ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 478/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 478/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluția instanței de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Neamț, reclamantul A.V. a solicitat instanței să constate că
perceperea cotei CASS de 5,5% din întregul cuantum al pensiei este ilegală,
față de dispozițiile Legii nr. 117/2010.
Tribunalul Neamț a
invocat, din oficiu, excepția de nelegalitate a pct. 18 din Normele
metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum
au fost modificate și completate prin Hotărârea nr. 150 din 23 februarie 2011,
a suspendat judecata contestației și, prin încheierea din data de 07 iunie
2011, a declinat competența de soluționare a excepției de nelegalitate în
favoarea Curții de Apel Bacău.
Prin Sentința nr.
128/2011 din 01 septembrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția comercială,
contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, excepția de
nelegalitate a pct. 18 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.
571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum au fost modificate și completate prin
Hotărârea nr. 150 din 23 februarie 2011, invocată din oficiu de Tribunalul
Neamț în cauza privind acțiunea formulată de reclamantul A.V. în contradictoriu
cu pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond, analizând condițiile în care poate fi
cercetată legalitatea unui act administrativ, a constatat că nu este respectată
condiția motivării încheierii prin care Tribunalul Neamț a sesizat Curtea de
Apel cu soluționarea excepției de nelegalitate, întrucât nu a fost precizat actul
normativ cu care intră în conflict Normele metodologice de aplicare a Legii nr.
571/2003, astfel încât Curtea de Apel este în imposibilitate de a verifica
excepția de nelegalitate cu care a fost învestită.
Față de obiectul
cererii de chemare în judecată, Curtea a examinat dispozițiile Legii nr.
117/2010 și a constatat faptul că această lege nu are legătură cu speța de
față, deoarece se referă la completarea alin. (2) al art. 1 din O.U.G. nr.
148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Reținând faptul că
excepția de nelegalitate poate fi ridicată în fata unei instanțe sau invocată
din oficiu de către instanță, cum este cazul de față, atunci când există o
legătură directă între dispozițiile nelegale din actul de bază și actul atacat,
iar actul atacat este emis în aplicarea actului a cărui nelegalitate este
invocată pe cale de excepție, prima instanță, cercetând dosarul de fond, a
constatat că nu există niciun act administrativ unilateral care să fie atacat,
iar, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat ”să se
constate că perceperea cotei CASS de 5,5% din întregul cuantum al pensiei este
ilegală, să se înceteze a se calcula și reține această cotă din întregul
cuantum al pensei și să se restituie sumele reținute fără titlu”.
Pe cale de
consecință, prin nearătarea actului normativ cu care intră în conflict pct. 18
din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
astfel cum au fost modificate și completate prin Hotărârea nr. 150 din 23 februarie
2011 și în lipsa unui act administrativ unilateral care să fie atacat prin
acțiunea reclamantului în dosarul de fond, Curtea de Apel a reținut că excepția
de nelegalitate invocată din oficiu de Tribunalul Neamț este inadmisibilă.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei
hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs
reclamantul A.V., invocând ca temei legal dispozițiile art. 299 și următoarele
C. proc. civ.
În motivarea căii de
atac, recurentul susține că nu îi putea fi diminuată pensia întrucât aceasta
reprezintă un drept câștigat, un drept patrimonial ocrotit de dispozițiile art.
6 din CEDO și art. 41 din Carta drepturilor fundamentale a U.E.
Intimata-pârâtă Casa
Județeană de Pensii Neamț a formulat întâmpinare prin care a solicitat
respingerea recursului ca nefondat, apreciind legală și temeinică sentința
atacată.
Soluția instanței
de recurs
Înalta Curte,
analizând recursul în raport de criticile formulate, cât și prin prisma
dispozițiilor art. 304
1
C. proc. civ., apreciază că acesta este
nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel cum rezultă din Încheierea din 7 iunie 2011 a
Tribunalului Neamț, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. 1171/103/2011 a
fost invocată din oficiu „excepția de nelegalitate a dispozițiilor care au
modificat Codul fiscal, respectiv pct. 18 din Normele metodologice de aplicare
a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum au fost modificate și
completate prin Hotărârea nr. 150 din 23 februarie 2011”, în temeiul art. 4
alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind declinată competența de soluționare a
acesteia în favoarea Curții de Apel Bacău și suspendată cauza prin care
reclamantul a solicitat instanței să constate că impunerea cotei CASS de 5,5
din întregul cuantum al pensiei este ilegală, solicitând obligarea pârâtei Casa
de Pensii a Județului Neamț să înceteze reținerea acestei cote și restituirea
sumei reținute fără titlu.
Potrivit
dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ numai
instanța ce soluționează fondul cauzei are competența să stabilească dacă de
actele administrative invocate depinde soluționarea cauzei.
Astfel, instanța de
fond are obligația, în ipoteza în care constată că de actul administrativ
depinde soluționarea litigiului, să sesizeze instanța de contencios
administrativ competentă, prin încheiere motivată.
În cuprinsul
încheierii, instanța ce soluționează fondul litigiului trebuie să arate, să
denumească, actele administrative considerate a fi nelegale, să menționeze
motivele de nelegalitate și să demonstreze legătura cu fondul pricinii, această
obligație fiind impusă de art. 4 alin. (1) sus-menționat.
După cum se constată,
prin încheierea de sesizare nu s-au respectat prevederile legale menționate.
Deși s-a invocat
excepția de nelegalitate a unor prevederi din H.G. nr. 150 din 23 februarie
2011 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a
Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, precum
și pentru modificarea și completarea H.G. nr. 870/2009 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și
exploatarea jocurilor de noroc, nu s-a menționat în ce constă nelegalitatea
acestora pentru a fi cercetată această excepție.
Recurentul, în
motivarea recursului, face referiri la argumente care vizează acțiunea pe fond
și nu excepția de nelegalitate.
Astfel, atât instanța
care a soluționat excepția de nelegalitate, cât și instanța de recurs, nu se
pot substitui inițiatoarei excepției de nelegalitate în ceea ce privește lipsa
motivelor care au determinat declanșarea acesteia, fiind în imposibilitate de a
examina această excepție.
Prin urmare, în
raport de cele menționate anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)
teza a II-a Cod procedura civilă și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,
va respinge recursul ca nefondat, soluția de respingere a excepției de
nelegalitate fiind corectă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul
declarat de A.V. împotriva Sentinței nr. 128 din 2011 din 01 septembrie 2011 a
Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 februarie 2012.