ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3238/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta D.E. a chemat în judecată Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru parte din imobilul situat în str. S. nr. 50 sector 6 București. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Dispoziția nr. 5190 din 23 ianuarie 2006, emisă de Primăria Municipiului București, s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul menționat. Dosarul a fost înaintat în anul 2006 pârâtei, care nu a emis titlul de despăgubire.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal prin Sentința civilă nr. 3465 din 21 septembrie 2010 a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să emită titlu de despăgubire pentru imobilul din București str. S. nr. 50 sector 6. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că un termen de 4 ani pentru emiterea titlului de despăgubire este excesiv de lung, neputând fi considerat un termen rezonabil. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Statul Român, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Recurenta a susținut, în esență, că în mod netemeinic instanța de fond a reținut că "un termen de 4 ani pentru emiterea titlului de despăgubire este excesiv de lung" deoarece în cauză este vorba de o procedură administrativă complexă, specială și că soluționarea dosarelor de despăgubire se face potrivit Deciziei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 2815/2008. Pe fondul cauzei, recurenta a susținut că dosarul de despăgubire este incomplet, lipsind situația despăgubirilor încasate la preluare, urmând ca ulterior completării, în ordinea stabilită de Decizia nr. 2815/2008, să fie desemnat un evaluator și transmis dosarul la evaluare, apoi să fie emis titlul de despăgubire. Recursul este nefondat.

În fapt, prin Dispoziția nr. 5190 din 23 ianuarie 2006 emisă de Primăria Municipiului București s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București str. S. nr. 50 sector 6. Dosarul a fost înaintat în anul 2006 pârâtei care, până la data formulării acțiunii la instanța de fond, nu a emis titlul de despăgubire.

Potrivit art. 11 alin. (1) din Constituție "Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern". "Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile". Art. 16. alin. (1) "Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta,

dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi." Art. 16. alin. (6) "După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire." Art. 16. alin. (7) "În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare." Analiza legislației relevante în cauză demonstrează că prin Legea nr. 247/2005 nu s-a instituit un termen pentru soluționarea dosarelor.

Referitor la lipsa unui termen de soluționare a cererilor din legislația națională aplicabilă, arătăm că potrivit art. 11 alin. (2) din Constituția României tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar dispozițiile alin. (2) din art. 20 al Constituției României obligă la aplicarea prioritară a reglementărilor internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte. România a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin Legea nr. 30/1994, astfel că instanța în fața căreia se invocă existența unei neconcordanțe între legislația națională și dispozițiile Convenției va aplica cu prioritate prevederile convenției.

În baza aceluiași temei constituțional, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este direct aplicabilă în sistemul român de drept. În cauza de față, judecătorul național a stabilit corect că omisiunea legiuitorului de a prevedea un termen rezonabil de soluționare a procedurii se constituie în încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind procesul echitabil. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat în mod constant că prin nefinalizarea procedurilor administrative și judiciare într-un termen rezonabil se aduce atingere evidentă art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În raport de data depunerii cererii și în jurisprudența Curții de la Strasbourg se reține că a avut loc o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii de acordare a măsurilor reparatorii, astfel că recursul este nefondat, urmând să fie respins ca atare.

Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența motivelor de casare, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de Statul Român, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva Sentinței civile nr. 3465 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2011.