ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3060/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3060/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față,

În baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 447/S/10 noiembrie

2010 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul nr. 4487/62/2010:

În temeiul articolul

334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută

în sarcina inculpatului G.C., din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul D.M.M. la o

pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În temeiul art. 71 C.

pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.M.M. perioada reținerii și

arestării preventive, de la 8 aprilie 2010 la zi.

În temeiul art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost

condamnat inculpatul G.C., zis „C." la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de

risc.

În temeiul art. 71 C.

pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.C. perioada arestării în

vederea predării și perioada arestării preventive, de la 3 iunie 2010 la zi.

În temeiul art. 350

alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților

D.M.M și G.C., zis „C.".

În temeiul art. 17 și

art. 18 din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus

confiscarea specială și distrugerea cantității de 475 grame rezină de canabis

rămasă din probele puse la dispoziție după efectuarea analizelor de laborator,

aflate la camera de corpuri delicte a I.G.P.R., ce a fost ridicată de la

inculpatul D.M.M., cu păstrarea de contraprobe.

În temeiul art. 191

C. proc. pen. au fost obligați inculpații D.M.M. și G.C. să plătească fiecare

câte 5.200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că inculpații D.M.M. și G.C. au

copilărit împreună în același oraș, primul locuind de mai mult timp în Spania

unde are și reședința.

Înainte de data de 08

aprilie  2010, inculpatul D.M.M. a luat legătura cu inculpatul G.C. de la care

a primit o solicitare de a-i aduce la Brașov o cantitate de droguri, fapt care

rezultă fără dubiu din convorbirile telefonice purtate într-un limbaj codificat

de cei doi inculpați în ziua de 08 aprilie 2010 și care au fost interceptate de

organele de urmărire penală.

Astfel, în

convorbirea din data de 08 aprilie 2010, ora 14,20, inculpatul G.C. îi spune

inculpatului D.M.M. „ nu știu nici eu la ci salî merg ăștia sî joaci fotbal,

dacî e sî meargî sî joaci fotbal. Dacă nu, ne vedem undi jucam noi înainti

ping-pong, acolo...înțelegi ce zic?".

Tot în ziua de 08

aprilie  2010, la ora 16,21, inculpatul G.C. îi spune inculpatului D.M.M.

„Păi..ci jucăm, ci nu jucăm ..că nu m-a claxonat..ne suno. Dar să știi că banii

i-am adunat."

De asemenea, în convorbirea

telefonică din aceeași zi, de la ora 16,21, inculpatul G.C. îi spune

inculpatului D.M.M. din nou că „banii s-au adunat", și că „în căzu di mă

claxonează, îți spun. Mă, ia-ți echipamentu și hai la fotbal. În caz că nu mă

claxonezi ne auzim mâini la un ping-pong sau azi.. cum vrei tu".

În discuția

ambientală purtată în ziua de 08 aprilie 2010 de inculpatul G.C. și martorii

M.F. și O.C., interceptată de organele de urmărire penală, inculpatul G.C.

vorbește la un moment dat la telefon cu inculpatul D.M.M. și îi spune: „Păi

te-am așteptat toată ziua să vii să jucăm ping-pong.." și „Dacă nu e,

mergem noi și jucăm un ping-pong..Da, frate..". După încheierea

convorbirii telefonice, inculpatul G.C. le-a tradus celor doi martori limbajul

codificat spunându-le „ Ping-pong i-o juma de kil și fotbal i-un Kil"

fiind vorba despre hașiș.

În convorbirea din 08

aprilie 2010 ora 17,23, inculpatul D.M.M. îi spune inculpatului G.C. „Lasî cî,

mergem jucăm un tenis", iar inculpatul G.C. îi răspunde „Come voi..".

Inculpatul G.C. s-a

deplasat la locul de întâlnire, dar după ce și-a dat seama că este supravegheat

de organele de urmărire penală a fugit și i-a trimis inculpatului D.M.M. un SMS

cu textul „dute acasă nu mai merg la fotbal, s-a închiriat terenu la

altcineva".

În convorbirea

telefonică avută în data de 09 aprilie 2010, ora 00,11, cu numitul D.S.B.,

inculpatul G.C. i-a explicat acestuia textul mesajului sus-menționat spunându-i

despre „M." (inculpatul D.M.M.) „cred că l-a păpat babauuuu.." și că

el a încercat să-l avertizeze dar a avut telefoanele închise, că el nu a mai

mers la întâlnire deoarece „am simțit că haules - baules, înțelegi ce

zic?".

