ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1462/2011

Asupra recursurilor de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin încheierea din 16 martie 2011 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 32186/3/2010

a fost menținută starea de arest a inculpaților S.M., M.L. zis L. sau A. și N.E.

Pentru a dispune astfel instanța a

reținut că, prin sentința penală nr. 53 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului

București, inculpatul S.M. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit.

a) și c) C. pen. și de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; inculpatul M.L.

la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 și inculpatul N.E. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 74 lit. a) C. pen., constând în aceea că primii doi inculpați au înlesnit

introducerea în țară a cantității de 1901,4 grame cannabis pe care au vândut-o

la 12 mai 2010 cu suma de 9800 Euro investigatorului sub acoperire cu nume de

cod „T.V.” și că în aceeași zi inculpatul N.E. a deținut fără drept cantitatea

de 1901,4 grame cannabis pe care a dat-o conaționalului său M.L., în incinta

Complexului Plaza din București și a considerat că temeiurile avute în vedere

la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut.

Împotriva acestei încheieri au

declarat recurs inculpații M.L. și N.E. care au susținut că măsura arestării

preventive nu mai este justificată și au solicitat revocarea acesteia și

judecarea în stare de libertate.

Recursurile declarate nu sunt

întemeiate.

În conformitate cu dispozițiile art.

300

2

C. proc. pen. , în cauzele în care inculpatul este arestat,

instanța este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia

arestării preventive, iar potrivit art. 160

b

alin. (3) din același cod,

când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate, instanța, prin încheiere motivată dispune menținerea

stării de arest.

Pe de altă parte, prin art. 5 alin.

(1) lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale s-a statuat că o persoană poate fi lipsită de libertate dacă este

reținută legal, în baza condamnării pronunțată de un tribunal competent.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că arestarea inculpaților s-a dispus prin încheierea din 13 mai 2010 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, apreciindu-se că sunt întrunite

cerințele art. 143 C. proc. pen. și că este incident cazul prevăzut de art. 148

lit. f) C. pen., și totodată că există motive verosimile de a bănui că

inculpații au introdus în țară și au deținut fără drept cantitatea de 1901,4

grame cannabis.

Aceste motive verosimile au dobândit

certitudine și având în vedere probele de vinovăție administrate, Tribunalul

București, secția a II-a penală, a dispus condamnarea inculpaților la pedepsele

menționate mai sus.

Ținând seama de probatoriul cauzei

și de soluția de condamnare pronunțată, Curtea constată că nu au dispărut

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că

menținerea acesteia de către Curtea de Apel București, sesizată cu apelurile

inculpaților este pe deplin justificată și conformă cu dispozițiile legale

evocate și că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret

pentru ordinea publică, derivat din natura, gravitatea și rezonanța în comunitate

a faptelor și din împrejurările comiterii ei.

În consecință criticile formulate de

recurenții inculpați nu sunt întemeiate.

Față de considerentele ce preced

Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., Curtea urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații M.L. și N.E., cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către

stat.

Se va stabili ca onorariile pentru

apărătorii din oficiu să fie avansate din fondul Ministerului Justiției, iar

onorariul pentru interpretul de limba albaneză să fie plătit din fondul Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații M.L. și N.E. împotriva încheierii din 16 martie 2011

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală, în dosarul nr. 32186/3/2010

(957/2011).

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte

200 lei, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, se

vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limba albaneză se va

plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 aprilie 2011.