ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1720/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1720/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel
Alba-Iulia reclamanții F.M.L., P.C.L., T.M.E., T.D.I., G.D., G.T.C., B.D., V.T.N.,
D.G., T.C.S., I.V., G.A., M.I.M., I.V.D., H.A.A., C.A.I., T.A.L., C.A.C., B.A.,
B.M.P., T.A.G., E.I.D., P.D., M.I. au solicitat în contradictoriu cu pârâții
Inspectoratul General al Politiei de Frontieră și Ministerul Administrației și
Internelor obligarea pârâților la plata către reclamanți a majorărilor
salariale cu 5 % începând cu 01 ianuarie 2007 în raport cu nivelul din luna
decembrie 2006, cu 2 % începând cu data de 01 aprilie 2007 în raport cu nivelul
din luna martie 2007 și cu 11 % începând cu data de 01 octombrie 2007 în raport
cu luna septembrie 2007, precum și la plata dobânzilor legale începând cu data
de 01 ianuarie 2007 și până la plata efectivă.
Reclamanții solicită de asemenea și indexarea sumelor
datorate prin aplicarea coeficienților de inflație, începând cu data de 01
ianuarie 2007 și până la plata integrală a sumelor.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanții sunt
funcționari publici cu statut special - polițiști, astfel că de majorările de
salarii ce au avut loc în anul 2007 și de care au beneficiat funcționarii
publici se impune să beneficieze și ei, fiind tot funcționari publici.
Pârâtul Inspectoratul General al Poliției de
Frontieră a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii ca inadmisibilă, în
principal, considerând că prin a da curs cererii reclamanților instanța ar
intra în sfera de atribuții a puterii legiuitoare creând drept acolo unde legea
nu a dorit s-o facă, și ca nefondată, în subsidiar, apreciind că exceptarea de
la majorări salariale ale polițiștilor prin actele normative invocate este
evidentă și nu sunt de natură să creeze discriminări.
Prin sentința nr. 193/F/CA din 6 octombrie 2009,
Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a
respins acțiunea formulată de reclamanții F.M.L., P.C.L., T.M.E., T.D.I., G.D.,
G.T.C., B.D., V.T.N., D.G., T.C.S., I.V., G.A., M.I.M., I.V.D., H.A.A., C.A.I.,
T.A.L., C.A.C., B.A., B.M.P., T.A.G., E.I.D., P.D., M.I.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că
reclamanții fiind funcționari publici cu statut special nu pot solicita
aplicarea altor prevederi legale din domeniul bugetar, decât cele aplicabile
funcționarilor publici, nu personalului contractual încadrat cu contract de
muncă, nici personalului care ocupă funcții de demnitate publică, categoria
funcționarilor publici fiind genul proxim celei din care fac parte reclamanții.
S-a mai reținut că în art. 39 alin. (2) din O.G. nr.
6/2007 modificată se prevăd dar numai pentru funcționarii publici preluați de
la Ministerul Integrării Europene la Ministerul Economiei și Finanțelor indexări
ale salariilor de bază cu 7 % față de decembrie 2006 începând cu 01 ianuarie 2007
și respectiv 11 % față de septembrie 2007 începând cu 01 octombrie 2007.
Ori, aceste prevederi nu se pot aplica decât
categoriei expres prevăzută de lege.
Împotriva sentinței nr. 193/F/CA din 6 octombrie 2009
a Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, au
declarat recurs reclamanții solicitând modificarea ei în tot și admiterea
acțiunii așa cum a fost formulată.
În opinia recurenților exceptarea de la creșterile
salariale intervenite pe parcursul anului 2007 contravine cu prevederile
directivei 2000/78/CE, de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului
egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, unde se definește
discriminarea directă ca fiind tratamentul diferențiat prin prisma unor
persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare.
Examinând actele dosarului, hotărârea atacată și
criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispozițiilor legale incidente în
materia supusă controlului judiciar, și cele ale art. 304
1
C. proc.
civ., Înalta Curte retine următoarele.
Reclamanții sunt funcționari publici cu statut
special fiind numiți în funcție conform Legii nr. 360/2002. Salarizarea
acestora s-a realizat până în 2004 în temeiul Legii nr. 138/1999 aplicabilă
personalului militar, iar începând cu 01 ianuarie 2004 conform O.G. nr.
38/2003.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002
privind Statutul Polițistului, polițistul este funcționar public, cu statut
special.
