ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3060/2011

Asupra recursului de față, În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 447/S/10 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul nr. 4487/62/2010: În temeiul articolul 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului G.C., din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul D.M.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.M.M. perioada reținerii și arestării preventive, de la 8 aprilie 2010 la zi. În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.C., zis „C." la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. În temeiul art. 71 C. pen.

i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.C. perioada arestării în vederea predării și perioada arestării preventive, de la 3 iunie 2010 la zi. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților D.M.M și G.C., zis „C.". În temeiul art. 17 și art. 18 din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea specială și distrugerea cantității de 475 grame rezină de canabis rămasă din probele puse la dispoziție după efectuarea analizelor de laborator, aflate la camera de corpuri delicte a I.G.P.R., ce a fost ridicată de la inculpatul D.M.M., cu păstrarea de contraprobe.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații D.M.M. și G.C. să plătească fiecare câte 5.200 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpații D.M.M. și G.C. au copilărit împreună în același oraș, primul locuind de mai mult timp în Spania unde are și reședința. Înainte de data de 08 aprilie 2010, inculpatul D.M.M. a luat legătura cu inculpatul G.C. de la care a primit o solicitare de a-i aduce la Brașov o cantitate de droguri, fapt care rezultă fără dubiu din convorbirile telefonice purtate într-un limbaj codificat de cei doi inculpați în ziua de 08 aprilie 2010 și care au fost interceptate de organele de urmărire penală.

Astfel, în convorbirea din data de 08 aprilie 2010, ora 14,20, inculpatul G.C. îi spune inculpatului D.M.M. „ nu știu nici eu la ci salî merg ăștia sî joaci fotbal, dacî e sî meargî sî joaci fotbal. Dacă nu, ne vedem undi jucam noi înainti ping-pong, acolo...înțelegi ce zic?". Tot în ziua de 08 aprilie 2010, la ora 16,21, inculpatul G.C. îi spune inculpatului D.M.M. „Păi..ci jucăm, ci nu jucăm ..că nu m-a claxonat..ne suno. Dar să știi că banii i-am adunat." De asemenea, în convorbirea telefonică din aceeași zi, de la ora 16,21, inculpatul G.C. îi spune inculpatului D.M.M. din nou că „banii s-au adunat", și că „în căzu di mă claxonează, îți spun. Mă, ia-ți echipamentu și hai la fotbal. În caz că nu mă claxonezi ne auzim mâini la un ping-pong sau azi..

cum vrei tu". În discuția ambientală purtată în ziua de 08 aprilie 2010 de inculpatul G.C. și martorii M.F. și O.C., interceptată de organele de urmărire penală, inculpatul G.C. vorbește la un moment dat la telefon cu inculpatul D.M.M. și îi spune: „Păi te-am așteptat toată ziua să vii să jucăm ping-pong.." și „Dacă nu e, mergem noi și jucăm un ping-pong..Da, frate..". După încheierea convorbirii telefonice, inculpatul G.C. le-a tradus celor doi martori limbajul codificat spunându-le „ Ping-pong i-o juma de kil și fotbal i-un Kil" fiind vorba despre hașiș. În convorbirea din 08 aprilie 2010 ora 17,23, inculpatul D.M.M. îi spune inculpatului G.C. „Lasî cî, mergem jucăm un tenis", iar inculpatul G.C.

îi răspunde „Come voi..". Inculpatul G.C. s-a deplasat la locul de întâlnire, dar după ce și-a dat seama că este supravegheat de organele de urmărire penală a fugit și i-a trimis inculpatului D.M.M. un SMS cu textul „dute acasă nu mai merg la fotbal, s-a închiriat terenu la altcineva". În convorbirea telefonică avută în data de 09 aprilie 2010, ora 00,11, cu numitul D.S.B., inculpatul G.C. i-a explicat acestuia textul mesajului sus-menționat spunându-i despre „M." (inculpatul D.M.M.) „cred că l-a păpat babauuuu.." și că el a încercat să-l avertizeze dar a avut telefoanele închise, că el nu a mai mers la întâlnire deoarece „am simțit că haules - baules, înțelegi ce zic?". Semnificația convorbirilor telefonice purtate de inculpați, anume că „fotbal" însemna că inculpatul D.M.M.

