ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 790/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță La data de 08 decembrie 2009, petentele SC „B.I.” SRL și „S.C.S.D.C.” SA, în temeiul dispozițiilor art. 146 alin. 1 lit. d) Constituție și în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, au formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257 alin. (3), art. 260 alin. 2, art. 261 alin. (1), art. 262 alin. (1), art. 266, art. 267, art. 269, art. 275 alin. (5) - (6) din O.U.G. 34/2006 în raport de prevederile art. 124 (înfăptuirea justiției), art. 125 alin. (1) - (2) (statutul judecătorilor), art. 126 alin. (5) teza II (instanțele judecătorești), art. 21 (accesul liber la justiție), art. 127 (caracterul public al dezbaterilor) din Constituția României.

S-a susținut că dispozițiile legale menționate încalcă prevederile constituționale invocate sub următoarele aspecte: Procedura de soluționare a unui conflict juridic prin intermediul Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor ca „organism cu activitate administrativ-jurisdicțională" (art. 257 O.U.G. nr. 34/2006), nu este una facultativă ci, dimpotrivă este una obligatorie și exclusivă fiind astfel încălcate prevederile art. 21 Constituție, text potrivit căruia jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.

S-a arătat că atât Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, ca organism, cât și membrii completelor de judecată nu se bucură de statutul de independență, imparțialitate și de pregătirea juridică necesară și specifică judecătorilor, întrucât Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor funcționează pe lângă Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice și doar jumătate din numărul membrilor Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor sunt licențiați în drept, iar în ceea ce privește componența completelor, se cere doar ca președintele să fie licențiat în drept. Membrii Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, cei ce alcătuiesc completele de judecată, sunt numiți în funcție de Primul-Ministru (art. 261 O.U.G.

nr. 34/2006) iar nu de către Președintele României (art. 125 Constituție) cum se cere judecătorilor; totodată aceștia au statutul de funcționari publici (art. 262 O.U.G. nr. 34/2006) a căror activitate este evaluată semestrial de către Agenția Funcționarilor Publici (art. 263 O.U.G. nr. 34/2006) în contradicție cu prevederile art. 124 Constituție; Aceste reglementari determină pentru membrii completelor de judecată un statut profesional lipsit de independenta, de imparțialitate și de supunere exclusiv legii (acest ultim aspect este specific numai licențiaților în drept întrucât numai jura novit curia). Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, ca organism prin care se realizează justiția, nu poate avea în componența completelor de judecata decât judecători, magistrați de profesie, licențiați exclusiv în drept, deoarece aspectele de natura tehnică sau economică a cauzelor deduse judecății sunt și pot fi lămurite prin expertize tehnice.

S-a precizat că posibilitatea participării anumitor persoane din afara magistraturii, este prevăzută de art. 126 alin. (6) Constituție dar numai în sensul participării pe lângă complete de judecată formate din judecători (cum este cazul în materia jurisdicției dreptului muncii). Lipsa unor profesioniști ai dreptului, a unor licențiați în drept, este de natură să afecteze grav principiile de guvernează organizarea și administrarea justiției. Petentele au mai susținut că procedura de judecată încalcă drepturi fundamentale, înscrise în art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 127 din Constituția României sub următoarele aspecte: Procesul de soluționare a contestațiilor nu este unul public datorită lipsei de oralitate a procedurii (art. 275 alin. (5) O.U.G.

nr. 34/2006). Părțile implicate (cum a fost cazul subscrisei) nu au dreptul să participe la judecata propriului lor proces (doar obligația de a se prezenta daca le este solicitat acest lucru).

Statistic și în procente, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor nu a permis niciodată părților să fie reprezentate de avocați care să le fi fost permis să depună concluzii orale; Decizia pronunțată de către Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor nu este pronunțată în mod public, cum impune art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului; Dreptul la apărare al părților este limitat în condițiile lipsei de oralitate al ședințelor de judecată ale completelor Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor; Procedura de judecată în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor este una exclusiv de verificare a legalității actelor și a aspectelor sesizate prin contestație iar numai în fața curții de apel, acestea pot cenzura cauza atât sub aspectul legalității cât și al temeiniciei.

Or, neverificarea temeiniciei contestației inclusiv în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor conduce la lipsirea unui grad de jurisdicție (în afara încălcării unor principii de drept procesual); Procedura în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor nu permite verificarea temeiniciei și a legalității ofertei declarate câștigătoare întrucât, în mod evident, contestatorul sau recurentul se află într-o procedură de contradictorialitate cu persoana declarată drept câștigătoare a procedurii de achiziție publică și nu atât cu (sau limitativ, doar cu) autoritatea contractantă. De cele mai multe ori, câștigătorul formulează cereri de intervenție.

