ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 139/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

încheierea civilă nr. 3427 din 31 martie 2004 a Judecătoriei Cluj Napoca s-a

admis cererea formulată de creditoarea R.V.A. de încuviințare a executării

silite a deciziei civile nr. 623/A/2003 pronunțată de Tribunalul Cluj și a

deciziei civile nr. 2648/2003 a Curții de Apel Cluj, privind pe debitorii M.R.,

P.I.I., P.I.V., S.V. și M.A.

Pentru a pronunța această încheiere, Judecătoria a constatat

îndeplinite cerințele art. 373

1

C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, debitorii au declarat apel,

criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie; în același timp,

încheierea a fost apelată și de numita M.M.

Prin decizia civilă nr. 68/ R din 21 ianuarie 2011, Curtea

de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și de

familie, a fost respins apelul formulat de M.M. ca fiind promovat de o persoană

fără calitate procesuală activă; s-a respins ca nefondat apelul formulat de

debitorii M.A., M.R., P.I.I., P.I.V. și S.V.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a

reținut că încheierea apelată a fost pronunțată anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 219/2005, astfel încât este susceptibilă de apel, fiind incidente

dispozițiile art. 373

1

C. proc. civ. de la data pronunțării ei.

S-a constatat că motivele de apel susținute de apelantă se

întemeiază pe excepția autorității de lucru judecat, raportată la hotărâri

judecătorești anterioare celor care au făcut obiectul încuviințării executării

silite prin încheierea apelată, invocându-se, pe de altă parte, și aspecte de

fond.

În contextul reglementării Codului de procedură civilă de la

data pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite, curtea de apel

a reținut că rolul instanței era limitat la verificarea îndeplinirii cerințelor

art. 373

1

C. proc. civ., condiții care erau întrunite cu referire la

cele două hotărâri judecătorești învestite cu formulă executorie.

Prin urmare, s-a apreciat că prima instanță de în mod corect

a procedat la încuviințarea executării silite, întrucât nu exista niciun

impediment din punct de vedere procedural.

Constatându-se că încheierea apelată nu a fost soluționată

în contradictoriu și cu numita M.M., curtea de apel a procedat la respingerea

apelului formulat de aceasta pentru lipsa calității procesuale.

În termen legal, împotriva acestei decizii a promovat recurs

debitoarea S.V., fără a proceda la indicarea vreunei teze de nelegalitate

dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

În memoriul de recurs, recurenta a susținut că prin decizia

recurată s-a legiferat jefuirea moștenitorilor legali; s-a vândut casa, grădina

și curtea acesteia din Baciu, Str. Principală la prețul de 110.000 lei în anul

1984 prin contract autentic; intenția părților rezultă în mod clar din acest

contract, în sensul că s-a intenționat a se vinde și, respectiv, a se cumpăra, curtea

și grădina înscrise în CF.

Recurenta a mai arătat că terenul arabil intravilan era

înscris în C.A.P., proprietate socialistă; prin sentința civilă nr. 5061/2002 a

Judecătoriei Cluj Napoca s-a reținut că M.R., P.I.I. și P.I.V. sunt

moștenitorii lui P.I., născut în 1907; a doua vânzătoare era M.M. 1907, iar a

treia B.R., născută în 1915, mama recurentei; rezultă că din 4 moștenitori

numai trei și-au vândut partea din moștenire.

Recurenta a mai învederat că familia R.V. și R.V.A. au

obținut titlul de proprietate din 16 martie 1995 pentru casă, curte și grădină

din Baciu, str. Principală; aceștia au ipotecat proprietatea și ulterior au

vândut-o lui R.G. și R.N., etc.

Restul celor arătate de recurentă sunt în același registru -

susțineri de fapt care nu au legătură cu decizia recurată și cu atât mai puțin

să dezvolte critici de nelegalitate împotriva acesteia.

Drept urmare, la termenul de azi, Înalta Curte, din oficiu a

invocat excepția nulității recursului față de dispozițiile art. 306 alin. (3) C.

proc. civ., având în vedere că cele anterior redate nu pot fi încadrate în

dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., fiind simple fragmente ale

situației de fapt avute în vedere la pronunțarea deciziilor învestite cu

formulă executorie și a căror executare silită a fost încuviințată prin

încheierea primei instanțe, încheiere a cărei legalitate și temeinicie a fost

confirmată prin decizia recurată.

Cum prin motivele de recurs, partea nemulțumită de soluția

pe care o atacă este ținută a-și conforma conduita procesuală la normele

imperative ale art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., fiind astfel îndrituită la a

susține numai critici de nelegalitate care se încadrează sau pot fi încadrate

în tezele instituite prin textul invocat, prin care se combat argumentele

expuse de instanță în considerentele deciziei ce face obiectul recursului, Înalta

Curte constată că recurenta și-a încălcat aceste obligații procedurale, astfel

că, devine incidentă sancțiunea nulității căii de atac, în baza art. 306 alin. (3)

C. proc. civ., sens în care se va dispune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de debitoarea S.V. împotriva

deciziei nr. 68/ R din 21 ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 13 ianuarie 2012.