să-i aducă inculpatului G.C. cantitatea de un kilogram de droguri, iar „ping-pong" însemna ca primul să-i aducă celui din urmă doar o jumătate de kilogram de droguri, a fost reținută ca rezultând din interceptarea discuției ambientale purtate de inculpatul G.C. și martorii M.F. și O.C. în locuința acestuia din urmă, la data de 08 aprilie 2010, ocazie cu care inculpatul le-a tradus martorilor, limbajul codificat spunându-le că „ Ping-pong i-o juma de kil și fotbal i-un kil". Scopul întâlnirii inculpatului G.C. cu martorii O.C. și M.F. la locuința celui dintâi în ziua de 08 aprilie 2010 a fost acela, ca la propunerea inculpatului, martorii să îi ia inculpatului D.M.M. drogurile pe care acesta le are, folosind metoda „M.". Această metodă presupunea ca martorii și inculpatul să se folosească de o calitate oficială (polițist etc.) pentru a nu fi recunoscuți și să ridice drogurile.

Din discuțiile purtate cu cei trei și din declarația martorului O.C. dată în fața procurorului la data de 12 aprilie 2010, a rezultat că inculpatul D.M.M. trebuia să-i aducă droguri inculpatului G.C. Chiar inculpatul G.C. a recunoscut că a vorbit codificat cu inculpatul D.M.M. în data de 08 aprilie 2010 și că în convorbirile codificate, „fotbal" însemna un kilogram, iar „ping-pong", însemna o jumătate de kilogram, că a discutat cu martorii M.F. și O.C. să-i fure inculpatului D.M.M. „marfa" folosind metoda „M.", însă a susținut că era vorba de aur și nu de droguri. Susținerea inculpatului G.C. că nu ar fi știut că este vorba de droguri și că el ar fi avut în vedere o jumătate de kilogram de aur, a fost înlăturată de instanța de fond cu motivarea că este infirmată de celelalte probe administrate în cauză.

în primul rând, s-a avut în vedere faptul că în autoturismul condus de inculpatul D.M.M., la percheziția din data de 08 aprilie 2010 s-a găsit cantitatea de aproximativ o jumătate de kilogram de hașiș și nu o jumătate de kilogram de aur. În al doilea rând, în declarația dată în fața procurorului la data de 12 aprilie 2010, martorul O.C. arată că inculpatul G.C. le-a propus, lui și martorului M.F. să intre în posesia unei cantități de „marfă" deținută de un cunoscut, folosind metoda „M.", martorul precizând în mod expres că „marfa" pe care persoana respectivă o deținea era interzisă de lege, putând fi vorba de droguri. În fața instanței, martorul O.C. a retractat declarația, cu motivarea că nici el, nici apărătorul ales în prezența căruia a fost ascultat nu au citit declarația înainte de a o semna.

Aceste susțineri ale martorului din data de 27 octombrie 2010 au fost înlăturate ca nesincere, instanța de fond reținând cele declarate de martor în cursul urmăririi penale, în prezența avocatului ales. A mai reținut instanța de fond că faptul că inculpații au avut tot timpul în vedere transportul și respectiv, cumpărarea unei cantități de droguri și nu de aur, a rezultat în mod indirect și din declarația dată în cursul urmăririi penale la data de 12 aprilie 2010 de către martorul T.I.C. care a arătat că inculpatul G.C. se ocupa cu comercializarea drogurilor, chiar el și un prieten de-al său cumpărând droguri de la inculpat, aspect rezultat și din procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice, unde la un moment dat, inculpatul G.C.

îi spune martorului T.I.C. să nu mai vorbească la telefon despre droguri. În ceea ce privește pe inculpatul D.M.M., instanța de fond a reținut că în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, acesta a arătat că în ziua de 08 aprilie 2010 a plecat de la Bârlad la Onești la un prieten pe nume C. care îi datora suma de 1.500 euro. Acesta i-ar fi zis că nu are să-i dea bani, însă i-a dat un pachet să-l ducă până la Otopeni unde urma să se întâlnescă cu o persoană, într-o stație peco, persoană care urma să-i dea suma de 1.500 euro pe care i-o datora C. Inculpatul D.M.M. a mai arătat că nu a întrebat ce conține pachetul în posesia căruia a intrat, dar bănuia că în interiorul lui se află droguri, apoi a plecat spre municipiul Brașov unde urma să se întâlnescă cu inculpatul G.C., cu care era prieten, iar din Brașov intenționa să meargă în București.

