ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2088/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 28 mai 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 76458/3/2011 (1628/2012) investită cu soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații B.R.C. și C.M., în baza art. 300 2 , raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a acestora. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că inculpatul B.R.C. a introdus în țară, prin P.T.F. Nădlac, fără drept, 4.116 comprimate MDMA, pe care Ie-a transportat în Municipiul București în vederea vânzării, iar inculpatul C.M. a vândut colaboratorului sub acoperire mai multe doze, și că aceste fapte sunt pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani.

Curtea a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care nu s-a diminuat prin simpla trecere a timpului. în acest sens, Curtea a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor presupus a fi săvârșite de inculpați, modalitatea de comitere a acestora, natura drogului traficat, respective, drog de mare risc, precum și amploarea acestui fenomen infracțional, prin care se pune în pericol sănătatea publică.

Drept urmare, având în vedere și aspectul de notorietate al recrudescentei traficului de droguri pe raza municipiului București, Curtea a apreciat că este rezonabil a considera că, aflați în libertate, inculpații prezintă un risc ridicat de a comite și alte fapte similare, motivate de dorința obținerii facile, pe căi ilicite, a unor importante sume de bani, această împrejurare făcând nejustificată și inoportună luarea, în ceea ce îi privește, a unei alte măsuri preventive, neprivativă de libertate. Împotriva acestei încheieri, inculpații B.R.C. și C.M. au declarat, în termen legal, recursurile de față. La termenul de judecată din 13 iunie 2012, prezent personal în fața instanței, inculpatul C.M.

a declarat că își retrage recursul, solicitând să se ia act de voința sa. Inculpatul B.R.C. a solicitat, prin apărător, revocarea măsurii arestării preventive. Cu privire la recursul declarat de inculpatul C.M., Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 385 4 alin. (2), cu referire la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat în condițiile arătate în textul de lege menționat și constatând îndeplinite cerințele respective, urmează a lua act de voința recurentului, valabil exprimată. Examinând încheierea atacată în raport cu criticile formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen. , Înalta Curte apreciază că recursul formulat de inculpatul B.R.C. nu este fondat. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instața dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. În raport cu stipulațiile art. 5 din C.E.D.O.

și ale art. 23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a se bănui că acesta a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, asigurarea desfășurării în bune condiții a procesului penal. Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, în sentimental de insecuritate în rândul societății, generate de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni grave sunt cercetate și judecate în stare de libertate.

Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, Înalta Curte apreciază că el rezultă din modul în care se presupune că au fost săvârșite faptele, care prezintă un grad ridicat de pericol social . Astfel, faptele de care este acuzat inculpatul prezintă un grad ridicat de pericol social, determinat, pe de o parte de importanța valorilor sociale ce constituie obiectul protecției penale și de gravele urmări (fizice și psihice) pe care le poate avea săvârșirea acestor infracțiuni pentru întreaga societate- trafic de droguri de mare risc. Așa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal fac necesară menținerea arestării preventive a inculpatului B.R.C..

Recursul declarat învederându-se, așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații B.R.C. și C.M. vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.R.C. împotriva încheierii din 28 mai 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 76458/3/2011 (1628/2012). la act de retragerea recursului declarat de inculpatul C.M. împotriva aceleiași încheieri. Obligă pe recurentul inculpat B.R.C. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă pe recurentul inculpat C.M. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2012.