Semnificația

convorbirilor telefonice purtate de inculpați, anume că „fotbal" însemna

că inculpatul D.M.M. să-i aducă inculpatului G.C. cantitatea de un kilogram de

droguri, iar „ping-pong" însemna ca primul să-i aducă celui din urmă doar

o jumătate de kilogram de droguri, a fost reținută ca rezultând din

interceptarea discuției ambientale purtate de inculpatul G.C. și martorii M.F.

și O.C. în locuința acestuia din urmă, la data de 08 aprilie 2010, ocazie cu

care inculpatul le-a tradus martorilor, limbajul codificat spunându-le că „

Ping-pong i-o juma de kil și fotbal i-un kil".

Scopul întâlnirii

inculpatului G.C. cu martorii O.C. și M.F. la locuința celui dintâi în ziua de

08 aprilie 2010 a fost acela, ca la propunerea inculpatului, martorii să îi ia

inculpatului D.M.M. drogurile pe care acesta le are, folosind metoda „M.".

Această metodă presupunea ca martorii și inculpatul să se folosească de o

calitate oficială (polițist etc.) pentru a nu fi recunoscuți și să ridice

drogurile.

Din discuțiile

purtate cu cei trei și din declarația martorului O.C. dată în fața procurorului

la data de 12 aprilie  2010, a rezultat că inculpatul D.M.M. trebuia să-i aducă

droguri inculpatului G.C. Chiar inculpatul G.C. a recunoscut că a vorbit

codificat cu inculpatul D.M.M. în data de 08 aprilie 2010 și că în convorbirile

codificate, „fotbal" însemna un kilogram, iar „ping-pong", însemna o

jumătate de kilogram, că a discutat cu martorii M.F. și O.C. să-i fure

inculpatului D.M.M. „marfa" folosind metoda „M.", însă a susținut că

era vorba de aur și nu de droguri.

Susținerea

inculpatului G.C. că nu ar fi știut că este vorba de droguri și că el ar fi

avut în vedere o jumătate de kilogram de aur, a fost înlăturată de instanța de

fond cu motivarea că este infirmată de celelalte probe administrate în cauză.

în primul rând, s-a avut în vedere faptul că în autoturismul condus de

inculpatul D.M.M., la percheziția din data de 08 aprilie 2010 s-a găsit

cantitatea de aproximativ o jumătate de kilogram de hașiș și nu o jumătate de

kilogram de aur. În al doilea rând, în declarația dată în fața procurorului la

data de 12 aprilie 2010, martorul O.C. arată că inculpatul G.C. le-a propus,

lui și martorului M.F. să intre în posesia unei cantități de „marfă"

deținută de un cunoscut, folosind metoda „M.", martorul precizând în mod

expres că „marfa" pe care persoana respectivă o deținea era interzisă de

lege, putând fi vorba de droguri. În fața instanței, martorul O.C. a retractat

declarația, cu motivarea că nici el, nici apărătorul ales în prezența căruia a

fost ascultat nu au citit declarația înainte de a o semna. Aceste susțineri ale

martorului din data de 27 octombrie 2010 au fost înlăturate ca nesincere,

instanța de fond reținând cele declarate de martor în cursul urmăririi penale,

în prezența avocatului ales.

A mai reținut

instanța de fond că faptul că inculpații au avut tot timpul în vedere

transportul și respectiv, cumpărarea unei cantități de droguri și nu de aur, a

rezultat în mod indirect și din declarația dată în cursul urmăririi penale la

data de 12 aprilie  2010 de către martorul T.I.C. care a arătat că inculpatul

G.C. se ocupa cu comercializarea drogurilor, chiar el și un prieten de-al său

cumpărând droguri de la inculpat, aspect rezultat și din procesul-verbal de

redare a convorbirilor telefonice, unde la un moment dat, inculpatul G.C. îi

spune martorului T.I.C. să nu mai vorbească la telefon despre droguri.

În ceea ce privește

pe inculpatul D.M.M., instanța de fond a reținut că în declarația dată în

cursul cercetării judecătorești, acesta a arătat că în ziua de 08 aprilie 2010

a plecat de la Bârlad la Onești la un prieten pe nume C. care îi datora suma de

1.500 euro. Acesta i-ar fi zis că nu are să-i dea bani, însă i-a dat un pachet

să-l ducă până la Otopeni unde urma să se întâlnescă cu o persoană, într-o

stație peco, persoană care urma să-i dea suma de 1.500 euro pe care i-o datora

C. Inculpatul D.M.M. a mai arătat că nu a întrebat ce conține pachetul în

posesia căruia a intrat, dar bănuia că în interiorul lui se află droguri, apoi

a plecat spre municipiul Brașov unde urma să se întâlnescă cu inculpatul G.C.,

cu care era prieten, iar din Brașov intenționa să meargă în București.