Având în vedere conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpați, precum și celelalte probe administrate în cauză, în special, declarația inculpatului O.C. și declarația inculpatului G.C., instanța de fond a concluzionat că susținerea inculpatului D.M.M., în sensul că nu cunoștea că transportă droguri, este nesinceră. În realitate, inculpatul D.M.M. a venit la Brașov pentru a-i aduce drogurile inculpatului G.C. În plus, împrejurarea că inculpatul D.M.M. a bănuit că obiectele transportate de el erau droguri, a fost apreciată de instanța de fond ca fiind suficientă pentru reținerea în sarcina sa a infracțiunii de trafic de droguri, infracțiune care se săvârșește și cu intenție indirectă.

Întrucât din fișa de cazier judiciar rezultă, în ce-l privește pe inculpatul G.C., că prin Sentința penală nr. 307 din 18 octombrie 2010 a Tribunalului Vaslui, s-a recunoscut o sentință a Tribunalului Central al Sectoarelor din Pesta și, în consecință, s-a substituit pedeapsa de 8 ani închisoare cu regim sever aplicată prin această hotărâre, cu pedeapsa de 8 ani închisoare, precum și faptul că inculpatul s-a aflat în executarea acestei pedepse în perioada 17 iunie 1995 - 11 mai 2001, rămânându-i neexecutat un rest de 766 zile, s-a constatat că fapta dedusă judecății în prezenta cauză a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților s-a ținut cont în primul rând, de cantitatea relativ mare de droguri aproximativ o jumătate de kilogram de hașiș, de faptul că ambii inculpați au antecedente penale, chiar dacă doar pentru inculpatul G.C.

sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. referitoare la recidiva postexecutorie, de poziția de nerecunoaștere în totalitate a faptei și de atitudinea inculpatului G.C. care după săvârșirea infracțiunii s-a sustras de la urmărirea penală împotriva sa emițându-se mandat de arestare preventivă în lipsă, ulterior fiind predat autorităților judiciare române în baza unui mandat european de arestare. În ce-l privește pe inculpatul D.M.M. s-a apreciat că și în cazul lui se impune ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție, - chiar dacă nu este recidivist, deoarece pentru condamnările anterioare s-a împlinit termenul de reabilitare -, motivat de faptul că a avut o atitudine parțial nesinceră referitor la fapta comisă, arătând că bănuia că în pachetul pe care îl transporta se găseau droguri, aspect care în opinia instanței de fond exclude posibilitatea atingerii scopului pedepsei fără executare efectivă a acesteia.

Întrucât în urma percheziției efectuate asupra autoturismului condus de inculpatul D.M.M. s-a ridicat de la acesta cantitatea de 481,96 grame hașiș, substanță a cărei deținere este interzisă de lege, în temeiul art. 17 și art. 18 din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială și distrugerea cantității de 475 grame rezină de canabis rămasă din probele puse la dispoziție după efectuarea analizelor de laborator, aflată la camera de corpuri delicte a Inspectoratului General al Poliției Române, cu păstrarea de contraprobe. Împotriva sentinței au declarat apeluri inculpații G.C. și D.M.M. Inculpatul G.C. a solicitat achitarea, în principal, în conformitate cu dispozițiile art. 1 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. și, în subsidiar, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., invocând faptul că în cauză nu s-a probat de către organul de urmărire penală că ar fi avut vreo legătură cu drogurile transportate de inculpatul D.M.M., probele administrate în cauză nu au dovedit acuzațiile reținute în rechizitoriu, drogurile nu i-au fost destinate lui, inculpatul D.M.M. urmând să le livreze mai departe. În susținerea apelului, inculpatul a solicitat înlăturarea,- pe motiv că nu reflectă adevărul -, a declarațiilor date de martorii O.C. și T.I. și reținerea depoziției martorei U.I. care a confirmat apărările sale. Inculpatul D.M.M.