În acest context, trebuie precizat faptul că
funcționarii publici cu statut special au lege de salarizare proprie, respectiv
O.G. nr. 38/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Or, în condițiile în care, în actele normative la
care se face referire în cuprinsul acțiunii polițiștii sunt exceptați de la
majorarea salarială, este de evidență faptul că nu poate fi pusă în discuție o
eventuală acordare a acestor drepturi bănești fără ca actele normative
respective să fi fost declarate nelegale sau neconstituționale.
Potrivit art. 43 din această ordonanță „salariile
stabilite în raport cu coeficienții de ierarhizare, prevăzute în prezenta
ordonanță sunt brute și se vor indexa în baza reglementărilor care privesc
salarizarea personalului din sectorul bugetar". Pentru anul 2007 salarizarea
personalului din sectorul bugetar a fost reglementată distinct, astfel pentru
funcționarii publici s-a aplicat O.G. nr. 6/2007, iar pentru personalul
contractual O.U.G. nr. 10/2007.
În articolul 1 al O.U.G. nr. 10/2007 se prevede că în
anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar,
stabilite potrivit O.U.G. nr. 24/2000, precum și indemnizațiile personalului
care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și
III la Legea nr. 154/1998 avute la data de 31 decembrie 2006, se majorează în 3
etape, astfel: a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul
din luna decembrie 2006; b) cu 2 % începând cu data de 1 aprilie 2007, față de
nivelul din luna martie 2007; c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007,
față de nivelul din luna septembrie 2007.
Astfel, cum a reținut și instanța de fond, este
evident că recurenții-reclamanți, fiind funcționari publici cu statut special
nu pot solicita aplicarea altor prevederi legale din domeniul bugetar, decât
cele aplicabile funcționarilor publici, nu personalului contractual încadrat cu
contract de muncă, nici personalului care ocupă funcții de demnitate publică,
categoria funcționarilor publici fiind genul proxim celei din care fac parte
recurenții-reclamanți.
Pe de altă parte, așa cum corect a apreciat și Curtea
de Apel Alba-Iulia nu poate fi vorba de o discriminare între
recurenții-reclamanți și funcționarii publici ai Ministerului Economiei și
Finanțelor preluați de la Ministerul Integrării Europene, întrucât este evident
că aceștia au atribuții diferite și statut diferit.
În art. 39 alin. (2) din O.G. nr. 6/2007 modificată
se prevăd dar numai pentru funcționarii publici preluați de la Ministerul
Integrării Europene la Ministerul Economiei și Finanțelor indexări ale
salariilor de bază cu 7 % față de decembrie 2006 începând cu 01 ianuarie 2007
și respectiv 11 % față de septembrie 2007 începând cu 01 octombrie 2007.
Prin urmare, aceste prevederi nu se pot aplica decât
categoriei expres prevăzută de lege. Aplicarea acestei prevederi prin extindere
și categoriei funcționarilor publici cu statut special a polițiștilor este
interzisă de chiar principiul separării puterilor în stat, având în vedere că
puterea judecătorească nu are competență legislativă și nu se poate substitui
puterii legislative sau celei executive.
Mai mult decât atât, prin Deciziile nr. 818, 819, 820
și 821 din 2008, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale
prevederile art. 1 din O.G. nr. 137/2000 în măsura în care din acestea se desprinde
înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze
aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt
discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu
prevederi cuprinse în alte acte normative.
Or, aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (2) din
O.G. nr. 6/2007 și în cazul altei categorii decât aceea pe care legiuitorul a
stabilit-o expres și limitativ, ar constitui tocmai încălcarea normelor
constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) din Constituția României și ale
art. 61 alin. (1) din actul normativ menționat.
În consecință, nu sunt încălcate nici reglementările
internaționale care interzic discriminarea, respectiv art. 7 din Declarația
Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din C.E.D.O. și nici Directiva nr. 2000/78/CE.
Față de cele de preced, Înalta Curte în temeiul
dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.M.L., P.C.L., T.M.E.,
T.D.I., G.D., G.T.C., B.D., V.T.N., D.G., T.C.S., I.V., G.A., M.I.M., I.V.D., H.A.A.,
C.A.I., T.A.L., C.A.C., B.A., B.M.P., T.A.G., E.I.D., P.D., M.I. împotriva
sentinței nr. 193/F/CA din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2010.