Având în vedere

conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpați, precum și celelalte

probe administrate în cauză, în special, declarația inculpatului O.C. și

declarația inculpatului G.C., instanța de fond a concluzionat că susținerea

inculpatului D.M.M., în sensul că nu cunoștea că transportă droguri, este

nesinceră. În realitate, inculpatul D.M.M. a venit la Brașov pentru a-i aduce

drogurile inculpatului G.C. În plus, împrejurarea că inculpatul D.M.M. a bănuit

că obiectele transportate de el erau droguri, a fost apreciată de instanța de

fond ca fiind suficientă pentru reținerea în sarcina sa a infracțiunii de

trafic de droguri, infracțiune care se săvârșește și cu intenție indirectă.

Întrucât din fișa de

cazier judiciar rezultă, în ce-l privește pe inculpatul G.C., că prin Sentința

penală nr. 307 din 18 octombrie 2010 a Tribunalului Vaslui, s-a recunoscut o

sentință a Tribunalului Central al Sectoarelor din Pesta și, în consecință, s-a

substituit pedeapsa de 8 ani închisoare cu regim sever aplicată prin această

hotărâre, cu pedeapsa de 8 ani închisoare, precum și faptul că inculpatul s-a

aflat în executarea acestei pedepse în perioada 17 iunie 1995 - 11 mai 2001,

rămânându-i neexecutat un rest de 766 zile, s-a constatat că fapta dedusă judecății

în prezenta cauză a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie

prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepselor aplicate inculpaților s-a ținut cont în primul rând, de

cantitatea relativ mare de droguri aproximativ o jumătate de kilogram de hașiș,

de faptul că ambii inculpați au antecedente penale, chiar dacă doar pentru

inculpatul G.C. sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. referitoare

la recidiva postexecutorie, de poziția de nerecunoaștere în totalitate a faptei

și de atitudinea inculpatului G.C. care după săvârșirea infracțiunii s-a

sustras de la urmărirea penală împotriva sa emițându-se mandat de arestare

preventivă în lipsă, ulterior fiind predat autorităților judiciare române în

baza unui mandat european de arestare.

În ce-l privește pe

inculpatul D.M.M. s-a apreciat că și în cazul lui se impune ca pedeapsa să fie

executată în regim de detenție, - chiar dacă nu este recidivist, deoarece

pentru condamnările anterioare s-a împlinit termenul de reabilitare -, motivat

de faptul că a avut o atitudine parțial nesinceră referitor la fapta comisă,

arătând că bănuia că în pachetul pe care îl transporta se găseau droguri,

aspect care în opinia instanței de fond exclude posibilitatea atingerii scopului

pedepsei fără executare efectivă a acesteia.

Întrucât în urma

percheziției efectuate asupra autoturismului condus de inculpatul D.M.M. s-a

ridicat de la acesta cantitatea de 481,96 grame hașiș, substanță a cărei

deținere este interzisă de lege, în temeiul art. 17 și art. 18 din Legea nr.

143/2000 și art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială și

distrugerea cantității de 475 grame rezină de canabis rămasă din probele puse

la dispoziție după efectuarea analizelor de laborator, aflată la camera de

corpuri delicte a Inspectoratului General al Poliției Române, cu păstrarea de

contraprobe.

Împotriva sentinței

au declarat apeluri inculpații G.C. și D.M.M.

Inculpatul G.C. a

solicitat achitarea, în principal, în conformitate cu dispozițiile art. 1 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și, în subsidiar, în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

invocând faptul că în cauză nu s-a probat de către organul de urmărire penală

că ar fi avut vreo legătură cu drogurile transportate de inculpatul D.M.M.,

probele administrate în cauză nu au dovedit acuzațiile reținute în

rechizitoriu, drogurile nu i-au fost destinate lui, inculpatul D.M.M. urmând să

le livreze mai departe. În susținerea apelului, inculpatul a solicitat

înlăturarea,- pe motiv că nu reflectă adevărul -, a declarațiilor date de

martorii O.C. și T.I. și reținerea depoziției martorei U.I. care a confirmat

apărările sale.

