cu predarea telefonului personal și
primirea drogurilor. înainte de a preda telefonul, D. l-a lăsat să scoată cartela
sim. A menționat că era vorba de un telefon marca Nokia 7500 prismo, de culoare
neagră. După fotografie l-a recunoscut pe D. ca fiind D.M.I.. După câteva ore
de la efectuarea schimbului, martorul l-a sunat pe numitul Do., căruia i-a
cerut să-i restituie telefonul, însă acesta i-a spus că l-a cumpărat și i-a dat
de înțeles că nu îl va mai restitui. Pentru acest motiv, s-a prezentat la
Secția 1 de Poliție, unde a relatat cele întâmplate și a predat drogurile. În
data de 09 septembrie 2008, martorul a recunoscut de pe fotografie pe numitul Do.
în persoana numitului L.D.F.
Aceeași
situație de fapt a fost relatată și de martorul ocular S.I.S., în vârstă de 17
ani și două luni la data audierii, audiere care a avut loc în prezența mamei
sale. Și acesta a declarat că i s-a luat telefonul mobil de către D., identificat
de martor după fotografie ca fiind numitul D.M.I.. Martorul a confirmat că în
taximetrul cu care venise D. se mai afla și Do., identificat de martor după
fotografie ca fiind numitul L.D.F.
Martorul
ocular N.A.L., în vârstă de 15 ani la data audierii, a confirmat aceeași
situația de fapt relatată de ceilalți doi martori: prezența numitului D.;
faptul că acesta era însoțit de numitul Do.; solicitarea telefoanelor mobile de
la martorii W. și S. de către D., sub amenințarea cu violența; primirea de. la D.,
în schimbul celor două telefoane, a unui pachet învelit în staniol despre care D.
le-a spus că ar conține 10 grame de droguri, pe care le are de la Do.;
precizează că este vorba de două telefoane mobile: unul marca Nokia și celălalt
marca Sony Ericson, fără cartelele sirii, care au fost scoase de deținători
anterior predării către D..
Martorul
B.I. a fost audiat în data de 30 septembrie 2008 și a precizat că, cu două-trei
săptămâni înaintea audierii, inculpatul D.M.I. a venit în incinta magazinului
de telefoane mobile Mob. de lângă piața A. din Timișoara, oferindu-i martorului
spre vânzare un telefon mobil marca Sony Ericsson și un telefon mobil marca
Nokia 7500. Martorul s-a arătat interesat de primul telefon pe care l-a cumpărat
cu suma de 50 euro. Telefonul marca Sony Ericsson a fost predat de martor
organelor de poliție, care l-au restituit proprietarului S.I.S. în data de 06
octombrie 2008 Cel de al doilea telefon mobil, marca Nokia 7500, a fost ridicat
de către organele de poliție în data de 10 septembrie 2008 de la inculpatul L.
și restituit proprietarului W.L. în data de 06 octombrie 2008.
În
interceptările efectuate în mediu ambiental și redate în procesul verbal din dosarul
de urmărire penală, referitoare la discuțiile avute în data de 10 septembrie 2008
de inculpatul D. cu martorii W. și S., inculpatul D. face referire la cele două
telefoane mobile luate de la cei doi martori, precizând că le-a amanetat,
precum și la droguri, folosind termeni precum „mortu" și „iarbă".
Prin aceste discuții se confirmă situația de fapt relatată de cei trei martori
menționați anterior.
În
declarația olografă dată în data de 10 septembrie 2008 inculpatul D. a
confirmat întâlnirea pe care a avut-o cu martorii L. și I. în, scopul
întâlnirii (predarea drogurilor în schimbul telefoanelor mobile); faptul că
drogurile i-au fost procurate de către inculpatul L. de la care obișnuia să
cumpere cannabis la prețul de 50 RON gramul. A precizat că în seara de 06-07
septembrie 2008 s-a înțeles cu D. ca acesta să-i dea 5 grame de cannabis în
schimbul unui telefon mobil. A recunoscut că unul dintre telefoanele mobile i
l-a dat lui D. în schimbul cannabisului. Cel de-al doilea telefon mobil la
vândut în piață cu 50 euro.
