ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4867/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3412 din

data de 21 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții B.I.

și B.E. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe și,

constatând refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererile

reclamanților privind primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române,

l-a obligat pe acesta să primească cererile reclamanților într-un termen scurt,

rezonabil.

Curtea a mai obligat pârâtul la

plata sumei de 1004,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, respingând capătul

de cerere privind daunele morale, ca nefiind îndeplinite condițiile atragerii

răspunderii civile delictuale.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut

că din actele dosarului și susținerile reclamanților reiese că, deși aceștia au

dorit să depună cererile de redobândire a cetățeniei române în luna decembrie

2008, au fost întâi îndrumați să depună prin poștă o cerere de programare, iar

la noua cerere depusă la 27 februarie 2009 reclamanților li s-a răspuns că vor

fi invitați să-și depună cererile de redobândire a cetățeniei române în

momentul în care cererile de programare vor fi procesate.

Instanța de fond a apreciat că și comunicarea

faptului că cererea reclamanților va fi soluționată la o dată neprecizată

echivalează cu exprimarea explicită a voinței de a nu rezolva cererea într-un

termen rezonabil, iar deficiențele de procesare a cererilor de primire a

cetățeniei române sunt de natură a încălca dispozițiile art. 10 din Convenția

Europeană asupra cetățeniei ratificată prin legea nr. 396 din 14 iunie 2002.

Prima instanță a mai apreciat că,

având în vedere faptul că procedura de primire și procesare a cererilor de

redobândire a cetățeniei române presupune mai multe etape, nerespectarea

condiției termenului rezonabil în cazul primei din aceste etape este de natură

a determina o durată excesivă a întregii proceduri.

Curtea a mai apreciat că neindicarea

nici unui termen pentru depunerea cererilor și documentelor necesare

soluționării unor cereri de redobândire a cetățeniei române este o măsură

arbitrară.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, solicitând modificarea parțială

a acesteia în sensul respingerii capătului principal de cerere pentru motive pe

care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât

a prezentat o justificare argumentată a faptului că nu a fost stabilită o dată

pentru programarea reclamanților în vederea depunerii cererii de redobândire a

cetățeniei române, în baza dificultăților de ordin practic în procesarea

numărului mare de solicitări de redobândire a cetățeniei române depuse la

Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău.

A arătat recurentul că în cauză nu

poate fi constatat refuzul nejustificat, întrucât există un răspuns formulat de

autoritatea recurentă, care nu a fost reținut de instanța de fond, răspuns

care, la rândul său, nu reprezenta un refuz de soluționare a cererii reclamanților,

ci arăta condițiile concrete în care aceasta urma să fie procesată.

Autoritatea recurentă a mai precizat

că există o cauză exoneratoare de culpă administrativă în materia litigiilor de

această natură, în sensul că gestionarea atribuțiilor ce le revin, exercitate

pe teritoriul unui stat străin, implică imposibilitatea obiectivă a

autorităților române de a organiza pe teritoriul Republicii Moldova spații

adecvate pentru preluarea cererilor de redobândire a cetățeniei române într-un

termen cât mai scurt.

A mai susținut recurentul că

instanța de fond nu avea nici un temei legal pentru a-l obliga la primirea

cererii reclamanților de redobândire a cetățeniei.

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate în recurs și a prevederilor art. 304

1

C. proc.

civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat și urmează a-l respinge, pentru considerentele

ce urmează.

Înalta Curte a constatat că reclamanții

s-au adresat în două rânduri pârâtului, manifestându-și stăruința în

redobândirea cetățeniei române,

în conformitate cu

dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991,

însă răspunsurile

primite au fost în sensul amânării soluționării solicitării acestora pentru o

dată neprecizată.

Analizând conținutul adresei

pârâtului nr. G5-1/P/677 din 11 martie 2009, singurul răspuns primit de către

intimații-reclamanți la solicitările de a depune cererea de redobândire a

cetățeniei române, Înalta Curte constată că însuși momentul în care urma a se

efectua programarea în vederea depunerii cererii este explicit amânat pentru un

termen nedefinit.

Această împrejurare este de natură

a-i afecta pe reclamanți în soluționarea într-un termen rezonabil a cererii lor,

fapt de natură a atrage incidența art. 1 din Legea nr. 554/2004, și de a crea o

stare de incertitudine cu privire la existența și exercitarea drepturilor

intimaților - reclamanți.

Față de acestea, Înalta Curte

apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond exprimarea explicită și

abuzivă a voinței autorității pârâte de a nu rezolva cererea într-un termen

rezonabil.

Înalta Curte nu poate primi apărările

formulate de recurent privind dificultățile de ordin practic în procesarea

numărului mare de cereri sau în sensul că există o cauză exoneratoare de

răspundere, întrucât instituția recurentă ar fi trebuit să depună toate

diligențele pentru rezolvarea situației create conform obligațiilor legale care

îi revin, principala sa îndatorire fiind îndeplinirea atribuțiilor sale cu

respectarea drepturilor fundamentale ale omului.

Înalta Curte are în vedere faptul că

întreaga procedură de redobândire a cetățeniei române se subsumează dreptului

suveran al statului de a analiza fiecare speță în ritmul și potrivit

precauțiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept suveran nu poate

determina o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute în

ordinea juridică a statului, precum și în convențiile internaționale la care

România este parte.

Instanța de judecată are îndatorirea

constituțională de a sancționa, în cadrul și cu mijloacele oferite de lege,

orice exercitare a prerogativelor autorității publice care afectează, în orice

mod, drepturile fundamentale ale cetățeanului.

În condițiile în care revine instanței

de judecată misiunea de a restabili ordinea de drept și a remedia încălcările

drepturilor omului și libertăților fundamentale supuse examinării sale, Înalta

Curte arată că dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 oferă

cadrul legal pentru obligarea unei autorități publice la efectuarea unei

anumite operațiuni administrative, cum ar fi, în speță, primirea cererii de

redobândire a cetățeniei române, sub care aspect critica recurentului-pârât

apare ca lipsită de fundament.

În ceea ce privește cheltuielile de

judecată, Înalta Curte reține că la fila 23 din dosarul de fond a fost depusă

chitanța cu seria BCIT nr. 107906025 pentru suma de 4 lei taxe de timbru și 0,3

lei timbru judiciar, iar la fila 25 din dosarul de fond a fost depusă factura

fiscală nr. 110 din 13 februarie 2009 pentru suma de 1000 lei onorariu

avocațial.

Aceste înscrisuri sunt de natură a

dovedi în mod satisfăcător cheltuielile de judecată efectuate de către

intimații-reclamanți în prezenta cauză, neimpunându-se cenzurarea de către

instanță a cuantumului acestora.

În consecință, nefiind întemeiate

motivele de recurs invocate de către recurentul-pârât Ministerul Afacerilor

Externe, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de Ministerul

Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 3412 din data de 21 octombrie

2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie

2010.