În ceea ce privește admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, petentele au susținut că dispozițiile legale criticate pentru neconstituționalitate sunt și au fost incidente în cauza precum și faptul că până în prezent Curtea Constituționala nu a declarat vreunul din textele legale menționate ca fiind neconstituțional, motiv pentru care excepția invocată este admisibilă. Petentele au apreciat ca fiind neconstituționale dispozițiile art. 257 alin. (3), art. 260 alin. (2), art. 261 alin. (1), art. 262 alin. (1), art. 266, art. 267, art. 269, art. 275 alin. (5) - (6) din O.U.G. nr. 34/2006 în raport de prevederile art. 124, art. 125 alin. (1) - (2), art. 126 alin. (5) teza II, art. 21, art. 127 din Constituția României.

Motivarea petentelor vizează doar Consiliul național de Soluționare a Contestațiilor sub aspectul constituirii sale legale (art. 257 alin. (3), al statutului personalului ce face parte din Consiliu (art. 266, art. 267, art. 269, art. 275 alin. (5) - (6) din O.U.G. nr. 34/2006). Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, înființat prin art. 257 din O.U.G. nr. 34/2006, dispune de atribuții jurisdicționale conferite acestuia în mod expres prin acest act normativ, care reglementează totodată, constituirea sa, statutul personalului ce-l compune, procedura administrativ-jurisdicțională desfășurată în fața sa. Actul adoptat de Consiliu, în activitatea sa administrativ-jurisdicțională este acel act administrativ tipic emis de un organ al administrației publice învestite prin lege cu atribuții jurisdicționale, prin care se soluționează cu putere de adevăr legal un litigiu din sfera administrației active, după principii specifice procedurii judiciare.

Astfel, O.U.G. nr. 34/2006 stabilește în sarcina Consiliului soluționarea litigiilor ivite în cursul unei proceduri privind achizițiile publice, după o procedură asemănătoare celei judecătorești în care se regăsesc principii comune acesteia (contradictorialitatea, independența, posibilitatea părților de a fi reprezentate de un apărător de a fi audiate, de a depune concluzii scrise și orale, etc. conform art. 275 alin. (1) și alin. (4) – (6) și în urma căreia se dă o soluție motivată. Prin încheierea din 8 decembrie 2009, Curtea de apel Craiova a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petentele „S.C.S.D.C.” SA și SC „B.I.” SRL cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257 alin. (3), art. 260 alin. (2), art. 261 alin. (1), art. 262 alin. (1), art. 266, art. 267, art. 269, art. 275 alin. (5) - (6) din O.U.G.

nr. 34/2006; A acordat termen pentru soluționarea plângerii formulate de petentele „S.C.S.D.C.” SA și SC „B.I.” SRL împotriva Deciziei numărul 5743/C5/6783/6884 din data de 23 octombrie 2009 pronunțată de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei. Astfel, conform art. 283 alin. (6) din O.U.G. nr. 34/2006, procedura de soluționare a plângerii este cea a recursului potrivit dispozițiilor art. 304 1 Cod proc. civ., iar invocarea în recurs a unor dispoziții apreciate de petentă ca neconstituționale, aspecte care vizează Consiliul nu au legătură cu soluționarea recursului, ca și cale de atac extraordinară, al cărui obiect îl reprezintă, printre altele, și reformarea hotărârilor pronunțate de organele cu activitate jurisdicțională.

De altfel, potrivit art. 256 2 din O.U.G. nr. 19 din 17 martie 2009, prin care s-a modificat și completat O.U.G. nr. 34/2006, persoana vătămată poate sesiza Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor sau, după caz, instanța de judecată competentă în vederea anulării actului și/sau recunoașterii dreptului pretins ori a interesului legitim. S-a apreciat că deși actul normativ asigură un drept de opțiune, între Consiliu și instanța de judecată, a unui participant la procedura achiziției publice, vătămat printr-un act considerat nelegal, petentele au ales parcurgerea fazei administrativ jurisdicționale în fața Consiliului pentru ca, ulterior, nemulțumite de soluția pronunțată de acesta, în fata Curții, să invoce neconstituționalitatea doar a unor dispoziții legale privind constituirea, statutul și procedura soluționării contestațiilor și nici măcar o dispoziție privind procedura efectivă a atribuirii contractului de achiziție publică.

