ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3362/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Prin sentința nr. 3266 din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel București a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului C.N.S.A.S. formulată în contradictoriu cu M.V. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că angajamentul depus la dosar nu este semnat, astfel încât nu se poate face nicio legătură între persoana pârâtului și informatorul L. De asemenea, instanța a reținut că reclamantul nu a probat legătura dintre notele informative semnate cu pseudonimul L. și persoana pârâtului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S., criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

Recurentul a arătat că intimatul - pârât a furnizat securității informații care se încadrează în ipoteza textului legal, iar nici măcar intimatul nu a negat orice colaborare cu securitatea, ci a negat autenticitatea angajamentului și a unora dintre rapoartele semnate și întocmite de ofițerii securității și miliției. Recurentul a precizat că cel puțin prima delațiune a fost furnizată securității în cuprinsul unei note informative olografe scrisă de mâna intimatului, iar instanța putea clarifica situația dedusă judecății în urma procedurii verificării de scripte. S-a arătat faptul că în cauza dedusă judecății a fost îndeplinită atât condiția de fond, cu privire la denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, cât cea de a doua condiție referitoare la încălcarea unor drepturi fundamentale, apreciindu-se că această din urmă condiție a fost depășită chiar.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca nefondat, pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte a constatat, din actele dosarului, faptul că C.N.S.A.S. a verificat din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător sau colaborator al Securității, pe intimatul - pârât M.V., membru al C.L. al comunei Cătina, în conformitate cu dispozițiile art. 3 lit. g) coroborate cu art. 5 alin. (l) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008. Recurentul - reclamant C.N.S.A.S. a reținut că potrivit notei de constatare nr. S/DI/I/2509/18 august 2009 intimatul - pârât M.V.

a fost recrutat de Securitate în calitate de informator, deoarece dispunea de numeroase posibilități de informare în rândul persoanelor din comuna Cătina, cu antecedente politice sau care se manifestau ostil. Analizând toate notele informative existente la dosar, Înalta Curte a concluzionat că niciuna dintre informațiile furnizate de intimat nu se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, nefiind apte să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, prin colaborator al Securității se înțelege „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (.). Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor”.

Înalta Curte a reținut că voința legiuitorului a fost în sensul de a pune pe același plan, sub aspect probator, notele și informațiile scrise de informator cu consemnările lucrătorilor Securității, toate aceste documente bucurându-se de prezumția relativă de veridicitate. Insă, pentru a se produce efectul urmărit de recurent, consemnările cuprinse în rapoartele de evaluare din dosarele intimatului trebuie să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist săvârșite de persoane determinate sau cel puțin determinabile. Din întreaga documentație furnizată de recurent nu s-a putut identifica nici măcar o singură informație care să îndeplinească cerințele legii și să atragă constatarea calității de colaborator al Securității în persoana intimatului.

Faptul că lucrătorii Securității în rapoartele pe care le întocmeau periodic au menționat că intimatul „manifestă interes pentru rezolvarea sarcinilor trasate”, „respectă instructajul primit” ori furnizează date „exploatate informativ” nu conduce la o concluzie contrară. Instanța de judecată nu poate prelua pur și simplu aprecierile cuprinse în documentele fostei Securități cu privire la persoanele care le furnizau informații, ci este obligată să examineze ea însăși datele comunicate, pentru a putea stabili dacă acestea îndeplinesc cerințele legii. Or, după cum bine a reținut judecătorul fondului, aceste aprecieri cu caracter general ale activității intimatului nu sunt dublate și de informațiile corespunzătoare, făcând imposibil orice demers judiciar de verificare a cerințelor impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, precizat. Dimpotrivă, toate notele informative prezentate se referă la aspecte exterioare sferei de interes, vizând activități ori atitudini care nu au fost potrivnice regimului comunist și nici nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În plus, nici recurentul în recursul formulat nu a indicat o informație concretă care să se circumscrie definiției legale a colaboratorului Securității. Așa fiind, în lipsa unor date referitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist nu se poate pune problema vreunei îngrădiri a drepturilor și libertăților unei persoane. Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de C.N.S.A.S. împotriva sentinței nr. 3266 din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2011.