ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 595/2011

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 127 din 1 octombrie 2010,

Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în baza art. 278/1,

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea petiționarelor T.T. și F.T.,

formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 698/P/2010

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, din 14 iulie 2010, ca

nefondată, menținându-se rezoluția anterior menționată.

În baza art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., a

fost obligată fiecare petiționară la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli

judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut

următoarele:

La data de 08 aprilie 2010 s-a înregistrat la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău o plângere penală formulată de T.T. și

F.T. împotriva procurorului S.S.C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Bicaz.

Petiționarele au arătat că în data de 29 martie 2010

au depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz împotriva

lui C.D. - șeful Ocolului Silvic Ceahlău, a pădurarului T.V., a inginerului B.G.

de la I.T.R.S.V. - I.S.V. Neamț si a agentului de poliție M.M. de la Postul de

Poliție Ceahlău, fiind nemulțumite că procurorul S.S.C., care era de audiență

în ziua respectivă, nu a dat număr de înregistrare si nu a pus ștampila pe

plângere.

Din verificările efectuate la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Bicaz a rezultat că la această unitate s-au înregistrat două

dosare, ca urmare a plângerilor depuse de reclamante, în dosarul nr. 606/P/2009

fiind cercetați C.M. si A.V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 C.

pen. rap. la art. 108 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008, cercetările

nefiind finalizate.

Dosarul nr. 268/P/2010 privind pe agenta de poliție M.M.

si pe C.D., T.V. si B.G. a fost declinat la Parchetul de pe lângă Tribunalul

Neamț pentru competentă soluționare în data de 14 iulie 2010.

Prin plângerea penală și prin declarația dată în fața

procurorului de F.T. sunt exprimate nemulțumiri legate de fondul dosarelor sus

menționate, care au ca obiect infracțiuni silvice, se reclamă tergiversarea

soluționării acestor cauze, faptul ca s-ar încerca ascunderea faptelor penale

si se solicită trimiterea în judecată a persoanelor reclamate.

În urma analizei probatoriului administrat în cauză,

procurorul a constatat că plângerea penală formulată împotriva procurorului S.S.C.

nu este întemeiată întrucât, conform regulamentului de ordine interioară a

parchetelor, procurorul de audiență nu dă numere unice plângerilor primite, iar

înregistrarea sub număr unic este dispusă de primul procuror al unității și

este realizată de compartimentul de grefă. Pe de alta parte, s-a stabilit ca

plângerile depuse de reclamante au stat la baza formării a două dosare penale

cu nr. 606/P/2009 si 268/P/2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz.

Prin urmare, prin rezoluția nr. 698/P/2010 din 14

iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în temeiul art.228

alin.6 C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) din același cod, s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul S.S.C., sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu

există, reținându-se că nu există indicii că magistratul reclamat, cu știință,

nu a îndeplinit un act sau 1-a îndeplinit în mod defectuos ori ca a încălcat

din culpă vreo îndatorire de serviciu prin care să fi produs petiționarelor

vreo vătămare importantă a intereselor lor, aspectele invocate în speță

referindu-se la nemulțumiri legate de modul în care se desfășoară ancheta

penală.

Ulterior, prin rezoluția nr. 411/II/2/2010 din 12

august 2010 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău

a dispus respingerea plângerii împotriva primei rezoluții, arătând că, din

cercetări, nu a reieșit niciun indiciu din care să rezulte că magistratul, cu

știință sau din culpă, ar fi îndeplinit defectuos îndatoririle de serviciu.

Împotriva acestor rezoluții, în baza art. 278

1

C. proc. pen., petiționarele au formulat plângere la instanța competentă,

respectiv Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Instanța de fond, examinând plângerea formulată prin

prisma motivelor invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de

drept ale cauzei, a constatat că aceasta este nefondată, reținând că în mod

corect procurorul a verificat aspectele legate de eventualul refuz de

înregistrare a plângerii penale, constatându-se că sesizările petiționarelor au

fost în mod legal înregistrate, în plus constatându-se că celelalte nemulțumiri

privesc în mod direct acte de cercetare penală, iar singurele modalități legale

de a fi verificate sunt reglementate în cadrul regulilor de procedură penală,

iar nu pe calea acuzării subiectului oficial al procesului penal.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au

declarat recurs petiționarele T.T. și F.T., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele de

fapt și de drept, în raport cu criticile invocate, dar și din oficiu, conform

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că

recursurile formulate nu sunt fondate, soluția primei instanțe fiind legală și

temeinică.

Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și

motivat prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarele T.T. și F.T., fiind evaluate în mod corect actele premergătoare

efectuate și menținute în cauză, analizându-se criticile formulate de

petiționare în raport cu soluția dispusă de procuror.

Așa cum a rezultat din actele și lucrările dosarului,

criticile formulate de petiționare au fost examinate în mod temeinic, soluția

dispusă fiind motivată atât în fapt, cât și în drept.

Înalta Curte, în baza propriului examen, analizând

actele și lucrările existente la dosarul cauzei, constată că în cauză au fost

efectuate în mod complet actele premergătoare, fiind corect menținute, pe baza

acestora stabilindu-se legal și temeinic că aspectele invocate de petiționare

nu sunt fondate.

În cauză, în mod corect s-a stabilit că interpretarea

și evaluarea probelor administrate este atributul procurorului în faza de

urmărire penală, iar ulterior a completului de judecată, iar împotriva unor

soluții considerate ca nelegale și ne temeinice, atât dispozițiile

constituționale, cât și cele procedurale prevăd posibilitatea exercitării unor

căi ordinare sau extraordinare de atac.

Înalta Curte reține că, pentru existența infracțiunii

prev. de art. 246 C. pen. este necesar ca fapta reclamată să îndeplinească

condițiile de existență sub aspectul laturii obiective și subiective.

Ori, în prezenta cauză, corect s-a constatat că sunt

aplicabile disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen. cu privire la intimatul procuror

S.S.C. , sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există.

Înalta Curte constată că soluția de neurmărire penală

dată de parchet față de intimat este corectă, având în vedere că din actele

premergătoare efectuate nu au rezultat indicii în sensul comiterii vreunei

infracțiuni, deci nici a celei sub aspectul căreia s-au efectuat verificări.

În consecință, având în vedere că din actele

premergătoare efectuate rezultă că intimatul si-a îndeplinit atribuțiile de

serviciu în deplină concordanță cu legea și nu a comis vreo faptă care să

atragă răspunderea penală a acestuia, Înalta Curte constată că, pe de o parte,

în mod corect s-a dispus de către procuror, în baza art. 228 rap. la art. 10 lit.

a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimat pentru

infracțiunea pretins a fi comisă, iar pe de altă parte, în mod legal și

motivat, prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționare împotriva rezoluțiilor nr. 678/P/2010 din 14 iulie 2010 și nr.

411/II/2/2010 din 12 august 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău.

Așa fiind, Înalta Curte constată că soluția adoptată

în cauză este corectă, instanța de fond pronunțând o hotărâre temeinică și

legală.

Pe cale de consecință, având în vedere că în cauză nu

se identifică nici alte motive de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge

recursurile declarate de petiționare, ca nefondate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele

petiționare vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat,

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,ca nefondate, recursurile declarate de

petiționarele T.T. și F.T. împotriva sentinței penale nr. 127 din 1 octombrie

2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentele petiționare la plata sumelor de

cate 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2011.