a solicitat desființarea sentinței numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia sub minimul special prevăzut de lege, invocând în sprijinul acestei solicitări, faptul că a recunoscut infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, iar referitor la condamnările anterioare, a cerut să se aibă în vedere că în privința lor s-a împlinit termenul de reabilitare. Ca modalitate de executare a pedepsei, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Prin Decizia penală nr. 50/Ap pronunțată la data de 1 aprilie 2011 în Dosarul nr. 4487/62/2010, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori - a admis apelul declarat de inculpatul D.M.M., a desființat sentința numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate acestui inculpat și, rejudecând în aceste limite, în baza art. 86 1 C. pen.

a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei. Prin aceeași decizie s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.C. și s-a menținut starea de arest preventiv a acestui inculpat. În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că instanța de fond a stabilit în mod corect și complet situația de fapt, realizând o justă apreciere a probelor administrate în cauză din care rezultă atât existența faptelor pentru care inculpații D.M.M. și G.C. au fost trimiși în judecată, cât și săvârșirea acestora de către inculpați, cu forma de vinovăție cerută de lege. În aplicarea art. 69 C. proc. pen. au fost avute în vedere declarațiile inculpaților date în cursul procesului penal care au fost coroborate cu procesele-verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice și ambientale interceptate în cauză în mod autorizat, cu aspectele consemnate cu ocazia urmăririi activității desfășurate de inculpatul G.C.

din data de 08 aprilie 2010, cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, cu Raportul de constatare tehnico-științifică din 09 aprilie 2010 întocmit de I.G.P.R. - D.C.C.O. - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, precum și cu declarațiile martorilor T.I.C. și O.C. și M.F. Astfel, din convorbirile telefonice purtate de inculpați în data de 08 aprilie 2010, care conțin un limbaj codificat, cei doi făcând referire la un joc de „ping-pong" sau de „fotbal", inculpatul G.C. subliniind de mai multe ori că a adunat banii, rezultă că cei doi inculpați au organizat modalitatea în care D.M.M. trebuia să îi livreze lui G.C. o cantitate de droguri contra unei sume de bani. A mai reținut instanța de apel că depozițiile inculpaților în care au negat faptul că obiectul tranzacției îl constituiau drogurile, învederând că era vorba despre o cantitate de aur pe care inculpatul D.M.M.

o identificase la niște cetățeni moldoveni ca fiind de vânzare, se contrazic și nu pot servi la aflarea adevărului în cauză. Astfel, în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, inculpatul D.M.M. a recunoscut că a transportat cu mașina un pachet despre care bănuia că ar conține droguri, însă a învederat că nu îi era destinat inculpatului G.C. întrucât îl informase anterior pe inculpatul G.C. despre cantitatea de aur deținută de cetățenii moldoveni, inculpatul D.M.M. a precizat că scopul întâlnirii cu inculpatul G.C. în data de 08 aprilie 2010 a fost acela de a primi de la el suma de 2.300 euro necesari pentru „a cumpăra o jumătate de kilogram de aur". Inculpatul G.C.

a susținut o altă versiune, respectiv, că în data de 08 aprilie 2010 îl aștepta „pe D. cu aurul", iar referirile din convorbirile telefonice la „ping-pong" și „fotbal" aveau în vedere „jumătatea de kilogram de aur cu care trebuia să vină D. la Brașov". Semnificația limbajului folosit de inculpați a fost în mod corect reținută de prima instanță ca rezultând din discuțiile purtate de G.C. cu O.C. și M.F.; din analiza acestora rezultă că, imediat după încheierea convorbirii telefonice pe care cel dintâi a purtat-o cu D.M.M., G. le-a explicat interlocutorilor săi: „Ping-pong i-o juma di kil și fotbal i-un kil", cu prilejul acelei întâlniri cei trei au pus la cale deposedarea lui D. de o cantitate de droguri, prin folosirea unei metode cunoscute sub numele „M." (intervenția și ridicarea bunului prin afirmarea unei calități oficiale), chiar dacă G.C.

a susținut că prin folosirea acestei metode trebuia să îl deposedeze pe D. de „jumătate de kilogram de aur", din conținutul convorbirilor ambientale coroborate cu declarația dată în cursul primei faze a procesului penal de către martorul O.C. rezultă că a fost avută în vedere o cantitate de droguri. De altfel, chiar în finalul discuțiilor, cei trei fac vorbire despre un produs despre care „Au zis ăia din Londra că-i mai tare ca cocaina de 13 ori". Prin urmare, s-a apreciat că în mod corect s-a reținut că scopul întâlnirii dintre cei doi inculpați din data de 08 aprilie 2010 era acela ca D. să îi predea lui G. cantitatea de jumătate de kilogram de droguri, solicitată de acesta din urmă. Activitatea desfășurată de inculpatul G.C.

