ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1720/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia reclamanții F.M.L., P.C.L., T.M.E., T.D.I., G.D., G.T.C., B.D., V.T.N., D.G., T.C.S., I.V., G.A., M.I.M., I.V.D., H.A.A., C.A.I., T.A.L., C.A.C., B.A., B.M.P., T.A.G., E.I.D., P.D., M.I. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Politiei de Frontieră și Ministerul Administrației și Internelor obligarea pârâților la plata către reclamanți a majorărilor salariale cu 5 % începând cu 01 ianuarie 2007 în raport cu nivelul din luna decembrie 2006, cu 2 % începând cu data de 01 aprilie 2007 în raport cu nivelul din luna martie 2007 și cu 11 % începând cu data de 01 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007, precum și la plata dobânzilor legale începând cu data de 01 ianuarie 2007 și până la plata efectivă.

Reclamanții solicită de asemenea și indexarea sumelor datorate prin aplicarea coeficienților de inflație, începând cu data de 01 ianuarie 2007 și până la plata integrală a sumelor. În motivarea acțiunii se arată că reclamanții sunt funcționari publici cu statut special - polițiști, astfel că de majorările de salarii ce au avut loc în anul 2007 și de care au beneficiat funcționarii publici se impune să beneficieze și ei, fiind tot funcționari publici. Pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii ca inadmisibilă, în principal, considerând că prin a da curs cererii reclamanților instanța ar intra în sfera de atribuții a puterii legiuitoare creând drept acolo unde legea nu a dorit s-o facă, și ca nefondată, în subsidiar, apreciind că exceptarea de la majorări salariale ale polițiștilor prin actele normative invocate este evidentă și nu sunt de natură să creeze discriminări.

Prin sentința nr. 193/F/CA din 6 octombrie 2009, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanții F.M.L., P.C.L., T.M.E., T.D.I., G.D., G.T.C., B.D., V.T.N., D.G., T.C.S., I.V., G.A., M.I.M., I.V.D., H.A.A., C.A.I., T.A.L., C.A.C., B.A., B.M.P., T.A.G., E.I.D., P.D., M.I. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că reclamanții fiind funcționari publici cu statut special nu pot solicita aplicarea altor prevederi legale din domeniul bugetar, decât cele aplicabile funcționarilor publici, nu personalului contractual încadrat cu contract de muncă, nici personalului care ocupă funcții de demnitate publică, categoria funcționarilor publici fiind genul proxim celei din care fac parte reclamanții.

S-a mai reținut că în art. 39 alin. (2) din O.G. nr. 6/2007 modificată se prevăd dar numai pentru funcționarii publici preluați de la Ministerul Integrării Europene la Ministerul Economiei și Finanțelor indexări ale salariilor de bază cu 7 % față de decembrie 2006 începând cu 01 ianuarie 2007 și respectiv 11 % față de septembrie 2007 începând cu 01 octombrie 2007. Ori, aceste prevederi nu se pot aplica decât categoriei expres prevăzută de lege. Împotriva sentinței nr. 193/F/CA din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții solicitând modificarea ei în tot și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În opinia recurenților exceptarea de la creșterile salariale intervenite pe parcursul anului 2007 contravine cu prevederile directivei 2000/78/CE, de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, unde se definește discriminarea directă ca fiind tratamentul diferențiat prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare. Examinând actele dosarului, hotărârea atacată și criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, și cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte retine următoarele. Reclamanții sunt funcționari publici cu statut special fiind numiți în funcție conform Legii nr. 360/2002.

Salarizarea acestora s-a realizat până în 2004 în temeiul Legii nr. 138/1999 aplicabilă personalului militar, iar începând cu 01 ianuarie 2004 conform O.G. nr. 38/2003. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului, polițistul este funcționar public, cu statut special. În acest context, trebuie precizat faptul că funcționarii publici cu statut special au lege de salarizare proprie, respectiv O.G. nr. 38/2003, cu modificările și completările ulterioare. Or, în condițiile în care, în actele normative la care se face referire în cuprinsul acțiunii polițiștii sunt exceptați de la majorarea salarială, este de evidență faptul că nu poate fi pusă în discuție o eventuală acordare a acestor drepturi bănești fără ca actele normative respective să fi fost declarate nelegale sau neconstituționale.

Potrivit art. 43 din această ordonanță „salariile stabilite în raport cu coeficienții de ierarhizare, prevăzute în prezenta ordonanță sunt brute și se vor indexa în baza reglementărilor care privesc salarizarea personalului din sectorul bugetar". Pentru anul 2007 salarizarea personalului din sectorul bugetar a fost reglementată distinct, astfel pentru funcționarii publici s-a aplicat O.G. nr. 6/2007, iar pentru personalul contractual O.U.G. nr. 10/2007. În articolul 1 al O.U.G. nr. 10/2007 se prevede că în anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit O.U.G.

nr. 24/2000, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 avute la data de 31 decembrie 2006, se majorează în 3 etape, astfel: a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; b) cu 2 % începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007. Astfel, cum a reținut și instanța de fond, este evident că recurenții-reclamanți, fiind funcționari publici cu statut special nu pot solicita aplicarea altor prevederi legale din domeniul bugetar, decât cele aplicabile funcționarilor publici, nu personalului contractual încadrat cu contract de muncă, nici personalului care ocupă funcții de demnitate publică, categoria funcționarilor publici fiind genul proxim celei din care fac parte recurenții-reclamanți.

Pe de altă parte, așa cum corect a apreciat și Curtea de Apel Alba-Iulia nu poate fi vorba de o discriminare între recurenții-reclamanți și funcționarii publici ai Ministerului Economiei și Finanțelor preluați de la Ministerul Integrării Europene, întrucât este evident că aceștia au atribuții diferite și statut diferit. În art. 39 alin. (2) din O.G. nr. 6/2007 modificată se prevăd dar numai pentru funcționarii publici preluați de la Ministerul Integrării Europene la Ministerul Economiei și Finanțelor indexări ale salariilor de bază cu 7 % față de decembrie 2006 începând cu 01 ianuarie 2007 și respectiv 11 % față de septembrie 2007 începând cu 01 octombrie 2007. Prin urmare, aceste prevederi nu se pot aplica decât categoriei expres prevăzută de lege.

Aplicarea acestei prevederi prin extindere și categoriei funcționarilor publici cu statut special a polițiștilor este interzisă de chiar principiul separării puterilor în stat, având în vedere că puterea judecătorească nu are competență legislativă și nu se poate substitui puterii legislative sau celei executive. Mai mult decât atât, prin Deciziile nr. 818, 819, 820 și 821 din 2008, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art. 1 din O.G. nr. 137/2000 în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Or, aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (2) din O.G. nr. 6/2007 și în cazul altei categorii decât aceea pe care legiuitorul a stabilit-o expres și limitativ, ar constitui tocmai încălcarea normelor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) din Constituția României și ale art. 61 alin. (1) din actul normativ menționat. În consecință, nu sunt încălcate nici reglementările internaționale care interzic discriminarea, respectiv art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din C.E.D.O. și nici Directiva nr. 2000/78/CE. Față de cele de preced, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de F.M.L., P.C.L., T.M.E., T.D.I., G.D., G.T.C., B.D., V.T.N., D.G., T.C.S., I.V., G.A., M.I.M., I.V.D., H.A.A., C.A.I., T.A.L., C.A.C., B.A., B.M.P., T.A.G., E.I.D., P.D., M.I. împotriva sentinței nr. 193/F/CA din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2010.