Inculpatul
L. a fost audiat în data de 10 septembrie 2008 recunoscând că în data de 05
septembrie 2008 i-a dat inculpatului D. de 10-12 grame de cannabis în schimbul
căreia a primit în data de 07 septembrie 2008 un telefon mobil marca Nokia,
despre care D. i-a spus că îl luase de la cei doi băieți cu care se întâlniseră
în piața U..
Din raportul
de constatare tehnico-științifică nr. 1054342 din 01 octombrie 2008 întocmit de
Laboratorul de analiză și profil al drogurilor din cadrul D.G.C.C.O. - Brigada
Cluj-Napoca rezultă că fragmentele vegetale (frunze, inflorescențe și semințe),
ambalate în foița de staniol, au greutate de 3,6 grame, reprezintă canabis,
fiind evidențiată în compoziția acestei probe prezența THC, substanță
psihotropă, biosintetizată de planta canabis, ce face parte din tabelul-anexă
nr. 3 din Legea nr. 143/2000.
Prin
urmare, din coroborarea mijloacelor de probă analizate anterior s-a reținut că
inculpatul L. a procurat și a pus la dispoziția coinculpatului D. cantitatea de
3,6 grame canabis, în schimbul căreia a primit un telefon mobil. La rândul său,
inculpatul D., în data de 07 septembrie 2008, i-a obligat pe martorii minori W.
și S., sub amenințarea cu acte de violență, să îi predea două telefoane mobile,
dându-le acestora un pachet cu droguri (canabis), conținând cantitatea de 3,6
grame, drept garanție pentru restituirea telefoanelor.
Potrivit
art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările
ulterioare, „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea,
prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea,
distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea,
cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de
risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea
unor drepturi".
În
speță, fapta inculpatului L., minor în vârstă de 17 ani și 10 luni la data
comiterii faptei, care în data de 05 septembrie 2008 a procurat și a pus la
dispoziția coinculpatului D. cantitatea de 3,6 grame canabis, în schimbul
căreia a primit un telefon mobil, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din
Legea nr. 143/2000 (în modalitatea procurării, deținerii și livrării cu orice
titlu) cu aplicarea art. 99 și 109 C. pen.
Fapta
inculpatului D., care în data de 07 septembrie 2008 i-a obligat pe martorii
minori W. și S., sub amenințarea cu acte de violență, să îi predea două
telefoane mobile, dându-le acestora un pachet cu droguri (canabis), conținând
cantitatea de 3,6 grame, drept garanție pentru restituirea telefoanelor,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de
risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (în modalitatea
deținerii și a livrării cu orice titlu) cu aplicarea circumstanței agravante
legale prevăzută de art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea 143/2000 (drogurile au
fost livrate unor minori).
Din
procesul verbal încheiat în data de 10 septembrie 2008 de agenți de poliție din
cadrul B.C.C.O. Timișoara, Compartimentul Antidrog rezultă că în data de 10
septembrie 2008, în jurul orei 18
00
, cei doi agenți de poliție s-au
deplasat în municipiul Timișoara, zona Ș., str.P.R., unde, în fața l-au
observat pe inculpatul L.D.F. După declinarea calității și legitimarea
inculpatului, acesta a declarat că are asupra sa aproximativ 2 grame de canabis
pentru consum propriu, predând polițiștilor o pungă din celofan, ce conținea
fragmente vegetale de culoare verde. Fragmentele vegetale au fost predate
laboratorului de profil, care în urma cântăririi și analizei a stabilit că este
vorba de cantitatea de 0,5 grame canabis.
Potrivit
art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările
ulterioare, „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea,
prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc. pentru
consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani
sau amendă".