în data de 08 aprilie 2010 a fost supravegheată, rezultând că acesta a fost văzut ieșind din localul „M.", situat pe str. Z. din municipiul Brașov, în jurul orelor 19,40, apoi deplasându-se pe str. Î., cu autobuzul în care a urcat de pe b-dul S., și a coborât la stația C.M. și în final, mergând mai departe, pe străduțele din spatele blocurilor, pe A.M. În jurul orei 20,05 sus-numitul inculpat s-a întâlnit cu un individ, a mai făcut câțiva pași după care a început să alerge prin spatele blocurilor pe b-dul S., până în spatele magazinului P., pe str. A., a traversat spre C.O., a alergat printre magazinele complexului, ieșind prin gangul din dreptul C.N.P., apoi a traversat str. U. fugind în direcția str. B.N., moment în care nu a mai putut fi urmărit.

Deși G.C. a declarat că în data menționată nu s-a simțit urmărit și nu a fugit de nimeni, dat fiind traseul urmat în alergare, este evident că acesta a fugit pentru a i se pierde urma. Acesta este și motivul pentru care, în seara zilei de 08 aprilie 2010, ora 23:38:39, G.C. i-a transmis lui D.M.M. un SMS prin care dorea să anuleze întâlnirea programată. Totodată, faptul că inculpatul G.C. și-a dat seama că este supravegheat rezultă chiar din convorbirea avută de acesta în data de 09 aprilie 2010, ora 00:11:05, cu fratele lui D.M.M., numitul D.S.B., în cuprinsul căreia spune despre coinculpatul D.M.M. „Cred că l-a păpat ba-bau", reproșându-i acestuia că, deși a încercat să îi sune de pe mai multe telefoane nu a reușit să vorbească deoarece aveau telefoanele închise și că, deși a încercat să-l avertizeze pe D.M.M.

întrucât a simțit „cî-i haules baules", nu a reușit nici acest lucru. Relativ la susținerile inculpatului G.C. referitoare la modul în care și-a petrecut timpul în data de 08 aprilie 2010, instanța de apel a constatat că din declarația martorei U.I. invocată de inculpat în apărare, nu rezultă aspecte semnificative, apte să înlăture faptele reținute în sarcina acestuia. În acest sens, potrivit declarației inculpatului G.C., începând cu ora 20:30 - 21:00, acesta a fost într-un club împreună cu o fată (U.I.), în jurul orelor 22:00 a venit acasă și s-a schimbat, petrecându-și noaptea cu acea fată la hotel „T." din Brașov. Inculpatul a învederat că SMS-ul l-a primit de la această fată, iar numărul de telefon aparține acesteia.

La termenul din 27 octombrie 2010, când inculpatul G.C. a solicitat Tribunalului Brașov audierea numitei U.I., a învederat că martora a lucrat la I.P.J. Brașov. Curtea a procedat la audierea martorei, aceasta declarând că în perioada respectivă deținea mai multe numere de telefon mobil, inclusiv una sau două cartele telefonice, că aceste cartele le-a folosit în convorbirile purtate cu G.C., că de pe o astfel de cartelă i-ar fi expediat lui G.C. un SMS în care i-a cerut să se întâlnească la chioșcul de unde a luat vin data trecută și că s-a întâlnit cu inculpatul împreună cu care și-a petrecut noaptea. Deși a indicat instanței data la care i-ar fi transmis un SMS inculpatului G.C., martora U.I.

