ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 478/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 478/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, reclamantul A.V. a solicitat instanței să constate că perceperea cotei CASS de 5,5% din întregul cuantum al pensiei este ilegală, față de dispozițiile Legii nr. 117/2010. Tribunalul Neamț a invocat, din oficiu, excepția de nelegalitate a pct. 18 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum au fost modificate și completate prin Hotărârea nr. 150 din 23 februarie 2011, a suspendat judecata contestației și, prin încheierea din data de 07 iunie 2011, a declinat competența de soluționare a excepției de nelegalitate în favoarea Curții de Apel Bacău.
Prin Sentința nr. 128/2011 din 01 septembrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate a pct. 18 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum au fost modificate și completate prin Hotărârea nr. 150 din 23 februarie 2011, invocată din oficiu de Tribunalul Neamț în cauza privind acțiunea formulată de reclamantul A.V. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, analizând condițiile în care poate fi cercetată legalitatea unui act administrativ, a constatat că nu este respectată condiția motivării încheierii prin care Tribunalul Neamț a sesizat Curtea de Apel cu soluționarea excepției de nelegalitate, întrucât nu a fost precizat actul normativ cu care intră în conflict Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, astfel încât Curtea de Apel este în imposibilitate de a verifica excepția de nelegalitate cu care a fost învestită. Față de obiectul cererii de chemare în judecată, Curtea a examinat dispozițiile Legii nr. 117/2010 și a constatat faptul că această lege nu are legătură cu speța de față, deoarece se referă la completarea alin. (2) al art. 1 din O.U.G.
nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului. Reținând faptul că excepția de nelegalitate poate fi ridicată în fata unei instanțe sau invocată din oficiu de către instanță, cum este cazul de față, atunci când există o legătură directă între dispozițiile nelegale din actul de bază și actul atacat, iar actul atacat este emis în aplicarea actului a cărui nelegalitate este invocată pe cale de excepție, prima instanță, cercetând dosarul de fond, a constatat că nu există niciun act administrativ unilateral care să fie atacat, iar, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat ”să se constate că perceperea cotei CASS de 5,5% din întregul cuantum al pensiei este ilegală, să se înceteze a se calcula și reține această cotă din întregul cuantum al pensei și să se restituie sumele reținute fără titlu”.
Pe cale de consecință, prin nearătarea actului normativ cu care intră în conflict pct. 18 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum au fost modificate și completate prin Hotărârea nr. 150 din 23 februarie 2011 și în lipsa unui act administrativ unilateral care să fie atacat prin acțiunea reclamantului în dosarul de fond, Curtea de Apel a reținut că excepția de nelegalitate invocată din oficiu de Tribunalul Neamț este inadmisibilă. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs reclamantul A.V., invocând ca temei legal dispozițiile art. 299 și următoarele C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul susține că nu îi putea fi diminuată pensia întrucât aceasta reprezintă un drept câștigat, un drept patrimonial ocrotit de dispozițiile art. 6 din CEDO și art. 41 din Carta drepturilor fundamentale a U.E.
Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Neamț a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind legală și temeinică sentința atacată. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, cât și prin prisma dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel cum rezultă din Încheierea din 7 iunie 2011 a Tribunalului Neamț, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. 1171/103/2011 a fost invocată din oficiu „excepția de nelegalitate a dispozițiilor care au modificat Codul fiscal, respectiv pct. 18 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum au fost modificate și completate prin Hotărârea nr. 150 din 23 februarie 2011”, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind declinată competența de soluționare a acesteia în favoarea Curții de Apel Bacău și suspendată cauza prin care reclamantul a solicitat instanței să constate că impunerea cotei CASS de 5,5 din întregul cuantum al pensiei este ilegală, solicitând obligarea pârâtei Casa de Pensii a Județului Neamț să înceteze reținerea acestei cote și restituirea sumei reținute fără titlu.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ numai instanța ce soluționează fondul cauzei are competența să stabilească dacă de actele administrative invocate depinde soluționarea cauzei. Astfel, instanța de fond are obligația, în ipoteza în care constată că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului, să sesizeze instanța de contencios administrativ competentă, prin încheiere motivată. În cuprinsul încheierii, instanța ce soluționează fondul litigiului trebuie să arate, să denumească, actele administrative considerate a fi nelegale, să menționeze motivele de nelegalitate și să demonstreze legătura cu fondul pricinii, această obligație fiind impusă de art. 4 alin. (1) sus-menționat.
După cum se constată, prin încheierea de sesizare nu s-au respectat prevederile legale menționate. Deși s-a invocat excepția de nelegalitate a unor prevederi din H.G. nr. 150 din 23 februarie 2011 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, precum și pentru modificarea și completarea H.G. nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, nu s-a menționat în ce constă nelegalitatea acestora pentru a fi cercetată această excepție. Recurentul, în motivarea recursului, face referiri la argumente care vizează acțiunea pe fond și nu excepția de nelegalitate.
Astfel, atât instanța care a soluționat excepția de nelegalitate, cât și instanța de recurs, nu se pot substitui inițiatoarei excepției de nelegalitate în ceea ce privește lipsa motivelor care au determinat declanșarea acesteia, fiind în imposibilitate de a examina această excepție. Prin urmare, în raport de cele menționate anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a Cod procedura civilă și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat, soluția de respingere a excepției de nelegalitate fiind corectă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E: Respinge recursul declarat de A.V. împotriva Sentinței nr. 128 din 2011 din 01 septembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2012.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.