ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 139/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 139/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin
încheierea civilă nr. 3427 din 31 martie 2004 a Judecătoriei Cluj Napoca s-a
admis cererea formulată de creditoarea R.V.A. de încuviințare a executării
silite a deciziei civile nr. 623/A/2003 pronunțată de Tribunalul Cluj și a
deciziei civile nr. 2648/2003 a Curții de Apel Cluj, privind pe debitorii M.R.,
P.I.I., P.I.V., S.V. și M.A.
Pentru a pronunța această încheiere, Judecătoria a constatat
îndeplinite cerințele art. 373
1
C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri, debitorii au declarat apel,
criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie; în același timp,
încheierea a fost apelată și de numita M.M.
Prin decizia civilă nr. 68/ R din 21 ianuarie 2011, Curtea
de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și de
familie, a fost respins apelul formulat de M.M. ca fiind promovat de o persoană
fără calitate procesuală activă; s-a respins ca nefondat apelul formulat de
debitorii M.A., M.R., P.I.I., P.I.V. și S.V.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a
reținut că încheierea apelată a fost pronunțată anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 219/2005, astfel încât este susceptibilă de apel, fiind incidente
dispozițiile art. 373
1
C. proc. civ. de la data pronunțării ei.
S-a constatat că motivele de apel susținute de apelantă se
întemeiază pe excepția autorității de lucru judecat, raportată la hotărâri
judecătorești anterioare celor care au făcut obiectul încuviințării executării
silite prin încheierea apelată, invocându-se, pe de altă parte, și aspecte de
fond.
În contextul reglementării Codului de procedură civilă de la
data pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite, curtea de apel
a reținut că rolul instanței era limitat la verificarea îndeplinirii cerințelor
art. 373
1
C. proc. civ., condiții care erau întrunite cu referire la
cele două hotărâri judecătorești învestite cu formulă executorie.
Prin urmare, s-a apreciat că prima instanță de în mod corect
a procedat la încuviințarea executării silite, întrucât nu exista niciun
impediment din punct de vedere procedural.
Constatându-se că încheierea apelată nu a fost soluționată
în contradictoriu și cu numita M.M., curtea de apel a procedat la respingerea
apelului formulat de aceasta pentru lipsa calității procesuale.
În termen legal, împotriva acestei decizii a promovat recurs
debitoarea S.V., fără a proceda la indicarea vreunei teze de nelegalitate
dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
În memoriul de recurs, recurenta a susținut că prin decizia
recurată s-a legiferat jefuirea moștenitorilor legali; s-a vândut casa, grădina
și curtea acesteia din Baciu, Str. Principală la prețul de 110.000 lei în anul
1984 prin contract autentic; intenția părților rezultă în mod clar din acest
contract, în sensul că s-a intenționat a se vinde și, respectiv, a se cumpăra, curtea
și grădina înscrise în CF.
Recurenta a mai arătat că terenul arabil intravilan era
înscris în C.A.P., proprietate socialistă; prin sentința civilă nr. 5061/2002 a
Judecătoriei Cluj Napoca s-a reținut că M.R., P.I.I. și P.I.V. sunt
moștenitorii lui P.I., născut în 1907; a doua vânzătoare era M.M. 1907, iar a
treia B.R., născută în 1915, mama recurentei; rezultă că din 4 moștenitori
numai trei și-au vândut partea din moștenire.
Recurenta a mai învederat că familia R.V. și R.V.A. au
obținut titlul de proprietate din 16 martie 1995 pentru casă, curte și grădină
din Baciu, str. Principală; aceștia au ipotecat proprietatea și ulterior au
vândut-o lui R.G. și R.N., etc.
Restul celor arătate de recurentă sunt în același registru -
susțineri de fapt care nu au legătură cu decizia recurată și cu atât mai puțin
să dezvolte critici de nelegalitate împotriva acesteia.
Drept urmare, la termenul de azi, Înalta Curte, din oficiu a
invocat excepția nulității recursului față de dispozițiile art. 306 alin. (3) C.
proc. civ., având în vedere că cele anterior redate nu pot fi încadrate în
dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., fiind simple fragmente ale
situației de fapt avute în vedere la pronunțarea deciziilor învestite cu
formulă executorie și a căror executare silită a fost încuviințată prin
încheierea primei instanțe, încheiere a cărei legalitate și temeinicie a fost
confirmată prin decizia recurată.
Cum prin motivele de recurs, partea nemulțumită de soluția
pe care o atacă este ținută a-și conforma conduita procesuală la normele
imperative ale art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., fiind astfel îndrituită la a
susține numai critici de nelegalitate care se încadrează sau pot fi încadrate
în tezele instituite prin textul invocat, prin care se combat argumentele
expuse de instanță în considerentele deciziei ce face obiectul recursului, Înalta
Curte constată că recurenta și-a încălcat aceste obligații procedurale, astfel
că, devine incidentă sancțiunea nulității căii de atac, în baza art. 306 alin. (3)
C. proc. civ., sens în care se va dispune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de debitoarea S.V. împotriva
deciziei nr. 68/ R din 21 ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 13 ianuarie 2012.