ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 890/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunile înregistrate pe rolul Curții

de Apel Timișoara, reclamanții P.E. și V.N. au solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul M.A.D.R., suspendarea executării Ordinelor nr. 2003 din 12 august 2010

și respectiv 2025 din 20 august 2010 cu consecința suspendării desfășurării

examenului pentru ocuparea posturilor din cadrul D.A.D.R. Timiș rămase după

reorganizare precum și anularea tuturor actelor administrative ce vor fi emise

în urma finalizării examenului, cu cheltuieli de judecată.

î

n motivarea acțiunii,

reclamanții au susținut că au calitatea de funcționari publici în cadrul D.A. Timiș

iar, în ceea ce privește legalitatea ordinelor atacate se arată că acestea

încalcă dispozițiile art. 100 alin. (3) din Legea 188/1999 și art. 14 și art. 17

din C.E.D.O.

Au mai susținut că

Ordinul 2003 din 12 august 2010 este nelegal, întrucât încalcă dispozițiile art.

57 pct. 1 din Legii nr. 188/1999 ce impun publicarea concursului în M. Of. al

României și într-un ziar de largă răspândire cu 30 de zile înainte de data

fixării examenului. Ori, în speță data examenului s-a afișat la 20 august 2010 iar

depunerea dosarelor trebuia realizată în două zile nelucrătoare, aspect ce creează

o îndoială serioasă asupra actului administrativ.

î

n ceea ce privește

nelegalitatea Ordinului nr. 2025 din 20 august 2010 au arătat că acesta nu este

în consonanță cu dispozițiilor art. 14 din C.E.D.O. privind discriminarea atâta

timp cât organigrama avizată de A.N.F.P. cu compartimentele respective nu

coincide cu numărul posturilor scoase la concurs ca anexă la ordinul amintit și

astfel nu există o reducere reală, serioasă și efectivă care să fie întemeiată

în drept pe dispozițiile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, ci eventual

sunt incidente dispozițiile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

caz în care angajatorul avea obligația de a-i repartiza pe reclamanți pe alte

posturi.

La termenul de

judecată din 13 octombrie 2010, instanța în temeiul art. 164 C. proc. civ. instanța

a dispus conexarea Dosarului 933/59/2010 la Dosarul nr. 932/59/2010 având în

vedere că în ambele cauze se solicită suspendarea executării Ordinelor nr. 2003

din 12 august 2010 și respectiv 2025 din 20 august 2010.

Prin întâmpinarea

formulată,pârâtul M.A.D.R. a solicitat cererilor de suspendare arătând că

actele administrative sunt executorii din oficiu, iar suspendarea intervine

doar ca o măsură de excepție, în condițiile în care examenul organizat în baza

H.G. nr. 725/2010 s-a desfășurat în perioada 25 - 27 august 2010 prezenta

cerere de suspendare este lipsită de obiect cât timp efectele acestuia au

încetat prin ajungerea la termen. Ordinele contestate au fost executate în

privința reclamanților și ca atare nu se mai poate pune problema unei

suspendări a executării.

Pe fondul

cauzei,arată că reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii condițiilor

prevăzute de art. 14 din Lg.554/2004 privind cazul bine justificat și

prevenirea producerii unei pagube iminente.

Curtea de Apel

Timișoara, secția contencios administrativ

și

fiscal, prin Sentința nr. 500 pronunțată în data de 10 noiembrie

2010,a

respins

cererile

formulate de reclamanții P.E. și V.N. în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. București,

având ca obiect suspendare executare acte administrative.

Pentru

a se pronunța astfel, prima instanță, a reținut, așa cum reiese din

considerentele hotărârii atacate, următoarele:

î

n ceea ce privește excepția privind lipsa de obiect a

cererii de suspendare invocată de pârât, prin întâmpinare,pe Considerentul

potrivit căruia cele două ordine au vizat organizarea concursului în perioada

25 - 27 august 2010 iar prin finalizarea acestuia actele administrative și-au

epuizat efectul și ca atare nu mai pot fi suspendate, instanța a reținut că

cele două ordine atacate nu vizează în mod expres examenul organizat în

perioada 25 - 27 august 2010 pentru ocuparea posturilor vacante în cadrul M.A.D.R.

Timiș. Astfel, Ordinul 1023 din 12 august 2010 a fost emis pentru aprobarea

Regulamentului pentru ocuparea prin examen a posturilor aferente funcțiilor publice

supuse reorganizării prin reducere în cadrul aparatului propriu și a

instituțiilor aflate în subordinea M.A.D.R. și are deci o aplicabilitate

generală pentru toate situațiile reglementate de art. 100 alin. (3) din Legea nr.

188/1999 și nu numai în privința examenului din perioada 25 - 27 august 2010.

