ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2803/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, se constată că:

La

termenul din 21 februarie 2012 s-a luat în examinare contestația în anularea

deciziei civile nr. 1720 din 29 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara în Dosarul nr. 1346/220/2009, formulată de contestatoarea W.M., în

contradictoriu cu intimații W.S.G., W.H.I. și W.L.D.S.

Prin încheierea din data de 21

februarie 2012, secția civilă a Curții de Apel Timișoara a respins cererea de

sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 120 din 22 decembrie 2011, art. 131 alin.

(2) din Legea nr. 304/2004, republicată, în raport cu prevederile art. 115

alin. (6), art. 124 alin. (1)-(3), art. 126 alin. (2)-(5) teza I-VI, art. 1

alin. (3)-(5), art. 16 alin. (1)-(2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 52 alin. (3),

art. 53 alin. (1), art. 73 alin. (3), art. 148 alin. (2)-(4) din Constituție,

formulată de contestatoarea W.M.; a amânat judecata cauzei la data de 20 martie

2012, completul II, pentru când se va cita intimatul W.L.D.S., celelalte părți

având cunoștință de termenul acordat, și se va soluționa cererea de recuzare

formulată de contestatoarea W.M.; cu recurs în 48 de ore de la pronunțare în

ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu

excepția de neconstituționalitate.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că normele legale a căror neconstituționalitate se invocă nu au

legătură cu cauza, acestea nu se referă la contestații în anulare, ci vizează

măsurile financiare, bugetare și de organizare a Ministerului Justiției, astfel

că, în baza art. 29 alin. (1) C. proc. civ. și art. 6 din Legea nr. 47/1992,

republicată, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate menționată.

Împotriva evocatei încheieri, prin

care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 120 din 22 decembrie 2011, art. 131 alin.

(2) din Legea nr. 304/2004, republicată, în raport cu prevederile art. 115 alin.

(6), art. 124 alin. (1)-(3), art. 126 alin. (2)-(5) teza I-VI, art. 1 alin.

(3)-(5), art. 16 alin. (1)-(2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 52 alin. (3), art.

53 alin. (1), art. 73 alin. (3), art. 148 alin. (2)-(4) din Constituție, a

formulat recurs recurenta W.M.

Recurenta a arătat că excepția de neconstituționalitate

invocată are legătură cu cauza, îndeplinind toate condițiile de admisibilitate,

că justiția este monopolul statului, unică, iar judecătorii trebuie să fie

independenți și supuși numai legii.

Recurenta a solicitat admiterea

excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale cu

excepția invocată.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea

nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața

instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea

unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o

ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a

litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Alin. (2) al art. 29 din evocata lege

prevede că excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau din

oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea,

excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în

cauzele la care participă.

Alin. (3) al art. 29 din Legea nr.

47/1992 statuează că nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca

fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Potrivit art. 29 alin. (5) din

precizata lege, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor

alin. (1), alin. (2) sau alin. (3), instanța respinge printr-o încheiere

motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale ce poate fi atacată numai

cu recurs Ia instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la

pronunțare.

În

raport cu evocatele împrejurări și având în vedere

precitatul articol de lege, se constată că în mod just instanța învestită cu

soluționarea contestației în anulare a respins cererea de sesizare a Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată din perspectiva

inadmisibilității acesteia.

Este de observat că excepția de

neconstituționalitate invocată în pricina de față nu vizează o relație de neconformitate

a textelor de lege invocate în raport cu normele constituționale relevate.

Mai mult, ipotetica

neconstituționalitate a unei reglementări legale constituie o stare intrinsecă

a acesteia, neconfundându-se cu aspectele care țin de aplicarea legii și

aprecierea în concret, atribut al instanței de judecată.

De asemenea, este evidentă

neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

republicată, aceea a legăturii dintre dispozițiile legale apreciate ca fiind

neconstituționale și soluționarea contestației în anulare și aplicarea

dispozițiilor alin. (5) al art. 29 din precitata lege.

În

consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte,

în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să resingă ca nefondat recursul

declarat în cauză.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul formulat

de recurenta W.M. împotriva încheierii din 21 februarie 2012 a secției civile a

Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

24 mai 2012.