ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 478/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Neamț, reclamantul A.V. a solicitat instanței să constate că

perceperea cotei CASS de 5,5% din întregul cuantum al pensiei este ilegală,

față de dispozițiile Legii nr. 117/2010.

Tribunalul Neamț a

invocat, din oficiu, excepția de nelegalitate a pct. 18 din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum

au fost modificate și completate prin Hotărârea nr. 150 din 23 februarie 2011,

a suspendat judecata contestației și, prin încheierea din data de 07 iunie

2011, a declinat competența de soluționare a excepției de nelegalitate în

favoarea Curții de Apel Bacău.

Prin Sentința nr.

128/2011 din 01 septembrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, excepția de

nelegalitate a pct. 18 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.

571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum au fost modificate și completate prin

Hotărârea nr. 150 din 23 februarie 2011, invocată din oficiu de Tribunalul

Neamț în cauza privind acțiunea formulată de reclamantul A.V. în contradictoriu

cu pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond, analizând condițiile în care poate fi

cercetată legalitatea unui act administrativ, a constatat că nu este respectată

condiția motivării încheierii prin care Tribunalul Neamț a sesizat Curtea de

Apel cu soluționarea excepției de nelegalitate, întrucât nu a fost precizat actul

normativ cu care intră în conflict Normele metodologice de aplicare a Legii nr.

571/2003, astfel încât Curtea de Apel este în imposibilitate de a verifica

excepția de nelegalitate cu care a fost învestită.

Față de obiectul

cererii de chemare în judecată, Curtea a examinat dispozițiile Legii nr.

117/2010 și a constatat faptul că această lege nu are legătură cu speța de

față, deoarece se referă la completarea alin. (2) al art. 1 din O.U.G. nr.

148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.

Reținând faptul că

excepția de nelegalitate poate fi ridicată în fata unei instanțe sau invocată

din oficiu de către instanță, cum este cazul de față, atunci când există o

legătură directă între dispozițiile nelegale din actul de bază și actul atacat,

iar actul atacat este emis în aplicarea actului a cărui nelegalitate este

invocată pe cale de excepție, prima instanță, cercetând dosarul de fond, a

constatat că nu există niciun act administrativ unilateral care să fie atacat,

iar, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat ”să se

constate că perceperea cotei CASS de 5,5% din întregul cuantum al pensiei este

ilegală, să se înceteze a se calcula și reține această cotă din întregul

cuantum al pensei și să se restituie sumele reținute fără titlu”.

Pe cale de

consecință, prin nearătarea actului normativ cu care intră în conflict pct. 18

din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal,

astfel cum au fost modificate și completate prin Hotărârea nr. 150 din 23 februarie

2011 și în lipsa unui act administrativ unilateral care să fie atacat prin

acțiunea reclamantului în dosarul de fond, Curtea de Apel a reținut că excepția

de nelegalitate invocată din oficiu de Tribunalul Neamț este inadmisibilă.

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs

reclamantul A.V., invocând ca temei legal dispozițiile art. 299 și următoarele

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul susține că nu îi putea fi diminuată pensia întrucât aceasta

reprezintă un drept câștigat, un drept patrimonial ocrotit de dispozițiile art.

6 din CEDO și art. 41 din Carta drepturilor fundamentale a U.E.

Intimata-pârâtă Casa

Județeană de Pensii Neamț a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, apreciind legală și temeinică sentința

atacată.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de criticile formulate, cât și prin prisma

dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., apreciază că acesta este

nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel cum rezultă din Încheierea din 7 iunie 2011 a

Tribunalului Neamț, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. 1171/103/2011 a

fost invocată din oficiu „excepția de nelegalitate a dispozițiilor care au

modificat Codul fiscal, respectiv pct. 18 din Normele metodologice de aplicare

a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum au fost modificate și

completate prin Hotărârea nr. 150 din 23 februarie 2011”, în temeiul art. 4

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind declinată competența de soluționare a

acesteia în favoarea Curții de Apel Bacău și suspendată cauza prin care

reclamantul a solicitat instanței să constate că impunerea cotei CASS de 5,5

din întregul cuantum al pensiei este ilegală, solicitând obligarea pârâtei Casa

de Pensii a Județului Neamț să înceteze reținerea acestei cote și restituirea

sumei reținute fără titlu.

Potrivit

dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ numai

instanța ce soluționează fondul cauzei are competența să stabilească dacă de

actele administrative invocate depinde soluționarea cauzei.

Astfel, instanța de

fond are obligația, în ipoteza în care constată că de actul administrativ

depinde soluționarea litigiului, să sesizeze instanța de contencios

administrativ competentă, prin încheiere motivată.

În cuprinsul

încheierii, instanța ce soluționează fondul litigiului trebuie să arate, să

denumească, actele administrative considerate a fi nelegale, să menționeze

motivele de nelegalitate și să demonstreze legătura cu fondul pricinii, această

obligație fiind impusă de art. 4 alin. (1) sus-menționat.

După cum se constată,

prin încheierea de sesizare nu s-au respectat prevederile legale menționate.

Deși s-a invocat

excepția de nelegalitate a unor prevederi din H.G. nr. 150 din 23 februarie

2011 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a

Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, precum

și pentru modificarea și completarea H.G. nr. 870/2009 pentru aprobarea

Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și

exploatarea jocurilor de noroc, nu s-a menționat în ce constă nelegalitatea

acestora pentru a fi cercetată această excepție.

Recurentul, în

motivarea recursului, face referiri la argumente care vizează acțiunea pe fond

și nu excepția de nelegalitate.

Astfel, atât instanța

care a soluționat excepția de nelegalitate, cât și instanța de recurs, nu se

pot substitui inițiatoarei excepției de nelegalitate în ceea ce privește lipsa

motivelor care au determinat declanșarea acesteia, fiind în imposibilitate de a

examina această excepție.

Prin urmare, în

raport de cele menționate anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)

teza a II-a Cod procedura civilă și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

va respinge recursul ca nefondat, soluția de respingere a excepției de

nelegalitate fiind corectă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de A.V. împotriva Sentinței nr. 128 din 2011 din 01 septembrie 2011 a

Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2012.