Similar și Ordinul nr. 2025 din 19 august 2010 aprobă structurile

organizatorice și statele de funcții ale direcțiilor pentru agricultură

județene și a municipiului București, actul administrativ care produce efecte

și în prezent fiind prin esența sa un act administrativ cu executare succesivă

iar nu imediată.

Potrivit

art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării actului

administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare până la

expirarea duratei suspendării, rezultând așadar că până la expirarea

suspendării se opresc pentru viitor orice demersuri de punere în aplicare a

dispozițiilor date, ori în fapt, interesul reclamanților a fost acela de a

obține suspendarea desfășurării examenului din perioada 25 - 27 august 2010

interes ce nu mai subzista încă de la data introducerii acțiunii, dată la care

examenul se afla în plina desfășurare.

î

n privința cazului bine justificat, prima instanță a

susținut în speță nu sunt îndeplinite nici condițiile privind existența

.cazului bine justificat sau prevenirea producerii unei pagube iminente în

sensul art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca reprezentând

împrejurări legate de starea de fapt și de drept ce sunt de natură să creeze o

îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Astfel,

actele administrative reprezentate în speță prin ordinele menționate se bucură

ca orice act administrativ de prezumția de legalitate, de autenticitate și de

veridicitate ce justifică principiul executării din oficiu a acestuia, actul

administrativ unilateral reprezentând el însuși un titlu executoriu.

Cazul

bine justificat nu presupune o dovadă de nelegalitate evidentă pentru că

aceasta ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei, ceea ce nu se poate

realiza de către instanța sesizată cu cererea de suspendare ce reprezintă în

fapt o măsură provizorie.

Referitor

la condiția prevenirii unei pagube iminente, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș)

din Legea nr. 554/2004 ca prejudiciul material, viitor și previzibil sau după

caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorității publice

instanța a reținut că în speță nu s-a dovedit îndeplinirea acestei condiții.

Arată

instanța, că în speță, reclamanții nu au invocat o pagubă concretă ce ar

suferi-o prin executarea actelor atacate ci doar faptul că termenul scurt

prevăzut pentru depunerea dosarelor, respectiv 2 zile calendaristice de la

publicarea anunțului i-a pus în imposibilitatea de a-și depune dosarul de

examen întrucât cele două zile calendaristice s-au scurs la sfârșitul

săptămânii fiind în imposibilitatea de a obține adeverințele medicale.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal au declarat recurs reclamanții P.E. și V.N., invocând

în drept dispozițiile art. 1, Protocolul nr. 1 din C.E.D.O. și art. 6 din C.E.D.O.

Motivele de recurs,

invocate conform art. 304

1

C. proc. civ., se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., invocându-se nemotivarea

sentinței atacate în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de

suspendare a actelor contestate, suspendare solicitată în baza art. 14 și 15

din Legea nr. 554/2004 și aplicarea greșită a legii.

Se arată că sentința

recurată nu este motivată în fapt și în drept pentru a justifica soluția de

respingere ca neîntemeiată a cererii de suspendare.

În ceea ce privește

motivul de recurs care privește greșita aplicare a legii, recurenții arată că în

mod nelegal instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care recurenții

au fost eliberați din funcții, în mod abuziv, iar prejudiciul irecuperabil

constă în pierderea locului de muncă.

La dosar intimatul - pârât

a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul

declarat de recurenți, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca

nefondat pentru următoarele considerente:

Curtea apreciază că în

cauză nu sunt îndeplinite condițiile motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct.

7 și 9 C. proc. civ.

Sentința atacată este

motivată în fapt și în drept în ceea ce privește aprecierea că cererea de

suspendare a recurenților nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art.

14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cauză putând fi exercitat controlul de

legalitate de către instanța ierarhic superioară în cauză neputându-se reține

încălcarea dispozițiilor art. 6 din C.E.D.O.

În ceea ce privește

motivul de recurs privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 14 și 15 din

Legea nr. 554/2004, acest motiv nu este fondat.

Instanța de fond a

analizat îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, condiția existenței unor cazuri bine justificate și

iminența producerii unei pagube în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t)

și ș) din Legea nr. 554/2004.

A apreciat corect că

față de ordinele contestate de recurenți, care privesc reorganizarea

autorității pârâte nu există motive vădite de nelegalitate, iar în ceea ce

privește paguba iminentă invocată aceasta nu poate fi reținută în condițiile în

care eliberarea din funcție a avut loc la data de 1 septembrie 2010, iar

recurenții nu au participat la concurs și astfel nu pot invoca un drept

recunoscut de lege vătămat.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., va

respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința

pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanții P.E. și V.N. împotriva Sentinței nr. 500 din 10

noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 15 februarie 2011.