ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.06.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2505/2011

HOTĂRÂRE
22.06.2011
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2505/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 03 iunie 2011 a Curții de Apel

București, secția

I

penală, pronunțată în dosarul nr. 17573/3/2011

(2017/2011), în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

C.

proc. pen., s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatei C.M.

(arestată în baza mandatului de arestare preventivă nr. 40/U.P din 15 februarie

2011, emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr.

11699/3/2011).

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond

a reținut, în esență, că este de necontestat că în cauză există probe și

indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 143 alin. (1) C.

proc. pen., care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpata este

autoarea infracțiunilor deduse judecății (trafic de droguri de mare risc), tot

probatoriul administrat convergând în această direcție, inclusiv declarația de

recunoaștere dată de inculpată, care a și înțeles să uzeze de dispozițiile art.

320

l

Totodată, s-a reținut că în mod corelativ este

întrunit și temeiul arestării preventive prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., pedeapsa pentru infracțiunea de trafic de droguri este mai mare de 4 ani

închisoare, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea

publică.

Față de aceste împrejurări, s-a apreciat că luarea

unei alte măsuri preventive nu ar fi suficientă pentru realizarea scopului

acesteia, neoferind suficiente garanții că lăsarea în libertate a inculpatei nu

ar impieta buna desfășurare a procesului penal.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a

declarat recurs inculpata C.M., solicitând revocarea măsurii arestării

preventive și continuarea judecății în stare de libertate.

Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului,

de apărătorul recurentei inculpate și ultimul cuvânt al acesteia au fost

consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi

reluate.

Înalta Curte, examinând recursul declarat de

inculpată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că

acesta nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 160

b

alin. (1)

judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Conform alin. (3) din același text de lege, când

instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea

măsurii arestării preventive.

În cauză, Curtea de Apel București, secția a

I

penală,

a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și

de drept care au stat la baza luării măsurii preventiv subzistă, impunându-se în

continuare privarea de libertate a inculpatei.

Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de

comitere a faptei, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un

pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut și instanța de

fond.

Ordinea publică reprezintă climatul social optim,

firesc, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri și care se

traduce prin funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii

cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.

Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă

cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă

că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție

de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate

rezulta, între altele, din însuși pericolul social al infracțiunii de care este

învinuită inculpata, din reacția publică la comiterea unor astfel de

infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte

persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai faptelor

respective.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că

sunt întrunite și la acest moment procesual condițiile prevăzute de art. 300

2

coroborat cu art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în

continuare, privarea de libertate a inculpatei.

Se reține, de asemenea, că menținerea arestării

preventive a inculpatei nu contravine dreptului la libertate ocrotit de

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar

pe de altă parte, având în vedere circumstanțele reale ale faptei, modalitatea

concretă de săvârșire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează

aceste fapte, durata detenției provizorii nu excede termenului rezonabil la

care face referire art. 5 paragraful 3 din Convenție, existând temeiuri

suficiente pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită,

respectându-se legislația internă și prevederile Convenției Europene a

Drepturilor Omului.

În același sens, Înalta Curte reține că, în cauză,

menținerea măsurii arestării preventive nu alterează prezumția de nevinovăție

și nici dreptul inculpatei de a fi judecată într-un termen rezonabil, limitarea

libertății acesteia încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.

Aceste considerente justifică dispoziția instanței de

fond, de menținere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul

declarat va fi respins ca nefondat.în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat

în sumă de 200 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata

C.M. împotriva încheierii din 03 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția

I

penală,

pronunțată în dosarul nr. 17573/3/2011 (2017/2011).

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-02-09
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 343/2012
apel investită cu soluționarea apelului declarat de inculpata R.M. împotriva sentinței penale nr. 723/ F din 21 octombrie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală prin care aceasta a fost condamnată la pedeapsa de 8 ani închisoar
ÎCCJ 2009-07-13
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2637/2009
iar motivele care au stat la baza luării ei, subzistă și în prezent, neintervenind elemente noi care să determine adoptarea altei soluții. Prin aceeași încheiere, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și d
ÎCCJ 2012-06-20
0,95
ÎCCJ, Secția penală
area că nu a recunoscut de la început se datorează faptului că a fost sfătuită în acest sens. A apreciat că poate beneficia de disp. art. 320 1 C. proc. pen. și a solicitat a se face aplicarea art. 86 1 C. pen. Prin decizia penală nr. 44/20
ÎCCJ 2011-07-20
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2733/2011
comb. cu art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpata N.C. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. A menținu
ÎCCJ 2011-05-11
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1929/2011
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 12 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 37410/3/2010 (1229/2011), printre altele, în baza ar
Sursă