Instanța de recurs Împotriva acestei încheieri au declarat recurs SC ”B.I.” SRL Argeș și „S.C.S.D.C.” SA. În motivele de recurs s-a susținut că soluția Curții de Apel Craiova este nelegală, că se impunea sesizarea Curții Constituționale, deoarece aceasta nu s-a mai pronunțat cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor 257 alin. (3), art. 260 alin. (2), art. 261 alin. (1), art. 262 alin. (1), art. 266, art. 267, art. 269, art. 275 alin. (5) - (6) din O.U.G.

34/2006 în raport de prevederile art. 124 (înfăptuirea justiției), art. 125 alin. (1) - (2) (statutul judecătorilor), art. 126 alin. (5) teza II (instanțele judecătorești), art. 21 (accesul liber la justiție), art. 127 (caracterul public al dezbaterilor) din Constituția României că între aceste prevederi a căror neconstituționalitate a invocat-o și cauza dedusă judecății există o strânsă legătură, astfel că sunt întrunite cerințele art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale. Recursul este nefondat Înalta Curte examinând excepția invocată, în raport de prevederile art. 146 lit. d) din Constituția României și de dispozițiile art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 privind Organizarea și funcționarea Curții Constituționale, apreciază că dispozițiile art. 257 alin. (3), art. 260 alin. (2), art. 261 alin. (1), art. 262 alin. (1), art. 266, art. 267, art. 269, art. 275 alin. (5) - (6) din O.U.G.

nr. 34/2006 nu au legătură cu soluționarea cauzei, așa cum corect a reținut instanța de fond. Pentru a demonstra enunțul de mai sus, se vor expune și analiza în continuare textele constituționale și legale la care s-a făcut referire în cuprinsul cererii formulate de recurentă. În baza prevederilor art. 146 lit. d) din Constituția României, Curtea Constituțională hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești. În detalierea acestui principiu constituțional, Legea nr. 47/1992, care reglementează Organizarea și funcționarea Curții Constituționale și care se înscrie în categoria legilor organice (art. 73 alin. (3) din Constituția României), reglementează în cuprinsul art. 29 alin. (1) modalitatea de sesizare a Curții Constituționale, obiectul sesizării, precum și condițiile și limitele sesizării.

Astfel, textul prevede: Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții a unei legi sau ordonanțe în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei. Același text reglementează în alineatul 6 dreptul instanței de a respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale printr-o încheiere motivată. Așadar, pentru ca instanța să sesizeze Curtea Constituțională cu soluționarea excepției trebuie să rețină îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 29 din Legea. 47/1992, între aceste condiții, primordială fiind aceea privind legătura excepției cu soluționarea cauzei. În vederea argumentării soluției adoptate, în sensul că excepția nu are legătură cu soluționarea cauzei vom expune în continuare textele legale: O.U.G.

nr. 34/2006, republicată, art. 257 alin. (3): Art. 257 alin. (3) în activitatea sa, Consiliul se supune numai legii, iar ședințele Consiliului sunt legal constituite în prezența majorității membrilor acestuia; Art. 260 alin. (1) Consiliul are un număr de 21 de membri, precum și un număr de 16 persoane cu statut de personal tehnico-administrativ, totalizând un număr de 37 de posturi. (2) Cel puțin jumătate din numărul membrilor Consiliului trebuie să fie licențiați în drept. 261 alin. (1) Membrii Consiliului sunt selectați prin concurs, fiind numiți în funcție prin decizia primului-ministru, în condițiile legii. Art. 262 alin. (1) Membrii Consiliului sunt funcționari publici cu statut special, denumiți consilieri de soluționare a contestațiilor în domeniul achizițiilor publice.

Aceștia sunt asimilați din punctul de vedere al salarizării funcției publice de secretar general adjunct din aparatul de lucru al Guvernului. Art. 266 alin. (1) Cu excepția contestațiilor prevăzute la art. 256 alin. (2), consiliul este competent să soluționeze contestațiile formulate în cadrul procedurii de atribuire, înainte de încheierea contractului, prin complete specializate, constituite potrivit Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului, aprobat potrivit art. 291. (2) În exercitarea atribuțiilor sale, Consiliul adoptă decizii.

