ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2088/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2088/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursurilor de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
încheierea din 28 mai 2012 a Curții de Apel București, secția I penală,
pronunțată în Dosarul nr. 76458/3/2011 (1628/2012) investită cu soluționarea
apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de
inculpații B.R.C. și C.M., în baza art. 300
2
, raportat la art. 160
b
alin. (3) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a acestora.
Pentru a
hotărî astfel, instanța a reținut că inculpatul B.R.C. a introdus în țară, prin
P.T.F. Nădlac, fără drept, 4.116 comprimate MDMA, pe care Ie-a transportat în
Municipiul București în vederea vânzării, iar inculpatul C.M. a vândut
colaboratorului sub acoperire mai multe doze, și că aceste fapte sunt pedepsite
cu închisoare mai mare de 4 ani. Curtea a apreciat că lăsarea în libertate a
inculpaților prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică,
pericol care nu s-a diminuat prin simpla trecere a timpului. în acest sens,
Curtea a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor presupus a fi
săvârșite de inculpați, modalitatea de comitere a acestora, natura drogului
traficat, respective, drog de mare risc, precum și amploarea acestui fenomen
infracțional, prin care se pune în pericol sănătatea publică.
Drept
urmare, având în vedere și aspectul de notorietate al recrudescentei traficului
de droguri pe raza municipiului București, Curtea a apreciat că este rezonabil
a considera că, aflați în libertate, inculpații prezintă un risc ridicat de a
comite și alte fapte similare, motivate de dorința obținerii facile, pe căi
ilicite, a unor importante sume de bani, această împrejurare făcând
nejustificată și inoportună luarea, în ceea ce îi privește, a unei alte măsuri
preventive, neprivativă de libertate.
Împotriva
acestei încheieri, inculpații B.R.C. și C.M. au declarat, în termen legal,
recursurile de față.
La
termenul de judecată din 13 iunie 2012, prezent personal în fața instanței,
inculpatul C.M. a declarat că își retrage recursul, solicitând să se ia act de
voința sa.
Inculpatul
B.R.C. a solicitat, prin apărător, revocarea măsurii arestării preventive.
Cu
privire la recursul declarat de inculpatul C.M.,
Înalta Curte, având
în vedere dispozițiile art. 385
4
alin. (2), cu referire la art. 369
C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de
recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat în condițiile
arătate în textul de lege menționat și constatând îndeplinite cerințele
respective, urmează a lua act de voința recurentului, valabil exprimată.
Examinând
încheierea atacată în raport cu criticile formulate, precum și din oficiu, sub
toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385
6
alin. (3) C.
proc. pen. , Înalta Curte apreciază că recursul formulat de inculpatul B.R.C.
nu este fondat.
Potrivit
art. 300
2
C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat,
instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății,
legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Potrivit
art. 160
b
alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care
au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există
temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instața dispune, prin
încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În
raport cu stipulațiile art. 5 din C.E.D.O. și ale art. 23 din Constituția
României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci
când există motive verosimile de a se bănui că acesta a săvârșit o infracțiune
sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi
infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și
libertăților cetățenilor, asigurarea desfășurării în bune condiții a procesului
penal.
Pericolul
pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, în
sentimental de insecuritate în rândul societății, generate de faptul că
persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni grave sunt cercetate și
judecate în stare de libertate.
Cu
privire la pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în
libertate a inculpatului, Înalta Curte apreciază că el rezultă din modul în
care se presupune că au fost săvârșite faptele, care prezintă un grad ridicat
de pericol social .
Astfel,
faptele de care este acuzat inculpatul prezintă un grad ridicat de pericol
social, determinat, pe de o parte de importanța valorilor sociale ce constituie
obiectul protecției penale și de gravele urmări (fizice și psihice) pe care le
poate avea săvârșirea acestor infracțiuni pentru întreaga societate- trafic de
droguri de mare risc.
Așa
fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei
desfășurări a procesului penal fac necesară menținerea arestării preventive a
inculpatului B.R.C..
Recursul
declarat învederându-se, așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.
Conform
art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații B.R.C. și C.M. vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E:
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.R.C. împotriva încheierii din 28
mai 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr.
76458/3/2011 (1628/2012).
la
act de retragerea recursului declarat de inculpatul C.M. împotriva aceleiași
încheieri.
Obligă
pe recurentul inculpat B.R.C. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Obligă
pe recurentul inculpat C.M. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 13 iunie 2012.