nu a fost în măsură să precizeze dacă numărul de telefon i-a aparținut, aspect care coroborat cu alte elemente menționate în considerentele deciziei au condus instanța de prim control judiciar la concluzia că depoziția acestei martore este făcută pro causa și nu este de natură să servească la aflarea adevărului. Astfel, s-a avut în vedere că întâlnirea celor doi inculpați a avut loc, probabil, după ora 21,00 după ce detaliile întâlnirii cu inculpatul D.M.M. fuseseră fixate și, mai ales, după ce inculpatul G.C., dându-și seama că este supravegheat, a reușit să fugă și să scape de filaj. Prin urmare, dându-și seama de posibilitatea ca activitatea ce urma să fie desfășurată împreună cu inculpatul D.M.M.

să fie surprinsă de organele de poliție, inculpatul G.C. a încercat, fără succes însă, să-l avertizeze pe acesta, alegând la rândul său să își petreacă noaptea în compania martorei U.I., punându-se astfel la adăpostul unor acuzații ulterioare. Referitor la susținerea martorei în sensul că după ce s-a întâlnit cu inculpatul G.C. au rămas împreună până dimineață, instanța de prim control judiciar a reținut că acest fapt nu l-a împiedicat pe inculpatul G.C., nici să vorbească la telefonul mobil și nici să transmită SMS în cursul nopții de 8/9 aprilie 2010, dovadă fiind convorbirile telefonice purtate de inculpați la data respectivă. Împrejurarea că întâlnirea cu martora U.I. s-a realizat cu scopul anterior menționat, rezultă și din conținutul convorbirilor, relative la surprinderea lui D.M.M., ocazie cu care „C.", cum este poreclit G.C., îi relatează unui alt bărbat, „Ț.", modul în care „L-a luat, mă,..

din fața blocului de la mine", arătând că „Nu știa nimeni că vine, ce și cum. Doar ce știam noi acolo, înțelegi ce zic?"; în contextul acestei teme de discuție, al presupunerilor făcute asupra modului în care „s-a făcut sifoneala", G.C. îi comunică interlocutorului său „Știi ce am făcut? Am sechestrat-o pi milițiancî (..)", „C-a sunat la .. ei - ci-mi spuni ea. Mă-nțelegi? Cî-i cu mini. Io-s într-un bar acum. Beau. Și p-asta am s-o iau s-o muiesc puțin .. înțelegi ce zic?". Apelantul inculpat G.C. a criticat modul în care, în faza de urmărire penală, au fost audiați martorii O.C. și T.I., solicitând înlăturarea depozițiilor date de aceștia, cu motivarea că nu sunt obiective. Curtea a constatat însă că nu există niciun motiv pentru a înlătura depozițiile martorilor sus-menționați, reținute în mod corect de tribunal în soluționarea cauzei.

Astfel, ambii martori au fost audiați după ce față de D.M.M. și G.C. începuse urmărirea penală. Faptul că din procesele-verbale de îndeplinire a mandatului de aducere la instanță a rezultat că martorul T. nu mai locuiește la adresa de domiciliu, fiind plecat împreună cu părinții în Italia de aprox. 2 ani, nu este de natură a pune sub semnul îndoielii depoziția dată de acesta în faza de urmărire penală, având în vedere, pe de o parte, împrejurarea că datele privind plecarea familiei T. din țară au fost obținute din spusele vecinilor, neexistând nicio confirmare oficială a celor efectiv plecați, iar pe de altă parte, împrejurarea că la momentul derulării urmăririi penale, martorul indicat locuia fără forme legale la o altă adresă - Brașov, str. C. - la care a fost identificat de organele de cercetare penală în acel moment.

În ceea ce îl privește pe O.C., s-a apreciat că în mod corect, tribunalul a reținut în soluționarea cauzei depoziția dată de acesta în cursul urmăririi penale, observând că motivele pentru care martorul a învederat instanței de ce nu mai menține cele declarate în prima fază a procesului penal sunt nefondate. Se constată că se află declarația dată de martorul O.C. în data de 12 aprilie 2010, în prezența avocatului ales, a cărui împuternicire (ce poartă aceeași dată) se află depusă la dosarul cauzei. Cu ocazia audierii martorului s-a adus la cunoștință că urmează să fie audiat „în legătură cu relațiile pe care le am cu G.C. și activitatea acestuia privind traficul de droguri". Prin Rechizitoriul din data de 03 mai 2010, pe lângă trimiterea în judecată a inculpaților D.M.M.