Inculpatul D.M.M. a

solicitat desființarea sentinței numai sub aspectul individualizării judiciare

a pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia sub minimul special

prevăzut de lege, invocând în sprijinul acestei solicitări, faptul că a

recunoscut infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, iar referitor la

condamnările anterioare, a cerut să se aibă în vedere că în privința lor s-a

împlinit termenul de reabilitare. Ca modalitate de executare a pedepsei,

inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Prin Decizia penală

nr. 50/Ap pronunțată la data de 1 aprilie 2011 în Dosarul nr. 4487/62/2010,

Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori - a admis apelul

declarat de inculpatul D.M.M., a desființat sentința numai sub aspectul

individualizării judiciare a pedepsei aplicate acestui inculpat și, rejudecând

în aceste limite, în baza art. 86

1

C. pen. a dispus suspendarea

executării sub supraveghere a pedepsei.

Prin aceeași decizie s-a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpatul G.C. și s-a menținut starea de arest preventiv a acestui

inculpat.

În considerentele

deciziei, instanța de apel a reținut că instanța de fond a stabilit în mod

corect și complet situația de fapt, realizând o justă apreciere a probelor

administrate în cauză din care rezultă atât existența faptelor pentru care

inculpații D.M.M. și G.C. au fost trimiși în judecată, cât și săvârșirea

acestora de către inculpați, cu forma de vinovăție cerută de lege.

În aplicarea art. 69

C. proc. pen. au fost avute în vedere declarațiile inculpaților date în cursul

procesului penal care au fost coroborate cu procesele-verbale de redare a

conținutului convorbirilor telefonice și ambientale interceptate în cauză în

mod autorizat, cu aspectele consemnate cu ocazia urmăririi activității

desfășurate de inculpatul G.C. din data de 08 aprilie 2010, cu procesul-verbal

de constatare a infracțiunii flagrante, cu Raportul de constatare

tehnico-științifică din 09 aprilie 2010 întocmit de I.G.P.R. - D.C.C.O. -

Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, precum și cu

declarațiile martorilor T.I.C. și O.C. și M.F.

Astfel, din

convorbirile telefonice purtate de inculpați în data de 08 aprilie 2010, care

conțin un limbaj codificat, cei doi făcând referire la un joc de

„ping-pong" sau de „fotbal", inculpatul G.C. subliniind de mai multe

ori că a adunat banii, rezultă că cei doi inculpați au organizat modalitatea în

care D.M.M. trebuia să îi livreze lui G.C. o cantitate de droguri contra unei

sume de bani.

A mai reținut

instanța de apel că depozițiile inculpaților în care au negat faptul că

obiectul tranzacției îl constituiau drogurile, învederând că era vorba despre o

cantitate de aur pe care inculpatul D.M.M. o identificase la niște cetățeni

moldoveni ca fiind de vânzare, se contrazic și nu pot servi la aflarea

adevărului în cauză.

Astfel, în declarația

dată în cursul cercetării judecătorești, inculpatul D.M.M. a recunoscut că a

transportat cu mașina un pachet despre care bănuia că ar conține droguri, însă

a învederat că nu îi era destinat inculpatului G.C. întrucât îl informase

anterior pe inculpatul G.C. despre cantitatea de aur deținută de cetățenii

moldoveni, inculpatul D.M.M. a precizat că scopul întâlnirii cu inculpatul G.C.

în data de 08 aprilie 2010 a fost acela de a primi de la el suma de 2.300 euro

necesari pentru „a cumpăra o jumătate de kilogram de aur".

Inculpatul G.C. a

susținut o altă versiune, respectiv, că în data de 08 aprilie 2010 îl aștepta

„pe D. cu aurul", iar referirile din convorbirile telefonice la

„ping-pong" și „fotbal" aveau în vedere „jumătatea de kilogram de aur

cu care trebuia să vină D. la Brașov".

Semnificația

limbajului folosit de inculpați a fost în mod corect reținută de prima instanță

ca rezultând din discuțiile purtate de G.C. cu O.C. și M.F.; din analiza

acestora rezultă că, imediat după încheierea convorbirii telefonice pe care cel

dintâi a purtat-o cu D.M.M., G. le-a explicat interlocutorilor săi: „Ping-pong

i-o juma di kil și fotbal i-un kil", cu prilejul acelei întâlniri cei trei

au pus la cale deposedarea lui D. de o cantitate de droguri, prin folosirea

unei metode cunoscute sub numele „M." (intervenția și ridicarea bunului

prin afirmarea unei calități oficiale), chiar dacă G.C. a susținut că prin

folosirea acestei metode trebuia să îl deposedeze pe D. de „jumătate de

kilogram de aur", din conținutul convorbirilor ambientale coroborate cu

declarația dată în cursul primei faze a procesului penal de către martorul O.C.

rezultă că a fost avută în vedere o cantitate de droguri. De altfel, chiar în

finalul discuțiilor, cei trei fac vorbire despre un produs despre care „Au zis

ăia din Londra că-i mai tare ca cocaina de 13 ori".

