ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3566/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 90 din 26 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petentului I.N. împotriva Rezoluției nr. 163/P/2004 din 4 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind pe intimata P.C.S., magistrat judecător la Judecătoria Târgoviște. Împotriva acestei sentințe petentul I.N., a formulat cerere de revizuire. Cu adresa nr. 565/111/6/2011 din 02 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești instanța a fost sesizată cu soluționarea cererii de revizuire formulată de petent, prin care s-a arătat că cererea de revizuire nu este admisibilă, întrucât prin hotărârea supusă revizuirii nu s-a soluționat fondul cauzei.

Prin sentința penală nr. 108 din 27 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul I.N., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele: Hotărârea judecătorească a cărei revizuire se solicită a avut ca obiect o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., prin aceasta nefiind soluționat fondul cauzei, așa cum prevăd dispozițiile legale sus-arătate, astfel că o atare hotărâre nu poate fi supusă examinării pe calea revizuirii. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secții Unite, a statuat, prin Decizia nr. XVII /2007 dată în recurs în interesul legii, că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc.

pen., este inadmisibilă. Împotriva acestei din urmă sentințe petentul a declarat recursul de fată. Recursul este inadmisibil. Revizuirea este o cale de atac extraordinară, mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive și care conțin erori de fapt, hotărâri care rezolvă fondul cauzei, adică cele prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Având în vedere că prin revizuire se poate aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care această cale de atac este admisibilă, reglementându-le prin art. 394 C. proc.

pen. În același sens, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, și prin Decizia nr. LX din 24 septembrie 2007, pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că cererea de revizuire întemeiată pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă Potrivit art. 407 C. proc. pen. sentințele instanței de revizuire, date potrivit art. 403 alin. (3) și art. 406 alin. (1) sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuire, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului. Analizând sentința recurată se constată că acesta nu face parte din categoria mai sus-arătată, fiind definitivă, deci inatacabilă. Față de aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. , Înalta Curte, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuientul petiționar I.N. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. revizuientul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul petiționar I.N. împotriva sentinței penale nr. 108 din 27 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie 2011.