și G.C., s-a dispus și neînceperea urmăririi penale față de mai multe persoane, între care și O.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Așa fiind, s-a apreciat că sunt nefondate criticile apelantului G.C. privind lipsa de obiectivitate a martorului, O.C., acesta nefiind urmărit penal, singura depoziție dată în dosarul de urmărire penală fiind în calitatea menționată, aceea de martor. În concluzie, instanța de prim control judiciar a reținut că în mod corect tribunalul a constatat că în drept, fapta inculpatului D.M.M. constând în transportul cantității de 481,94 grame rezină de canabis din municipiul Vaslui în municipiul Brașov, cu scopul de a o vinde inculpatului G.C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, fapta inculpatului G.C. de a comanda inculpatului D.M.M. cantitatea de aproximativ o jumătate de kilogram de hașiș, fapt ce l-a determinat pe acesta din urmă să transporte cantitatea de 481,96 grame de hașiș din municipiul Vaslui în municipiul Brașov, a fost corect apreciată de tribunal ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, atât sub aspectul laturii subiective, cât și sub aspectul laturii obiective - efectuarea unor operațiuni privind circulația drogurilor de risc.

Analizând modul în care tribunalul a procedat la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Curtea a constatat că în mod temeinic s-a ținut seama de pericolul social al faptelor comise, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților, apreciind că pedeapsa aplicată fiecăruia, egală cu minimul special prevăzut de lege, apare ca necesară prevenirii, educării și reinserției acestora în societate. În privința circumstanțelor atenuante s-a apreciat că acestea nu pot fi reținute în cauză; inculpații nu au recunoscut comiterea faptelor în modalitatea reținută prin actul de sesizare, respectiv prin hotărârea primei instanțe; în timp ce inculpatul G.C. a negat orice implicare, inculpatul D.M.M.

a recunoscut că a transportat un pachet despre care bănuia că ar conține droguri, relatând o manieră de desfășurare a faptelor menită să înlăture orice participație a celei dintâi. Relativ la recunoașterea de către inculpatul D.M.M. a transportului cantității de 481,94 grame rezină de cannabis găsită în autoturismul proprietatea acestuia, instanța de apel a reținut că o atare împrejurare nu poate căpăta valoarea unor circumstanțe atenuante menite să justifice coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de lege, așa cum a solicitat inculpatul în apelul declarat. A mai constatat instanța de apel că în mod corect tribunalul a reținut că niciunul dintre inculpați nu este la prima confruntare cu legea penală, fiecare dintre ei suferind anterior și alte condamnări, pentru inculpatul G.C.

fiind incidente dispozițiile relative la recidiva postexecutorie [ art. 37 lit. b) C. pen. ] . În privința inculpatului D.M.M., instanța de apel a constatat că acesta a mai fost condamnat anterior la pedepse privative de libertate, însă pentru ultima condamnare la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 255 din 07 martie 2000 a Judecătoriei Bârlad s-a împlinit termenul de reabilitare prevăzut de articolul 135 alin. (1) lit. a) C. pen., fiind astfel incidente dispozițiile articolului 38 alin. (2) C. pen. Având în vedere cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță, faptul că de la data ultimei condamnări inculpatul D.M.M. a avut o bună conduită, și-a întemeiat o familie, are un copil minor, a locuit și a muncit în Spania, precum și atitudinea adoptată de acesta pe parcursul procedurilor penale desfășurate împotriva sa în prezenta cauză, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 1 C. pen.

și că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acest inculpat, astfel încât, chiar fără executarea pedepsei nu va mai săvârși infracțiuni. În consecință, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D.M.M. de către instanța de fond, pe durata unui termen de încercare de 6 ani determinat conform art. 86 2 C. pen. cu instituirea în sarcina acestuia pe durata termenului de încercare a obligațiilor prevăzute de art. 86 3 C. pen. Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 145 1 raportat la art. 145 C. proc. pen., față de inculpatul D.M.M. s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată.