Prin urmare, s-a

apreciat că în mod corect s-a reținut că scopul întâlnirii dintre cei doi

inculpați din data de 08 aprilie 2010 era acela ca D. să îi predea lui G.

cantitatea de jumătate de kilogram de droguri, solicitată de acesta din urmă.

Activitatea

desfășurată de inculpatul G.C. în data de 08 aprilie 2010 a fost supravegheată,

rezultând că acesta a fost văzut ieșind din localul „M.", situat pe str.

Z. din municipiul Brașov, în jurul orelor 19,40, apoi deplasându-se pe str. Î.,

cu autobuzul în care a urcat de pe b-dul S., și a coborât la stația C.M. și în

final, mergând mai departe, pe străduțele din spatele blocurilor, pe A.M. În

jurul orei 20,05 sus-numitul inculpat s-a întâlnit cu un individ, a mai făcut

câțiva pași după care a început să alerge prin spatele blocurilor pe b-dul S.,

până în spatele magazinului P., pe str. A., a traversat spre C.O., a alergat

printre magazinele complexului, ieșind prin gangul din dreptul C.N.P., apoi a

traversat str. U. fugind în direcția str. B.N., moment în care nu a mai putut

fi urmărit.

Deși G.C. a declarat

că în data menționată nu s-a simțit urmărit și nu a fugit de nimeni, dat fiind

traseul urmat în alergare, este evident că acesta a fugit pentru a i se pierde

urma. Acesta este și motivul pentru care, în seara zilei de 08 aprilie  2010,

ora 23:38:39, G.C. i-a transmis lui D.M.M. un SMS prin care dorea să anuleze

întâlnirea programată. Totodată, faptul că inculpatul G.C. și-a dat seama că

este supravegheat rezultă chiar din convorbirea avută de acesta în data de 09

aprilie 2010, ora 00:11:05, cu fratele lui D.M.M., numitul D.S.B., în cuprinsul

căreia spune despre coinculpatul D.M.M. „Cred că l-a păpat ba-bau",

reproșându-i acestuia că, deși a încercat să îi sune de pe mai multe telefoane

nu a reușit să vorbească deoarece aveau telefoanele închise și că, deși a

încercat să-l avertizeze pe D.M.M. întrucât a simțit „cî-i haules baules",

nu a reușit nici acest lucru.

Relativ la

susținerile inculpatului G.C. referitoare la modul în care și-a petrecut timpul

în data de 08 aprilie 2010, instanța de apel a constatat că din declarația

martorei U.I. invocată de inculpat în apărare, nu rezultă aspecte semnificative,

apte să înlăture faptele reținute în sarcina acestuia.

În acest sens,

potrivit declarației inculpatului G.C., începând cu ora 20:30 - 21:00, acesta a

fost într-un club împreună cu o fată (U.I.), în jurul orelor 22:00 a venit

acasă și s-a schimbat, petrecându-și noaptea cu acea fată la hotel „T."

din Brașov.

Inculpatul a

învederat că SMS-ul l-a primit de la această fată, iar numărul de telefon

aparține acesteia.

La termenul din 27

octombrie 2010, când inculpatul G.C. a solicitat Tribunalului Brașov audierea

numitei U.I., a învederat că martora a lucrat la I.P.J. Brașov.

Curtea a procedat la

audierea martorei, aceasta declarând că în perioada respectivă deținea mai

multe numere de telefon mobil, inclusiv una sau două cartele telefonice, că

aceste cartele le-a folosit în convorbirile purtate cu G.C., că de pe o astfel

de cartelă i-ar fi expediat lui G.C. un SMS în care i-a cerut să se întâlnească

la chioșcul de unde a luat vin data trecută și că s-a întâlnit cu inculpatul

împreună cu care și-a petrecut noaptea.

Deși a indicat

instanței data la care i-ar fi transmis un SMS inculpatului G.C., martora U.I.

nu a fost în măsură să precizeze dacă numărul de telefon i-a aparținut, aspect

care coroborat cu alte elemente menționate în considerentele deciziei au condus

instanța de prim control judiciar la concluzia că depoziția acestei martore

este făcută pro causa și nu este de natură să servească la aflarea adevărului.

Astfel, s-a avut în

vedere că întâlnirea celor doi inculpați a avut loc, probabil, după ora 21,00

după ce detaliile întâlnirii cu inculpatul D.M.M. fuseseră fixate și, mai ales,

după ce inculpatul G.C., dându-și seama că este supravegheat, a reușit să fugă

și să scape de filaj.

