ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 684/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 noiembrie 2009,

pronunțată în Dosarul nr. 244/220/2007, Tribunalul Timiș a respins ca

inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea

excepției de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 50/2006, O.U.G. nr.

154 din 19 decembrie 2007, Legea nr. 137 din 27 mai 2008, privind aprobarea O.U.G.

nr. 154/2007, O.U.G. nr. 137 din 28 octombrie 2008, art. 51, în special lit. h)

din Legea nr. 304/2004, art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, art. 30 lit.

b) din Legea nr. 304/2004, raportat la prev. art. 108 alin. (3) și alin. (4), art.

115 alin. (6), art. 124 alin. (1)-(3), art. 126 alin. (1), alin. (2) și alin. (5)

teza 1 și 6, art. 1 alin. (1)-(5), art. 2 alin. (2), art. 15 alin. (1), art. 16

alin. (1)-(2), art. 20, art. 21 alin. (1)-(3), art. 52 alin. (3), art. 53 alin.

(1), art. 54 alin. (1)-(2), art. 73 alin. (3) lit. j), lit. k), lit. l), art.

82 alin. (2), art. 148 alin. (2)-(4) din Constituția României 2003 cu trimitere

la art. 136 din Legea nr. 304/2004, invocate de apelanți, prin apărătorul ales.

Împotriva acestei

încheieri au declarat recurs, în termen, pârâții B.M. și B.S.C., solicitând

admiterea recursului, desființarea încheierii atacate și sesizarea Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Prin decizia civilă nr.

192/ R din 03 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, s-a respins recursul declarat de pârâți.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri au declarat recurs

pârâții B.M. și B.S.C.,

care a fost înregistrat pe rolul Înalta Curte de Casație și Justiție la data de

18 martie 2010.

Prin încheierea de

ședință din data de 22 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală a suspendat judecata cererii de recurs a

încheierii de ședință din 3 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția

civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la

strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat

judecarea cauzei în lipsă.

La data de 06

decembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza

pe rol în vederea discutării perimării.

Analizând această

excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 248 alin.

(1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima

de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina

părții, timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act

de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de

diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

Aceasta este și

situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului pe temeiul art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 22 noiembrie 2010,

părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârșit

vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 06 decembrie 2011,

când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și alin.

(5) C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nici o cerere de repunere a cauzei

pe rol în vederea continuării judecății.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege,

perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza 1 C. proc.

civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte

urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost

învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de pârâții B.M. și B.S.C. împotriva încheierii din 03 martie

2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 6 februarie 2012.