Împotriva deciziei a declarat recurs Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație de Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 86 1 C. pen. față de inculpatul D.M.M., critică ce se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. în dezvoltarea motivelor de recurs depuse în scris și susținute oral în ședință publică, procurorul, făcând trimitere la circumstanțele de fapt și la cele personale ale inculpatului a solicitat înlăturarea prevederilor art. 86 1 C. pen. și menținerea dispozițiilor art. 57 C. pen.

aplicate de instanța de fond. Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor aduse de parchet, care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat. Potrivit art, 72 C. pen. care stabilește criticile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Intimatul inculpat D.M.M.

a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani, constând în esență în aceea că a transportat cantitatea de 481,94 grame rezină de cannabis din județul Vaslui în municipiul Brașov, cu scopul de a o vinde intimatului inculpat G.C. Din probele administrate în cauză, necontestate de inculpat, rezultă că acesta a dezvoltat relații pe linia traficului de droguri cu coinculpatul G.C. la momentul în care a revenit în țară, respectiv în cursul lunii martie 2010. Astfel, înainte de data de 08 aprilie 2010, intimatul inculpat D.M.M. care se afla în județul Vaslui, a luat legătura telefonic cu intimatul G.C., prietenul său din copilărie, de la care a primit o solicitare de a-i aduce la Brașov o cantitate de droguri.

Discuțiile telefonice cu privire la cantitatea de droguri și la locul întâlnirii au fost purtate de inculpați într-un limbaj codificat, împrejurare care denotă o legătură bine pusă la punct, de durată, ocultă, de natură a păstra caracterul clandestin al acțiunilor lor. Întâlnirea dintre cei doi inculpați nu a putut fi surprinsă în flagrant, deoarece activitatea de supraveghere a intimatului-inculpat G.C. a fost desconspirată, însă autoturismul condus de intimatul inculpat D.M.M. a fost blocat în trafic de către organele de poliție, care cu ocazia percheziționării acestuia au găsit cantitatea de 481,94 grame rezină de cannabis. Din circumstanțele comiterii faptei rezultă o anumită preocupare, de durată, a intimatului D.M.M.

pe linia traficului de droguri. În plus, intimatul inculpat nu a recunoscut fapta pentru care a fost cercetat, trimis în judecată și condamnat, nu a oferit organelor judiciare date pertinente cu privire la proveniența drogurilor găsite asupra sa, anterior a mai fost condamnat, nefiind la primul contact cu legea penală, locuiește în străinătate, cu drept de rezidență în Spania, este divorțat, are un copil minor rezultat din căsătorie care este încredințat spre creștere și educare mamei. Chiar dacă în sarcina intimatului inculpat nu s-au reținut dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.

referitoare la recidiva postexecutorie, deoarece pentru condamnările anterioare suferite a intervenit reabilitarea, Înalta Curte constată, contrar celor reținute de instanța de apel, și în acord cu susținerile parchetului, raportat la modul și împrejurările comiterii faptei, la gradul ridicat de pericol social concret al acesteia și la comportamentul anterior al inculpatului concretizat în comiterea mai multor infracțiuni, că scopul preventiv și educativ al pedepsei nu poate fi atins prin aplicarea prevederilor articolului 86 1 C. pen. și că pronunțarea condamnării nu constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei nu va mai săvârși infracțiuni. Intimatul inculpat deși a mai beneficiat de clemența legii, a continuat să comită infracțiuni chiar și după ce s-a dispus ca pedepsele la care a fost condamnat să fie executate efectiv așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar.

În consecință, apreciind că reeducarea inculpatului se poate realiza numai prin executarea efectivă a pedepsei așa cum a dispus instanța de fond, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. se va admite recursul declarat de parchet, se va casa în parte decizia, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul D.M.M. și rejudecând, se va înlătura aplicarea art. 86 1 , art. 86 2 , art. 86 3 , art. 86 4 și art. 71 alin. (5) C. pen., dispuse față de acest inculpat și se va menține modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin Sentința penală nr. 447/S din 10 noiembrie 2010 a Tribunalului Brașov. Neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate și netemeinice a hotărârii atacate, se vor menține în rest dispozițiile acesteia.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D.M.M. se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov împotriva Deciziei penale nr. 50/AP din 1 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul D.M.M. Casează în parte decizia penală recurată numai în ceea ce-l privește pe inculpatul D.M.M. și, rejudecând: Înlătură aplicarea art. 86 1 , art. 86 2 , art. 86 3 , art. 86 4 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. față de inculpatul D.M.M. și menține modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin Sentința penală nr. 447/S din 10 noiembrie 2010 a Tribunalului Brașov.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 septembrie 2011.