Prin urmare, dându-și

seama de posibilitatea ca activitatea ce urma să fie desfășurată împreună cu

inculpatul D.M.M. să fie surprinsă de organele de poliție, inculpatul G.C. a

încercat, fără succes însă, să-l avertizeze pe acesta, alegând la rândul său să

își petreacă noaptea în compania martorei U.I., punându-se astfel la adăpostul

unor acuzații ulterioare.

Referitor la

susținerea martorei în sensul că după ce s-a întâlnit cu inculpatul G.C. au

rămas împreună până dimineață, instanța de prim control judiciar a reținut că

acest fapt nu l-a împiedicat pe inculpatul G.C., nici să vorbească la telefonul

mobil și nici să transmită SMS în cursul nopții de 8/9 aprilie 2010, dovadă

fiind convorbirile telefonice purtate de inculpați la data respectivă.

Împrejurarea că

întâlnirea cu martora U.I. s-a realizat cu scopul anterior menționat, rezultă

și din conținutul convorbirilor, relative la surprinderea lui D.M.M., ocazie cu

care „C.", cum este poreclit G.C., îi relatează unui alt bărbat,

„Ț.", modul în care „L-a luat, mă,.. din fața blocului de la mine",

arătând că „Nu știa nimeni că vine, ce și cum. Doar ce știam noi acolo,

înțelegi ce zic?"; în contextul acestei teme de discuție, al

presupunerilor făcute asupra modului în care „s-a făcut sifoneala", G.C.

îi comunică interlocutorului său „Știi ce am făcut? Am sechestrat-o pi milițiancî

(..)", „C-a sunat la .. ei - ci-mi spuni ea. Mă-nțelegi? Cî-i cu mini.

Io-s într-un bar acum. Beau. Și p-asta am s-o iau s-o muiesc puțin .. înțelegi

ce zic?".

Apelantul inculpat

G.C. a criticat modul în care, în faza de urmărire penală, au fost audiați martorii

O.C. și T.I., solicitând înlăturarea depozițiilor date de aceștia, cu motivarea

că nu sunt obiective.

Curtea a constatat

însă că nu există niciun motiv pentru a înlătura depozițiile martorilor

sus-menționați, reținute în mod corect de tribunal în soluționarea cauzei.

Astfel, ambii martori

au fost audiați după ce față de D.M.M. și G.C. începuse urmărirea penală.

Faptul că din procesele-verbale de îndeplinire a mandatului de aducere la

instanță a rezultat că martorul T. nu mai locuiește la adresa de domiciliu,

fiind plecat împreună cu părinții în Italia de aprox. 2 ani, nu este de natură

a pune sub semnul îndoielii depoziția dată de acesta în faza de urmărire

penală, având în vedere, pe de o parte, împrejurarea că datele privind plecarea

familiei T. din țară au fost obținute din spusele vecinilor, neexistând nicio

confirmare oficială a celor efectiv plecați, iar pe de altă parte, împrejurarea

că la momentul derulării urmăririi penale, martorul indicat locuia fără forme

legale la o altă adresă - Brașov, str. C. - la care a fost identificat de

organele de cercetare penală în acel moment.

În ceea ce îl

privește pe O.C., s-a apreciat că în mod corect, tribunalul a reținut în

soluționarea cauzei depoziția dată de acesta în cursul urmăririi penale,

observând că motivele pentru care martorul a învederat instanței de ce nu mai

menține cele declarate în prima fază a procesului penal sunt nefondate.

Se constată că se

află declarația dată de martorul O.C. în data de 12 aprilie 2010, în prezența

avocatului ales, a cărui împuternicire (ce poartă aceeași dată) se află depusă

la dosarul cauzei. Cu ocazia audierii martorului s-a adus la cunoștință că

urmează să fie audiat „în legătură cu relațiile pe care le am cu G.C. și

activitatea acestuia privind traficul de droguri".

Prin Rechizitoriul

din data de 03 mai 2010, pe lângă trimiterea în judecată a inculpaților D.M.M.

și G.C., s-a dispus și neînceperea urmăririi penale față de mai multe persoane,

între care și O.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Așa fiind, s-a

apreciat că sunt nefondate criticile apelantului G.C. privind lipsa de

obiectivitate a martorului, O.C., acesta nefiind urmărit penal, singura

depoziție dată în dosarul de urmărire penală fiind în calitatea menționată,

aceea de martor.

