ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2500/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: 1. Prin încheierea de ședință din 7 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3900/44/2006, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 450 C. proc. pen., invocată de inculpatul F.M. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 275 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Galați, inculpatul F.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 lit. e) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc.

pen., din infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. - fapta din 22 octombrie 2000. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) în ref. la art. 10 lit. h) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal, pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate M.G. împotriva inculpatului F.M. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. - fapta din 22 octombrie 2000. Pe latură civilă, a fost obligat inculpatul F.M. să plătească părții civile M.M. suma de 3.000.000 lei cu titlul de daune morale și suma de 2.250.000 lei cu titlul de daune materiale. Împotriva sentinței penale nr. 275 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Galați, au declarat recurs, în termen legal, inculpatul F.M.

și partea vătămată/civilă M.M. Deși dosarul a fost înregistrat, în apel, pe rolul Curții de Apel la data de 11 august 2006, până în prezent acesta nu a putut fi soluționat, deoarece singura apărare pe care inculpatul F.M. a înțeles să și-o facă este aceea de a invoca, în mod repetat și nejustificat, excepții de neconstituționalitate. La termenul din 07 iunie 2010, inculpatul F.M. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 450 C. proc. pen. În motivarea excepției de neconstituționalitate, inculpatul F.M. a susținut că dispozițiile art. 450 C. proc. pen.

sunt neconstituționale, „în măsura în care permite soluționarea în mod arbitrariu, subiectiv, superficial, discriminatoriu unilateral și chiar părtinitor a cererii de liberare condiționată". A invocat că „este încălcat nu mai este garantat, principiul supremații respectării obligatorii a constituției și a legilor, dreptul privind interzicerea discriminării, principiul universalității, principiul statului de drept, dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil". A susținut că dispozițiile art. 450 C. proc. pen. sunt în vădită și flagrantă contradicție cu dispozițiile art. 24, 1,4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 53, 124 și 148 din Constituția României, raportate la dispozițiile art. 1, 6, 14, 17 din C.E.D.O., art. 1, 2, 7. 8, 10, 11 și 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Instanța a apreciat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 450 C. proc. pen. este inadmisibilă, întrucât potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstilutionalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia. A mai reținut că față de dispozițiile legale de mai sus, pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, se impune ca dispoziția legală a cărei neconstitutionalitate se invocă să aibă legătură cu soluționarea cauzei, respectiv să poată influența soluția ce se va pronunța pe fondul cauzei.

Or, dispozițiile art. 450 C. proc. pen. reglementează procedura liberării condiționate și aceste dispoziții nu au nici o legătură cu soluționarea prezentei cauze ce are ca obiect apelurile declarate de inculpatul F.M. și partea vătămată/civilă M.M. împotriva sentinței penale nr. 275 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Galați. Totodată, s-a constatat că modul în care inculpatul F.M.

și-a făcut apărările în prezenta cauză, modalitatea în care a înțeles să invoce succesiv excepții de neconstitutionalitate, inclusiv să le reia pe cele asupra cărora Curtea Constituțională s-a pronunțat sau cu privire la care cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost respinsă, nu dovedește decât că invocarea acestor excepții de neconstitutionalitate se face nu pe motiv că dreptul la apărare al inculpatului și dreptul acestuia la un proces echitabil ar fi încălcate, ci pentru motivul că inculpatul nu dorește să se judece, așa cum a declarat la termenul din 06 aprilie 2009, încălcând în acest fel dreptul părții adverse la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. Ca atare, constatând că excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei, instanța de fond a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

2. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul F.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța - Curtea de Apel, în mod greșit a respins excepția invocată ca inadmisibilă, deși trebuia să sesizeze Curtea Constituțională. Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat. Referitor la critica vizând greșita respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte constată că prima instanță s-a conformat dispozițiilor legale aplicabile în materie. Astfel, potrivit. 29 alin. (4) și (6) din Legea nr. 47/1992, „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți.

(.) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale". Pe de altă parte, examinând rezolvarea dată fondului cererii, Curtea constată că prima instanță a reținut în mod corect că textul a cărui neconstituționalitate a fost criticată - art. 450 C. proc. pen. ce reglementează procedura liberării condiționate - nu are legătură cu soluționarea cauzei, prin decizia penală recurată, inculpatului F.M. aplicându-i-se o pedeapsă principală de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. (după schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc.

pen., din infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. art. 174 C. pen.), astfel că, pe de o parte, soluția ce se poate pronunța în recursul pendinte nu poate viza decât fondul cauzei, nepunându-se problema liberării condiționate, ce ține de faza de executare a procesului penal iar, pe de altă parte, respectiva pedeapsă a fost constatată ca fiind grațiată integral - deci nu este executabilă.

În concluzie, pentru aceste considerente, Curtea constată că nu au fost încălcate dispozițiile art. 29 alin. (1) și (6), potrivit cu care „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.(.) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (d), (2) sau (3) instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale". Ca atare, constatând că excepția invocată nu are legătură cu textele invocate, așa cum corect a reținut și prima instanță, văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva încheierii de ședință din 07 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3900/44/2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2010.