ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 595/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 127 din 1 octombrie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în baza art. 278/1, alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea petiționarelor T.T. și F.T., formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 698/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, din 14 iulie 2010, ca nefondată, menținându-se rezoluția anterior menționată. În baza art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., a fost obligată fiecare petiționară la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 08 aprilie 2010 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău o plângere penală formulată de T.T.

și F.T. împotriva procurorului S.S.C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz. Petiționarele au arătat că în data de 29 martie 2010 au depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz împotriva lui C.D. - șeful Ocolului Silvic Ceahlău, a pădurarului T.V., a inginerului B.G. de la I.T.R.S.V. - I.S.V. Neamț si a agentului de poliție M.M. de la Postul de Poliție Ceahlău, fiind nemulțumite că procurorul S.S.C., care era de audiență în ziua respectivă, nu a dat număr de înregistrare si nu a pus ștampila pe plângere. Din verificările efectuate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz a rezultat că la această unitate s-au înregistrat două dosare, ca urmare a plângerilor depuse de reclamante, în dosarul nr. 606/P/2009 fiind cercetați C.M.

si A.V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 108 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008, cercetările nefiind finalizate. Dosarul nr. 268/P/2010 privind pe agenta de poliție M.M. si pe C.D., T.V. si B.G. a fost declinat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț pentru competentă soluționare în data de 14 iulie 2010. Prin plângerea penală și prin declarația dată în fața procurorului de F.T. sunt exprimate nemulțumiri legate de fondul dosarelor sus menționate, care au ca obiect infracțiuni silvice, se reclamă tergiversarea soluționării acestor cauze, faptul ca s-ar încerca ascunderea faptelor penale si se solicită trimiterea în judecată a persoanelor reclamate. În urma analizei probatoriului administrat în cauză, procurorul a constatat că plângerea penală formulată împotriva procurorului S.S.C.

nu este întemeiată întrucât, conform regulamentului de ordine interioară a parchetelor, procurorul de audiență nu dă numere unice plângerilor primite, iar înregistrarea sub număr unic este dispusă de primul procuror al unității și este realizată de compartimentul de grefă. Pe de alta parte, s-a stabilit ca plângerile depuse de reclamante au stat la baza formării a două dosare penale cu nr. 606/P/2009 si 268/P/2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz. Prin urmare, prin rezoluția nr. 698/P/2010 din 14 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în temeiul art.228 alin.6 C. proc. pen.

raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) din același cod, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul S.S.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există, reținându-se că nu există indicii că magistratul reclamat, cu știință, nu a îndeplinit un act sau 1-a îndeplinit în mod defectuos ori ca a încălcat din culpă vreo îndatorire de serviciu prin care să fi produs petiționarelor vreo vătămare importantă a intereselor lor, aspectele invocate în speță referindu-se la nemulțumiri legate de modul în care se desfășoară ancheta penală. Ulterior, prin rezoluția nr. 411/II/2/2010 din 12 august 2010 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus respingerea plângerii împotriva primei rezoluții, arătând că, din cercetări, nu a reieșit niciun indiciu din care să rezulte că magistratul, cu știință sau din culpă, ar fi îndeplinit defectuos îndatoririle de serviciu.

Împotriva acestor rezoluții, în baza art. 278 1 C. proc. pen., petiționarele au formulat plângere la instanța competentă, respectiv Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Instanța de fond, examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, a constatat că aceasta este nefondată, reținând că în mod corect procurorul a verificat aspectele legate de eventualul refuz de înregistrare a plângerii penale, constatându-se că sesizările petiționarelor au fost în mod legal înregistrate, în plus constatându-se că celelalte nemulțumiri privesc în mod direct acte de cercetare penală, iar singurele modalități legale de a fi verificate sunt reglementate în cadrul regulilor de procedură penală, iar nu pe calea acuzării subiectului oficial al procesului penal.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs petiționarele T.T. și F.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, în raport cu criticile invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile formulate nu sunt fondate, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică. Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarele T.T. și F.T., fiind evaluate în mod corect actele premergătoare efectuate și menținute în cauză, analizându-se criticile formulate de petiționare în raport cu soluția dispusă de procuror.

Așa cum a rezultat din actele și lucrările dosarului, criticile formulate de petiționare au fost examinate în mod temeinic, soluția dispusă fiind motivată atât în fapt, cât și în drept. Înalta Curte, în baza propriului examen, analizând actele și lucrările existente la dosarul cauzei, constată că în cauză au fost efectuate în mod complet actele premergătoare, fiind corect menținute, pe baza acestora stabilindu-se legal și temeinic că aspectele invocate de petiționare nu sunt fondate. În cauză, în mod corect s-a stabilit că interpretarea și evaluarea probelor administrate este atributul procurorului în faza de urmărire penală, iar ulterior a completului de judecată, iar împotriva unor soluții considerate ca nelegale și ne temeinice, atât dispozițiile constituționale, cât și cele procedurale prevăd posibilitatea exercitării unor căi ordinare sau extraordinare de atac.

Înalta Curte reține că, pentru existența infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. este necesar ca fapta reclamată să îndeplinească condițiile de existență sub aspectul laturii obiective și subiective. Ori, în prezenta cauză, corect s-a constatat că sunt aplicabile disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen. cu privire la intimatul procuror S.S.C. , sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există. Înalta Curte constată că soluția de neurmărire penală dată de parchet față de intimat este corectă, având în vedere că din actele premergătoare efectuate nu au rezultat indicii în sensul comiterii vreunei infracțiuni, deci nici a celei sub aspectul căreia s-au efectuat verificări.

În consecință, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimatul si-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu a comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestuia, Înalta Curte constată că, pe de o parte, în mod corect s-a dispus de către procuror, în baza art. 228 rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimat pentru infracțiunea pretins a fi comisă, iar pe de altă parte, în mod legal și motivat, prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționare împotriva rezoluțiilor nr. 678/P/2010 din 14 iulie 2010 și nr. 411/II/2/2010 din 12 august 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Așa fiind, Înalta Curte constată că soluția adoptată în cauză este corectă, instanța de fond pronunțând o hotărâre temeinică și legală. Pe cale de consecință, având în vedere că în cauză nu se identifică nici alte motive de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile declarate de petiționare, ca nefondate. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele petiționare vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge,ca nefondate, recursurile declarate de petiționarele T.T. și F.T. împotriva sentinței penale nr. 127 din 1 octombrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentele petiționare la plata sumelor de cate 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2011.