În concluzie,

instanța de prim control judiciar a reținut că în mod corect tribunalul a

constatat că în drept, fapta inculpatului D.M.M. constând în transportul

cantității de 481,94 grame rezină de canabis din municipiul Vaslui în

municipiul Brașov, cu scopul de a o vinde inculpatului G.C., întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, faptă

prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, fapta

inculpatului G.C. de a comanda inculpatului D.M.M. cantitatea de aproximativ o

jumătate de kilogram de hașiș, fapt ce l-a determinat pe acesta din urmă să

transporte cantitatea de 481,96 grame de hașiș din municipiul Vaslui în

municipiul Brașov, a fost corect apreciată de tribunal ca întrunind elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută și

pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, atât sub aspectul laturii

subiective, cât și sub aspectul laturii obiective - efectuarea unor operațiuni

privind circulația drogurilor de risc.

Analizând modul în

care tribunalul a procedat la individualizarea pedepselor aplicate

inculpaților, Curtea a constatat că în mod temeinic s-a ținut seama de

pericolul social al faptelor comise, dar și de circumstanțele personale ale

inculpaților, apreciind că pedeapsa aplicată fiecăruia, egală cu minimul

special prevăzut de lege, apare ca necesară prevenirii, educării și reinserției

acestora în societate.

În privința

circumstanțelor atenuante s-a apreciat că acestea nu pot fi reținute în cauză;

inculpații nu au recunoscut comiterea faptelor în modalitatea reținută prin

actul de sesizare, respectiv prin hotărârea primei instanțe; în timp ce

inculpatul G.C. a negat orice implicare, inculpatul D.M.M. a recunoscut că a

transportat un pachet despre care bănuia că ar conține droguri, relatând o

manieră de desfășurare a faptelor menită să înlăture orice participație a celei

dintâi.

Relativ la

recunoașterea de către inculpatul D.M.M. a transportului cantității de 481,94

grame rezină de cannabis găsită în autoturismul proprietatea acestuia, instanța

de apel a reținut că o atare împrejurare nu poate căpăta valoarea unor

circumstanțe atenuante menite să justifice coborârea pedepsei sub minimul

prevăzut de lege, așa cum a solicitat inculpatul în apelul declarat.

A mai constatat

instanța de apel că în mod corect tribunalul a reținut că niciunul dintre

inculpați nu este la prima confruntare cu legea penală, fiecare dintre ei

suferind anterior și alte condamnări, pentru inculpatul G.C. fiind incidente

dispozițiile relative la recidiva postexecutorie

[

art. 37 lit. b) C. pen.

]

.

În privința

inculpatului D.M.M., instanța de apel a constatat că acesta a mai fost

condamnat anterior la pedepse privative de libertate, însă pentru ultima

condamnare la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, aplicată prin Sentința

penală nr. 255 din 07 martie  2000 a Judecătoriei Bârlad s-a împlinit termenul

de reabilitare prevăzut de articolul 135 alin. (1) lit. a) C. pen., fiind

astfel incidente dispozițiile articolului 38 alin. (2) C. pen.

Având în vedere

cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță, faptul că de la data ultimei

condamnări inculpatul D.M.M. a avut o bună conduită, și-a întemeiat o familie,

are un copil minor, a locuit și a muncit în Spania, precum și atitudinea

adoptată de acesta pe parcursul procedurilor penale desfășurate împotriva sa în

prezenta cauză, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 86

1

C. pen. și că pronunțarea condamnării constituie un

avertisment pentru acest inculpat, astfel încât, chiar fără executarea pedepsei

nu va mai săvârși infracțiuni.

În consecință, s-a

dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare

aplicată inculpatului D.M.M. de către instanța de fond, pe durata unui termen

de încercare de 6 ani determinat conform art. 86

2

C. pen. cu

instituirea în sarcina acestuia pe durata termenului de încercare a

obligațiilor prevăzute de art. 86

3

C. pen.

Constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 145

1

raportat la art. 145

C. proc. pen., față de inculpatul D.M.M. s-a luat măsura obligării de a nu

părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată.

Împotriva deciziei a

declarat recurs Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

de Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov, criticând-o pentru

netemeinicie sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 86

1

C. pen. față de inculpatul D.M.M., critică ce se circumscrie cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. în dezvoltarea

motivelor de recurs depuse în scris și susținute oral în ședință publică,

procurorul, făcând trimitere la circumstanțele de fapt și la cele personale ale

inculpatului a solicitat înlăturarea prevederilor art. 86

1

C. pen.

și menținerea dispozițiilor art. 57 C. pen. aplicate de instanța de fond.

