ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 51/2012

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 164/

DC din 22 septembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, a stabilit, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, competența

materială de soluționare a contestației la executare propriu-zisă, formulată de

contestatorii Ș.I., Ș.M., Ș.A. ș.a., în contradictoriu cu intimata Ș.I.M.,

având ca obiect contestarea executării silite însăși, a actelor de executare

efectuate în baza deciziei civile nr. 311/A/2008 a Tribunalului Cluj și a

sentinței civile nr. 5643/2006 a Judecătoriei Cluj-Napoca, precum și cererea de

suspendare a executării silite, până la soluționarea irevocabilă a contestației

la executare.

Pentru a se pronunța

astfel, curtea de apel a reținut că urmare a disjungerii dispusă prin decizia nr.

297/ A din 6 mai 2009 a Tribunalului Cluj, în prezenta cauză, instanța a rămas

investită doar cu contestația la executare propriu-zisă, având ca obiect,

contestarea executării silite însăși, precum și cererea de suspendare a

executării.

Or, potrivit art. 400

alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de

executare, iar conform cu art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de

executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea,

respectiv Judecătoria Cluj-Napoca.

Împotriva acestei

hotărâri, dată în regulator de competență, a declarat recurs intimata-pârâtă Ș.I.M.

care, fără să indice temeiul de drept și criticile pe care-și fundamentează

calea extraordinară de atac, arată că soluția este greșită în condițiile în

care contestatorii au susținut verbal, în sala de ședință, că formulează doar o

contestație la titlu.

Recursul se privește

ca fiind nul.

Cauza recursului

constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să

îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Așadar, simpla

nemulțumire a părții de hotărârea pronunțată nu este suficientă, după cum nu este

suficientă nici afirmația generală că hotărârea atacată este nelegală sau

netemeinică, recurentul fiind obligat să își sprijine recursul pe cel puțin

unul din motivele prevăzute limitativ de lege.

Potrivit art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Motivele de recurs

sunt arătate limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C.

proc. civ., prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul

legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (1), care se referă la motivele

de ordine publică.

A motiva recursul

înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia

dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte,

dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de

judecată al instanței, raportat la soluția pronunțată și la motivul de recurs

invocat.

În prezenta cauză,

recurenta nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302

1

lit. c) C.

proc. civ.

Aceasta a declarat

recurs în termenul prevăzut de lege, dar nu a formulat critici care să facă

posibilă încadrarea în textele mai sus arătate.

Instanța investită cu

judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient, numai în

măsura în care astfel de motive sunt indicate și dezvoltate într-o formă

explicită, ceea ce nu s-a realizat în cauză.

De asemenea, Înalta

Curte nu a constatat nici existența unor motive pe care, din oficiu, să le

poată pune în discuția părților și asupra cărora să delibereze.

Susținerile

recurentei, care nu fac posibilă încadrarea în temeiurile de recurs invocate și

nici în alte motive din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu sunt

susceptibile de a fi examinate pe fond și, conform art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., se va constata ca fiind nul recursul declarat de intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de pârâta Ș.I.M. împotriva sentinței nr. 164/ DC din 22 septembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 ianuarie 2012.