Art. 266 alin. (1) Cu excepția contestațiilor prevăzute la art. 256 alin. (2), consiliul este competent să soluționeze contestațiile formulate în cadrul procedurii de atribuire, înainte de încheierea contractului, prin complete specializate, constituite potrivit Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului, aprobat potrivit art. 291. Art. 267 alin. (1) Contestația se soluționează de un complet format din 3 membri ai Consiliului, dintre care unul are calitatea de președinte de complet. (2) În cadrul fiecărui complet cel puțin președintele acestuia trebuie să fie licențiat în drept. Art. 269 - Procedura de soluționare a contestațiilor se desfășoară cu respectarea principiilor legalității, celerității, contradictorialității și a dreptului la apărare.

Art 275 alin. (5) Procedura în fața Consiliului este scrisă, iar părțile vor fi audiate numai dacă acest lucru este considerat necesar de către completul de soluționare a contestației. (6) Părțile pot fi reprezentate de avocați și pot depune concluzii scrise în cursul procedurii. De asemenea, părțile pot solicita să depună concluzii oral în fața Consiliului, fără ca prin aceasta să fie afectate termenele prevăzute la art. 276. Expunerea textelor legale invocate relevă că acestea vizează modul de constituire și funcționare a Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, competența acestuia. Pentru a fi îndeplinite cerințele art. 29 din Legea nr. 47/1992, este necesar ca textul a cărui neconstituționalitate se invocă să aibă legătură cu litigiul aflat în curs de soluționare, ori în speță nu există nici o legătură cu cauza dedusă judecății.

În cuprinsul cererii privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 257 alin. (3), art. 260 alin. (2), art. 261 alin. (1), art. 262 alin. (1), art. 266, art. 267, art. 269, art. 275 alin. (5) - (6) din O.U.G. nr. 34/2006, recurenta a susținut că textele respective ar încălca normele constituționale privind caracterul public al dezbaterilor și liberul acces la justiție, dreptul la apărare, că ar fi fost necesar ca din completele de judecată să facă parte numai judecători. În cazul excepțiilor de neconstituționalitate cu privire la un text de lege, pentru declanșarea procedurii de cercetare a constituționalității textului respectiv de către Curtea Constituțională, legiuitorul a condiționat existența legăturii între textul respectiv și soluționarea cauzei.

Partea într-un litigiu este limitată de legiuitor la îndeplinirea condiției de mai sus în vederea declanșării procedurii. În situația în care s-ar accepta invocarea unei excepții fără să existe legătură directă între text și soluționarea litigiului, s-ar ajunge la transferarea drepturilor celorlalte autorități care pot să sesizeze Curtea Constituțională către părți, ceea ce în mod evident nu a fost intenția legiuitorului. Părțile pot să invoce numai acele excepții care încalcă normele constituționale și care au legătură directă și intrinsecă cu litigiul aflat pe rolul instanței.

În cazul tezei contrare, când s-ar putea invoca orice excepție fără legătură cu litigiul, părților li s-ar fi deschis calea exercitării nelimitate a dreptului de a cere sesizarea Curții Constituționale și prin aceasta s-ar fi creat premisele tocmai pentru încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind soluționarea litigiului într-un termen rezonabil. De altfel, în cauza prezentă, în transpunerea principiului constituțional privind facultativitatea jurisdicțiilor administrative, a prevederilor dreptului comunitar referitoare la asigurarea căilor de atac împotriva procedurilor în materia achizițiilor publice, legiuitorul național a reglementat în art. 256 2 din O.U.G.

nr. 34/2006 republicată, dreptul ca persoana ce se pretinde vătămată să se adreseze fie organismului jurisdicțional abilitat, fie direct instanței de judecată. În concluzie, Înalta Curte constată că între soluționarea plângerii formulate de recurenta SC ”B.I.” SRL Argeș și „S.C.S.D.C.” SA și textele a căror neconstituționalitate s-a invocat nu există legătură, cererea de sesizare având ca obiect prevederi legale fără legătură cu dezlegarea litigiului. Având în vedere considerentele prezentei decizii, Înalta Curte va respinge recursul declarat de SC ”B.I. „SRL Argeș și ”S.C.S.D.C.” SA împotriva încheierii pronunțate la 8 decembrie 2009, în Dosarul nr. 2937/54/2009 al Curții de Apel Craiova, care este temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC ”B.I.„ SRL Argeș și ”S.C.S.D.C.” SA împotriva Încheierii din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 februarie 2010.