Examinând hotărârea

atacată atât prin prisma criticilor aduse de parchet, care se circumscriu

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Potrivit art, 72 C.

pen. care stabilește criticile generale de individualizare a pedepsei, la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de limitele de pedeapsă fixate

în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite,

de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Intimatul inculpat

D.M.M. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic de droguri de

risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și pedepsită cu

închisoarea de la 3 la 15 ani, constând în esență în aceea că a transportat

cantitatea de 481,94 grame rezină de cannabis din județul Vaslui în municipiul

Brașov, cu scopul de a o vinde intimatului inculpat G.C.

Din probele

administrate în cauză, necontestate de inculpat, rezultă că acesta a dezvoltat

relații pe linia traficului de droguri cu coinculpatul G.C. la momentul în care

a revenit în țară, respectiv în cursul lunii martie 2010. Astfel, înainte de

data de 08 aprilie 2010, intimatul inculpat D.M.M. care se afla în județul

Vaslui, a luat legătura telefonic cu intimatul G.C., prietenul său din

copilărie, de la care a primit o solicitare de a-i aduce la Brașov o cantitate

de droguri. Discuțiile telefonice cu privire la cantitatea de droguri și la

locul întâlnirii au fost purtate de inculpați într-un limbaj codificat,

împrejurare care denotă o legătură bine pusă la punct, de durată, ocultă, de

natură a păstra caracterul clandestin al acțiunilor lor.

Întâlnirea dintre cei

doi inculpați nu a putut fi surprinsă în flagrant, deoarece activitatea de

supraveghere a intimatului-inculpat G.C. a fost desconspirată, însă

autoturismul condus de intimatul inculpat D.M.M. a fost blocat în trafic de

către organele de poliție, care cu ocazia percheziționării acestuia au găsit

cantitatea de 481,94 grame rezină de cannabis.

Din circumstanțele

comiterii faptei rezultă o anumită preocupare, de durată, a intimatului D.M.M.

pe linia traficului de droguri. În plus, intimatul inculpat nu a recunoscut

fapta pentru care a fost cercetat, trimis în judecată și condamnat, nu a oferit

organelor judiciare date pertinente cu privire la proveniența drogurilor găsite

asupra sa, anterior a mai fost condamnat, nefiind la primul contact cu legea

penală, locuiește în străinătate, cu drept de rezidență în Spania, este

divorțat, are un copil minor rezultat din căsătorie care este încredințat spre

creștere și educare mamei.

Chiar dacă în sarcina

intimatului inculpat nu s-au reținut dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.

referitoare la recidiva postexecutorie, deoarece pentru condamnările anterioare

suferite a intervenit reabilitarea, Înalta Curte constată, contrar celor

reținute de instanța de apel, și în acord cu susținerile parchetului, raportat

la modul și împrejurările comiterii faptei, la gradul ridicat de pericol social

concret al acesteia și la comportamentul anterior al inculpatului concretizat

în comiterea mai multor infracțiuni, că scopul preventiv și educativ al

pedepsei nu poate fi atins prin aplicarea prevederilor articolului 86

1

C. pen. și că pronunțarea condamnării nu constituie un avertisment pentru

acesta și, chiar fără executarea pedepsei nu va mai săvârși infracțiuni.

Intimatul inculpat deși a mai beneficiat de clemența legii, a continuat să

comită infracțiuni chiar și după ce s-a dispus ca pedepsele la care a fost

condamnat să fie executate efectiv așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar.

În consecință,

apreciind că reeducarea inculpatului se poate realiza numai prin executarea

efectivă a pedepsei așa cum a dispus instanța de fond, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. d) C. proc. pen. se va admite recursul declarat de parchet, se va

casa în parte decizia, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul D.M.M. și

rejudecând, se va înlătura aplicarea art. 86

1

, art. 86

2

,

art. 86

3

, art. 86

4

și art. 71 alin. (5) C. pen., dispuse

față de acest inculpat și se va menține modalitatea de executare a pedepsei

stabilită prin Sentința penală nr. 447/S din 10 noiembrie 2010 a Tribunalului

Brașov.

Neconstatând din

oficiu alte motive de nelegalitate și netemeinice a hotărârii atacate, se vor

menține în rest dispozițiile acesteia.

Potrivit art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului,

iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D.M.M.

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Brașov împotriva Deciziei penale nr. 50/AP din

1 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori, privind pe inculpatul D.M.M.

Casează în parte

decizia penală recurată numai în ceea ce-l privește pe inculpatul D.M.M. și,

rejudecând:

Înlătură aplicarea art.

86

1

, art. 86

2

, art. 86

3

, art. 86

4

C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. față de inculpatul D.M.M. și menține

modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin Sentința penală nr. 447/S

din 10 noiembrie 2010 a Tribunalului Brașov.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 septembrie 2011.