ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3362/2011

Asupra

recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința nr.

3266 din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel București a fost respinsă, ca

neîntemeiată, acțiunea reclamantului C.N.S.A.S. formulată în contradictoriu cu

M.V.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că angajamentul depus la

dosar nu este semnat, astfel încât nu se poate face nicio legătură între

persoana pârâtului și informatorul L.

De asemenea,

instanța a reținut că reclamantul nu a probat legătura dintre notele

informative semnate cu pseudonimul L. și persoana pârâtului.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S., criticând soluția

instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

Recurentul a

arătat că intimatul - pârât a furnizat securității informații care se

încadrează în ipoteza textului legal, iar nici măcar intimatul nu a negat orice

colaborare cu securitatea, ci a negat autenticitatea angajamentului și a unora

dintre rapoartele semnate și întocmite de ofițerii securității și miliției.

Recurentul a

precizat că cel puțin prima delațiune a fost furnizată securității în cuprinsul

unei note informative olografe scrisă de mâna intimatului, iar instanța putea

clarifica situația dedusă judecății în urma procedurii verificării de scripte.

S-a arătat

faptul că în cauza dedusă judecății a fost îndeplinită atât condiția de fond,

cu privire la denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, cât cea

de a doua condiție referitoare la încălcarea unor drepturi fundamentale,

apreciindu-se că această din urmă condiție a fost depășită chiar.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și

dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca

nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a

constatat, din actele dosarului, faptul că C.N.S.A.S. a verificat din oficiu,

sub aspectul constatării calității de lucrător sau colaborator al Securității,

pe intimatul - pârât M.V., membru al C.L. al comunei Cătina, în conformitate cu

dispozițiile art. 3 lit. g) coroborate cu art. 5 alin. (l) teza a II-a din

O.U.G. nr. 24/2008.

Recurentul -

reclamant C.N.S.A.S. a reținut că potrivit notei de constatare nr. S/DI/I/2509/18

august 2009 intimatul - pârât M.V. a fost recrutat de Securitate în calitate de

informator, deoarece dispunea de numeroase posibilități de informare în rândul

persoanelor din comuna Cătina, cu antecedente politice sau care se manifestau

ostil.

Analizând toate

notele informative existente la dosar, Înalta Curte a concluzionat că niciuna

dintre informațiile furnizate de intimat nu se referă la activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist, nefiind apte să îngrădească drepturile

și libertățile fundamentale ale omului.

Potrivit art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității, prin colaborator al Securității se înțelege „persoana

care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte

scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se

denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist

și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. (.). Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit

culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la

dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea,

precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau

activitatea informatorilor”.

Înalta Curte a

reținut că voința legiuitorului a fost în sensul de a pune pe același plan, sub

aspect probator, notele și informațiile scrise de informator cu consemnările

lucrătorilor Securității, toate aceste documente bucurându-se de prezumția

relativă de veridicitate. Insă, pentru a se produce efectul urmărit de

recurent, consemnările cuprinse în rapoartele de evaluare din dosarele

intimatului trebuie să se refere la activități sau atitudini potrivnice

regimului comunist săvârșite de persoane determinate sau cel puțin

determinabile.

Din întreaga

documentație furnizată de recurent nu s-a putut identifica nici măcar o singură

informație care să îndeplinească cerințele legii și să atragă constatarea

calității de colaborator al Securității în persoana intimatului.

Faptul că

lucrătorii Securității în rapoartele pe care le întocmeau periodic au menționat

că intimatul „manifestă interes pentru rezolvarea sarcinilor trasate”,

„respectă instructajul primit” ori furnizează date „exploatate informativ” nu

conduce la o concluzie contrară.

Instanța de

judecată nu poate prelua pur și simplu aprecierile cuprinse în documentele fostei

Securități cu privire la persoanele care le furnizau informații, ci este

obligată să examineze ea însăși datele comunicate, pentru a putea stabili dacă

acestea îndeplinesc cerințele legii.

Or, după cum

bine a reținut judecătorul fondului, aceste aprecieri cu caracter general ale

activității intimatului nu sunt dublate și de informațiile corespunzătoare,

făcând imposibil orice demers judiciar de verificare a cerințelor impuse de art.

2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, precizat.

Dimpotrivă,

toate notele informative prezentate se referă la aspecte exterioare sferei de

interes, vizând activități ori atitudini care nu au fost potrivnice regimului

comunist și nici nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În plus, nici

recurentul în recursul formulat nu a indicat o informație concretă care să se

circumscrie definiției legale a colaboratorului Securității.

Așa fiind, în

lipsa unor date referitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului

comunist nu se poate pune problema vreunei îngrădiri a drepturilor și

libertăților unei persoane.

Pentru aceste

considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței

atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de C.N.S.A.S. împotriva sentinței nr. 3266 din 7 septembrie

2010 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2011.