ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2500/2010

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

7 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3900/44/2006,

s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 450 C. proc. pen., invocată

de inculpatul F.M.

Pentru a se

pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 275 din

19 iunie 2006 a Tribunalului Galați, inculpatul F.M. a fost condamnat la o

pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare

corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art.

76 lit. e) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc.

pen., din infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. art. 174 C.

pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. - fapta din 22 octombrie 2000.

În temeiul art.

11 pct. 2 lit. b) în ref. la art. 10 lit. h) C. proc. pen. s-a dispus încetarea

procesului penal, pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate M.G. împotriva

inculpatului F.M. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. - fapta din 22 octombrie 2000.

Pe latură

civilă, a fost obligat inculpatul F.M. să plătească părții civile M.M. suma de

3.000.000 lei cu titlul de daune morale și suma de 2.250.000 lei cu titlul de

daune materiale.

Împotriva

sentinței penale nr. 275 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Galați, au declarat

recurs, în termen legal, inculpatul F.M. și partea vătămată/civilă M.M.

Deși dosarul

a fost înregistrat, în apel, pe rolul Curții de Apel la data de 11 august 2006,

până în prezent acesta nu a putut fi soluționat, deoarece singura apărare pe

care inculpatul F.M. a înțeles să și-o facă este aceea de a invoca, în mod

repetat și nejustificat, excepții de neconstituționalitate.

La termenul

din 07 iunie 2010, inculpatul F.M. a invocat excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 450 C. proc. pen.

În motivarea

excepției de neconstituționalitate, inculpatul F.M. a susținut că dispozițiile art.

450 C. proc. pen. sunt neconstituționale, „în măsura în care permite

soluționarea în mod arbitrariu, subiectiv, superficial, discriminatoriu

unilateral și chiar părtinitor a cererii de liberare condiționată". A

invocat că „este încălcat nu mai este garantat, principiul supremații

respectării obligatorii a constituției și a legilor, dreptul privind

interzicerea discriminării, principiul universalității, principiul statului de

drept, dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil".

A susținut că

dispozițiile art. 450 C. proc. pen. sunt în vădită și flagrantă contradicție cu

dispozițiile art. 24, 1,4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 53, 124 și 148 din

Constituția României, raportate la dispozițiile art. 1, 6, 14, 17 din C.E.D.O.,

art. 1, 2, 7. 8, 10, 11 și 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Instanța a

apreciat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 450 C. proc. pen. este inadmisibilă,

întrucât potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața

instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind

neconstilutionalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în

orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia.

A mai reținut

că față de dispozițiile legale de mai sus, pentru a fi admisibilă cererea de

sesizare a Curții Constituționale, se impune ca dispoziția legală a cărei

neconstitutionalitate se invocă să aibă legătură cu soluționarea cauzei,

respectiv să poată influența soluția ce se va pronunța pe fondul cauzei. Or,

dispozițiile art. 450 C. proc. pen. reglementează procedura liberării

condiționate și aceste dispoziții nu au nici o legătură cu soluționarea

prezentei cauze ce are ca obiect apelurile declarate de inculpatul F.M. și

partea vătămată/civilă M.M. împotriva sentinței penale nr. 275 din 19 iunie 2006

a Tribunalului Galați.

Totodată, s-a

constatat că modul în care inculpatul F.M. și-a făcut apărările în prezenta

cauză, modalitatea în care a înțeles să invoce succesiv excepții de

neconstitutionalitate, inclusiv să le reia pe cele asupra cărora Curtea

Constituțională s-a pronunțat sau cu privire la care cererea de sesizare a

Curții Constituționale a fost respinsă, nu dovedește decât că invocarea acestor

excepții de neconstitutionalitate se face nu pe motiv că dreptul la apărare al

inculpatului și dreptul acestuia la un proces echitabil ar fi încălcate, ci

pentru motivul că inculpatul nu dorește să se judece, așa cum a declarat la

termenul din 06 aprilie 2009, încălcând în acest fel dreptul părții adverse la

soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

Ca atare,

constatând că excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei,

instanța de fond a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

acestei încheieri a declarat recurs inculpatul F.M., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța - Curtea de Apel, în mod greșit

a respins excepția invocată ca inadmisibilă, deși trebuia să sesizeze Curtea

Constituțională.

Examinând

recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, conform art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este

neîntemeiat.

Referitor la

critica vizând greșita respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a

Curții Constituționale, Înalta Curte constată că prima instanță s-a conformat

dispozițiilor legale aplicabile în materie. Astfel, potrivit. 29 alin. (4) și

(6) din Legea nr. 47/1992, „sesizarea Curții Constituționale se dispune de

către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate,

printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia

instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. (.)

Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau

(3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții

Constituționale".

Pe de altă

parte, examinând rezolvarea dată fondului cererii, Curtea constată că prima

instanță a reținut în mod corect că textul a cărui neconstituționalitate a fost

criticată - art. 450 C. proc. pen. ce reglementează procedura liberării

condiționate - nu are legătură cu soluționarea cauzei, prin decizia penală

recurată, inculpatului F.M. aplicându-i-se o pedeapsă principală de 2 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. (1) C. pen.

(după schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din

infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. art. 174 C. pen.),

astfel că, pe de o parte, soluția ce se poate pronunța în recursul pendinte nu

poate viza decât fondul cauzei, nepunându-se problema liberării condiționate,

ce ține de faza de executare a procesului penal iar, pe de altă parte,

respectiva pedeapsă a fost constatată ca fiind grațiată integral - deci nu este

executabilă.

În concluzie,

pentru aceste considerente, Curtea constată că nu au fost încălcate

dispozițiile art. 29 alin. (1) și (6), potrivit cu care „Curtea Constituțională

decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de

arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a

unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are

legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi

obiectul acestuia.(.) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară

prevederilor alin. (d), (2) sau (3) instanța respinge printr-o încheiere

motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale".

Ca atare,

constatând că excepția invocată nu are legătură cu textele invocate, așa cum

corect a reținut și prima instanță, văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat iar

în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva încheierii de ședință

din 07 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în Dosarul

nr. 3900/44/2006.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 23 iunie 2010.