ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3566/2011

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin Sentința penală nr. 90 din 26

iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, a fost respinsă, ca

nefondată, plângerea petentului I.N. împotriva Rezoluției nr. 163/P/2004 din 4

aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind pe

intimata P.C.S., magistrat judecător la Judecătoria Târgoviște.

Împotriva acestei sentințe petentul I.N.,

a formulat cerere de revizuire.

Cu adresa nr. 565/111/6/2011

din 02 mai 2011 a Parchetului de pe

lângă

Curtea de Apel Ploiești instanța a fost sesizată cu soluționarea cererii de

revizuire formulată de petent, prin care s-a arătat că cererea de revizuire nu

este admisibilă, întrucât prin hotărârea supusă revizuirii nu s-a soluționat

fondul cauzei.

Prin sentința penală nr. 108 din 27

mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de

petentul I.N., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut următoarele:

Hotărârea judecătorească a cărei

revizuire se solicită a avut ca obiect o plângere întemeiată pe dispozițiile

art. 278

1

C. proc. pen.,

prin

aceasta nefiind soluționat fondul cauzei, așa cum prevăd dispozițiile

legale

sus-arătate, astfel că o atare hotărâre nu poate fi supusă examinării pe calea

revizuirii.

În acest sens, Înalta Curte de Casație

și Justiție, Secții Unite, a statuat, prin Decizia nr. XVII /2007 dată în

recurs în interesul legii, că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei

hotărâri judecătorești

definitive

pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc.

pen.,

este inadmisibilă.

Împotriva acestei din urmă sentințe

petentul a declarat recursul de fată.

Recursul este

inadmisibil.

Revizuirea este o cale de atac

extraordinară, mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri

judecătorești definitive și care conțin erori de fapt, hotărâri care rezolvă

fondul cauzei, adică cele prin care instanța se pronunță asupra raportului

juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal

principal.

Având în vedere că prin revizuire se

poate aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești

definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care această cale

de atac este admisibilă, reglementându-le prin art. 394 C. proc. pen.

În același sens, s-a pronunțat Înalta

Curte de Casație și Justiție, și prin Decizia nr. LX din 24 septembrie 2007,

pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că cererea de revizuire

întemeiată pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

este inadmisibilă

Potrivit art. 407 C. proc. pen.

sentințele instanței de revizuire, date potrivit art. 403 alin. (3) și art. 406

alin. (1) sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă

revizuire, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului.

Analizând

sentința recurată se constată că acesta nu face parte din

categoria mai sus-arătată, fiind

definitivă, deci inatacabilă.

Față de aceste

considerente, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

, Înalta Curte, va respinge ca

inadmisibil recursul declarat de revizuientul petiționar I.N.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. revizuientul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de revizuientul petiționar

I.N. împotriva sentinței penale nr. 108

din 27 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă recurentul revizuient la plata

sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 12 octombrie 2011.