Fapta
inculpatului L. care în data de 10 septembrie 2008 a fost surprins având asupra
sa cantitatea de 0,5 grame canabis pentru consum propriu, întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 4 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000 (în modalitatea deținerii) cu aplicarea art. 99 și 109
C. pen.
La
individualizarea pedepselor și a modului de executare instanța de fond a avut
în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., și în special următoarele
elemente: vârsta celor doi inculpați la data comiterii faptelor (17 ani și 10
luni inculpatul L.; 22 de ani inculpatul D.); implicarea unor minori în
activitățile ilicite (cazul inculpatului D. care a obligat doi minori să
accepte primirea de droguri); cantitatea de droguri față care a făcut obiectul
acțiunilor ilicite ale inculpaților (3,6 grame, respectiv 0,5 grame de
canabis); lipsa antecedentelor penale în cazul ambilor inculpați; existența
discernământului integru în cazul inculpatului minor L. (conform raportului de
expertiză psihiatrico-legală); lipsa unor perspective concrete de reintegrare
socială a inculpatului minor L., întrucât factorii care ar fi putut influența
pozitiv comportamentul inculpatului (continuarea ședințelor de psihoterapie,
stricta supraveghere în cadrul familiei, control psihiatric periodic,
valorificarea pozitivă a timpului liber) nu și-au produs efectul în timpul
minorității acestuia, astfel încât la data pronunțări soluției, când acesta
este deja major (a devenit la major la o lună după comiterea faptei), s-a
apreciat că sunt șanse reduse ca reintegrarea în societate să se poată face
doar pe baza sprijinului mamei sale și al anturajului (oricum dubios) al
acestuia.
Împotriva
sentinței penale nr. 479/PI/2010 pronunțată de Tribunalul Timiș a declarat apel
inculpatul L.D.F., solicitând în principal, achitarea acestuia iar în subsidiar
aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special cu art. 81 sau 86 C. pen.
Prin
decizia penală nr. 88/A din 5 mai 2011 Curtea de Apel Timișoara, secția penală
a respins apelul declarat de inculpatul L.D. apreciind că sentința penală apelată
este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt și ansamblul
probator administrat în cauză.
Instanța
de apel a reținut că, starea de fapt reținută de prima instanță este corectă,
fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cauză și din care rezultă
că inculpatul în noaptea de 6-7 septembrie 2008 a vândut droguri de risc
coinculpatului D.M., deținând astfel de substanțe interzise.
În ce
privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, instanța de apel a
apreciat că instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a
pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de
prevederile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei
comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează
răspunderea penală, modul de comitere a faptei, aspecte care au fost complet și
judicios evaluate, pedeapsa fiind orientată spre minimul special prevăzut de
lege.
Potrivit
dispozițiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un
mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă,
față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea
dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul
adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei,
periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și
natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține și că pentru a conduce la
atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată
particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și
proporțională cu gravitatea faptelor comise. în speță, pedeapsa de 2 ani
închisoare aplicată inculpatului apelant este în măsură să conducă la atingerea
acestor deziderate, neputându-se dispune reducerea acestora în condițiile în
care este orientată spre minimul special prevăzut de lege și nu există elemente
care să poată fi reținute ca circumstanțe atenuante. Instanța de apel a
apreciat că inculpatul a avut reprezentarea semnificației sociale a conduitei
sale ilicite, știind că este interzis prin lege procurarea și deținerea
substanțelor interzise, cu efect psihotrop, iar raportul de expertiză
psihiatrico-legală întocmit în cauză raportat la fapta comisă a avut
discernământul integru.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul L.D.F. solicitând casarea
hotărârii atacate, reducerea pedepsei în raport de dispozițiile art. 320
1
C.
proc. pen. și schimbarea modalității de executare în sensul aplicării disp.art.
81 C. pen.
Analizând
recursul declarat prin prisma criticilor invocate se constată că acesta este
fondat pentru considerentele care urmează:
Instanța
reține că, prin declarația dată în fața notarului public din data de 27 martie
2012 inculpatul a solicitat ca judecata să aibe loc pe baza probelor
administrate în cursul urmăririi penale și să se realizeze aplicarea
dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen..
Având în
vedere poziția procesuală a inculpatului exprimată de o manieră neechivocă, se
constată că potrivit dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen.,
coroborate cu art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, cererea de aplicare a
dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen. formulată cu ocazia judecării
recursului declarat de inculpat este admisibilă.
Se
reține sub acest aspect că potrivit art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, în cauzele
aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior
intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 320
1
C.
proc. pen. (introduse prin Legea nr. 202/2010) se aplică în mod corespunzător
la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în
vigoare a O.U.G. nr. 121/2010.
