ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2099/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 736 din 31 martie 2010, Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei având ca obiect întoarcerea executării efectuată în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 581 din 04 februarie 2008 a Tribunalului Teleorman, desființat prin decizia civilă nr. 5015 din 12 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, cerere formulată de petenta SC O.P.

SA, în contradictoriu cu intimatul G.N., în favoarea Judecătoriei Ploiești. Instanța a reținut că dispozițiile art. 373 1 , 373 4 , 381 1 alin. (2), 400 alin. (1) și 460 alin. (1) C. proc. civ. sunt derogatorii de la dreptul comun. Dacă pentru încuviințarea executării silite este competentă instanța de executare, atunci și pentru revocarea executării este competentă aceeași instanță. S-a concis că instanța competentă să soluționeze cererea este cea în a cărei circumscripție a fost încuviințată și efectuată executarea. Învestită prin declinare, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr. 292 din 13 ianuarie 2012, prin care și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul Teleorman și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că în speța de față ne aflăm în cea de-a doua modalitate prevăzută de art. 404 2 alin. (2) C. proc. civ., în care măsura restabilirii situației anterioare executării se va putea dispune de instanța care rejudecă fondul, respectiv Tribunalul Teleorman. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin art. 379 1 C. proc. civ. se prevede expres și imperativ că „în cazul în care s-a desființat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desființate de drept.

Dispozițiile art. 404-404 3 sunt aplicabile". Din însăși reglementarea instituției întoarcerii executării, constând în repunerea părților în situația anterioară, în cadrul executării silite, rezultă, fără posibilitate de echivoc, că legiuitorul a avut în vedere ca acestei instituții juridice, ce reprezintă de fapt o situație „simetric inversă executării săvârșite", să îi fie incidente reglementările statuate în privința contestației la executare. Că este așa rezultă chiar din dispozițiile art. 404 1 alin. (1) C. proc. civ.: „În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia". Pentru a se realiza întoarcerea executării trebuie să se înlăture temeiul executării prin anularea, desființarea executării sau trebuie să se invalideze executarea însăși.

Textul art. 404 C. proc. civ., în întregul lui, reglementează competența instanței cu privire la soluționarea cererii de întoarcere a executării silite și modalitatea de sesizare a acesteia. Textul alin. (3) al art. 404 2 C. proc. civ. vizează o situație aparte de restabilire a situației anterioare pe calea unei acțiuni separate, doar în situațiile în care nu s-a dispus restabilirea situației anterioare în condițiile alin. (1) și (2) ale art. 404 2 C. proc. civ. În aplicarea art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ., cel interesat solicită restabilirea situației anterioare nu pe cale accesorie, ci pe calea unui proces distinct.

Or, în condițiile în care sediul materiei este cuprins În Cartea a V-a „Despre executarea silită", Secțiunea a VI-a „întoarcerea executării", se apreciază că natura juridică a întoarcerii executării - astfel cum a fost definită atât în doctrină, cât și în literatura de specialitate, dar și în practica judiciară - „de executare silită în sens invers" determină și instanța competentă pentru soluționarea ei în acest caz, și anume instanța de executare - judecătoria, așa cum rezultă din dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. Pe cale de consecință, întrucât competența de încuviințare a executării silite revine, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoriei, ca instanță de executare, rezultă că, în virtutea principiului simetriei, competența de soluționare în primă instanță a cererii de întoarcere a executării revine tot judecătoriei, ca instanță de executare, potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1) C. proc.

civ. Or, în condițiile în care judecătoria, ca instanță de executare, este competentă să soluționeze contestația împotriva executării, aceeași competență aparține aceleiași instanțe, judecătoria, atunci când se pune problema restabilirii situației anterioare executării (întoarcerea executării), ca urmare a anulării executării și, respectiv, a desființării titlului executoriu în baza căruia a fost efectuată executarea silită. Față de considerentele expuse, având în vedere atât sediul legal de reglementare a instituției întoarcerii executării, cât și natura și fundamentul juridic al acestei instituții și, implicit, caracterul de „contestație specială la executare" care derivă din chiar executarea anterioară a unui titlu executoriu, ce fusese ulterior desființat, neavând, astfel, nicio relevanță materia juridică în care s-a pronunțat hotărârea desființată, se apreciază că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404 alin. (3) C. proc.

civ., „instanța judecătorească competentă potrivit legii", în restabilirea situației anterioare (întoarcerea executării) pe calea unei acțiuni separate, este instanța de executare, respectiv judecătoria. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., prin raportare la decizia nr. 5/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, instanța competentă teritorial să judece pricina este Judecătoria Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2012.