ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 768/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 26 august

2010, reclamantul I.D. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale, solicitând suspendarea executării Ordinului nr. 2003 din 12

august 2010 prin care s-a dispus aprobarea regulamentului privind ocuparea prin

examen a posturilor aferente funcțiilor publice supuse reorganizării, prin

reducere și respectiv a Ordinului nr. 2025 din 20 august 2010 privind aprobarea

structurilor organizatorice ale direcțiilor județene pentru agricultură și a

statelor de funcțiuni în vederea reorganizării, cu consecința suspendării

examenului.

În motivarea cererii, reclamantul,

consilier superior în domeniul zootehniei în cadrul Direcției Agricole Timiș, a

învederat nelegalitatea ordinelor, care contravin prevederilor art. 100 alin.

(3) și art. 57 pct. 1 din Legea nr. 188/1999 și a susținut că, sunt întrunite

cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 439 din 12

octombrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut în esență că reclamantul nu a dovedit îndeplinirea

cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind

cazul bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente, cu atât

mai mult cu cât examenul a cărui suspendare s-a solicitat în consecință, a și

avut loc.

Împotriva sentinței a declarat recurs

reclamantul I.D., învederând că din probele dosarului rezultă nelegalitatea

vădită a actelor administrative atacate, iar paguba iminentă chiar s-a produs

prin eliberarea sa abuzivă din funcție.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate de prevederile art. 304 și 304/1 C.

proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca

atare.

Astfel, potrivit art. 14 din Legea

nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente,

se poate cere instanței competente de către persoana vătămată suspendarea executării

actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Existența unui caz bine justificat

poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică

și evidentă asupra legalității actelor administrative. Simpla afirmație a

reclamantului privind nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999, în lipsa unor

probe din care să rezulte temeinicia susținerilor sale nu este suficientă

pentru a se constata îndeplinirea condiției reglementate de art. 2 lit. ș) din

Legea nr. 554/2004.

Întrucât nici cea de-a doua condiție

cerută de lege, a iminenței pagubei, nu este îndeplinită, se constată că

instanța de fond a procedat justificat la respingerea cererii de suspendare a executării

celor două ordine emise de pârâtă, cu mențiunea că examenul pentru ocuparea

posturilor rezultate în urma reorganizării s-a desfășurat în perioada 25 – 27

august 2010.

În raport de cele expuse mai sus,

sentința atacată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge recursul

declarat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.D. împotriva

sentinței civile nr. 439 din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

februarie 2011.