ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2803/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că: La termenul din 21 februarie 2012 s-a luat în examinare contestația în anularea deciziei civile nr. 1720 din 29 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 1346/220/2009, formulată de contestatoarea W.M., în contradictoriu cu intimații W.S.G., W.H.I. și W.L.D.S. Prin încheierea din data de 21 februarie 2012, secția civilă a Curții de Apel Timișoara a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din O.U.G.

nr. 120 din 22 decembrie 2011, art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, în raport cu prevederile art. 115 alin. (6), art. 124 alin. (1)-(3), art. 126 alin. (2)-(5) teza I-VI, art. 1 alin. (3)-(5), art. 16 alin. (1)-(2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 52 alin. (3), art. 53 alin. (1), art. 73 alin. (3), art. 148 alin. (2)-(4) din Constituție, formulată de contestatoarea W.M.; a amânat judecata cauzei la data de 20 martie 2012, completul II, pentru când se va cita intimatul W.L.D.S., celelalte părți având cunoștință de termenul acordat, și se va soluționa cererea de recuzare formulată de contestatoarea W.M.; cu recurs în 48 de ore de la pronunțare în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că normele legale a căror neconstituționalitate se invocă nu au legătură cu cauza, acestea nu se referă la contestații în anulare, ci vizează măsurile financiare, bugetare și de organizare a Ministerului Justiției, astfel că, în baza art. 29 alin. (1) C. proc. civ. și art. 6 din Legea nr. 47/1992, republicată, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate menționată. Împotriva evocatei încheieri, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din O.U.G.

nr. 120 din 22 decembrie 2011, art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, în raport cu prevederile art. 115 alin. (6), art. 124 alin. (1)-(3), art. 126 alin. (2)-(5) teza I-VI, art. 1 alin. (3)-(5), art. 16 alin. (1)-(2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 52 alin. (3), art. 53 alin. (1), art. 73 alin. (3), art. 148 alin. (2)-(4) din Constituție, a formulat recurs recurenta W.M. Recurenta a arătat că excepția de neconstituționalitate invocată are legătură cu cauza, îndeplinind toate condițiile de admisibilitate, că justiția este monopolul statului, unică, iar judecătorii trebuie să fie independenți și supuși numai legii. Recurenta a solicitat admiterea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Alin. (2) al art. 29 din evocata lege prevede că excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

Alin. (3) al art. 29 din Legea nr. 47/1992 statuează că nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Potrivit art. 29 alin. (5) din precizata lege, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), alin. (2) sau alin. (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale ce poate fi atacată numai cu recurs Ia instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. În raport cu evocatele împrejurări și având în vedere precitatul articol de lege, se constată că în mod just instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată din perspectiva inadmisibilității acesteia.

Este de observat că excepția de neconstituționalitate invocată în pricina de față nu vizează o relație de neconformitate a textelor de lege invocate în raport cu normele constituționale relevate. Mai mult, ipotetica neconstituționalitate a unei reglementări legale constituie o stare intrinsecă a acesteia, neconfundându-se cu aspectele care țin de aplicarea legii și aprecierea în concret, atribut al instanței de judecată. De asemenea, este evidentă neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, aceea a legăturii dintre dispozițiile legale apreciate ca fiind neconstituționale și soluționarea contestației în anulare și aplicarea dispozițiilor alin. (5) al art. 29 din precitata lege.

În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să resingă ca nefondat recursul declarat în cauză. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta W.M. împotriva încheierii din 21 februarie 2012 a secției civile a Curții de Apel Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2012.