Se are
în vedere, totodată, că prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, Curtea
Constituțională a hotărât că dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen.
sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai
favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai
favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul vechii legi și
care continuă să fie judecată sub noua lege, până la rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare.
Așa
fiind, se constată că în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile
art. 320
1
alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XI din O.U.G.
121-2011, instanța de recurs urmând a lua act de poziția procesuală a
inculpatului exprimată în declarația dată în fața notarului public din data de
27 martie 2012 și a proceda potrivit dispozițiilor art. 320
7
C.
proc. pen.
Aplicarea
dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen. implică o reducere a limitelor
de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite de o persoană.
Atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului precum și elementele de
circumstanțiere personală justifică aplicarea unei pedepse penale în cuantum
mai redus decât cele aplicate de prima instanță și menținute de instanța de
apel.
Având în
vedere probele administrate și starea de fapt reținută în rechizitoriu
coroborată cu împrejurarea că inculpatul a solicitat să fie judecat pe baza
acordului de recunoaștere a vinovăției și, față de criteriile reglementate de
dispozițiile art. 72 C. pen. instanța apreciază că, față de natura și
gravitatea faptei comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia și a
celor personale ale inculpatului, pedeapsa rezultantă de 1 ani și 6 luni
închisoare este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel
după cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen., contribuind
la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față
de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale.
Față de poziția procesuală a inculpatului se constată că nu mai pot fi primite
criticile relative la aprecierea probelor și reținerea stării de fapt.
Pentru
considerentele ce preced, în temeiul art. 385
15
pct. 12 lit. d) C.
proc. pen., recursul declarat de inculpatul L.D.F. va fi admis, va fî casată
decizia recurată și sentința pronunțată la prima instanță numai cu privire la
individualizarea pedepsei aplicată inculpatului.
Se va
face aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen. și se va reduce
cuantumul sancțiunii aplicate pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2
alin. (1) din Legea nr. 143/2000 va reduce pedeapsa de la 2 ani închisoare la 1
an și 6 luni închisoare.
Pentru
infracțiunea prev.de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 va reduce pedeapsa
de la 5 luni închisoare la 4 luni închisoare.
În baza
art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate
inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6
luni închisoare.
Înalta
Curte apreciază că scopul pedepsei poate fî atins și fără executarea acesteia
în regim privativ de libertate, iar din datele care caracterizează persoana
inculpatului se poate desprinde o asemenea concluzie luând în considerare că
anterior acesta nu a mai fost condamnat, că ara minor la data săvârșirii
faptei, atitudinea sinceră a acestuia. Inculpatul, comițând fapta în
circumstanțele anterior menționate, dovedește un comportament ce permite
presupunerea că aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării
pedepsei este suficientă pentru a se realiza reeducarea inculpatului și prevenirea
comiterii de noi infracțiuni.
De aceea
în baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei
pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
Atrage
atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen..
În baza
art. 71 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prev.de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
În baza
art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata
termenului de încercare.
Menține
celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Văzând
și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite
recursul declarat de inculpatul L.D.F. împotriva deciziei penale nr. 88/A din 5
mai 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Casează
decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 479/PI din 19 octombrie
2010 a Tribunalului Timiș, secția penală, numai în aceea ce privește pedeapsa
aplicată inculpatului L.D.F. și, rejudecând:
Descontopește
pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului L.D.F. în
pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează:
-2 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 2 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99 și 109 C. pen.
-5 luni
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 4 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99 și 109 C. pen.
Reduce
pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99 și 109 C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen., de la 2 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare.
Reduce
pedeapsa aplicată aceluiași inculpat săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99 și 109 C. pen., cu aplicarea
art. 320
1
C. proc. pen. de la 5 luni închisoare la 4 luni
închisoare.
În baza
art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate
inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6
luni închisoare.
În baza
art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un
termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
Atrage
atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.
În baza
art. 71 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prev.de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
În baza
art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata
termenului de încercare.
Menține
celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă
de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 28 mai 2012.