ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3449/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul R.A. în contradictoriu cu G.R. și C.E.D.O., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate vătămarea în drepturile sale personale, prin numirea în funcția de judecător comunitar a numitului C.B. și existența vreunui caz de incompatibilitate prin această numire. A mai arătat că, a promovat la instanța comunitară pârâtă mai multe cereri privind apărarea intereselor sale legitime, apreciate ca încălcate de către autoritățile române, îndeosebi de instanțele judecătorești. Având în vedere numirea soției numitului C.B. ca judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât și a C.S.M.

Ulterior, reclamantul a mai depus niște precizări prin care arată că, solicită formularea unei adrese către Curtea de Justiție de la Luxemburg pentru a obține un răspuns care „să indice modul de interpretare și aplicare a dreptului comunitar, în situația în care petiționarul recuză un judecător al unei instanțe internaționale comunitare”. Prin întâmpinarea formulată, G.R. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității sale procesuale pasive. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1134 din 18 martie 2009, a admis excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamant și pe cale de consecință a respins acțiunea acestuia ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că potrivit art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ „poate după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris”. Întrucât din solicitarea reclamantului nu rezultă că ar fi fost încălcate aceste prevederi legale, instanța a reținut că cererea acestuia este inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul R.A., susținând, în esență, următoarele critici: Obiectul acțiunii nu putea fi altul decât decizia de numire a judecătorului C.B.

la C.E.D.O. Instanța de fond a scos în mod nejustificat, din cauză, C.E.D.O., fără a motiva de ce nu s-a efectuat o adresă către Curtea de Justiție de la Luxemburg potrivit indicației acestei instanțe internaționale. Recurentul a mai susținut și faptul că sentința atacată i s-a comunica târziu, deși în cuprinsul acesteia se face mențiunea că s-a pronunțat în ședință publică la data de 18 martie 2009. Recursul este nefondat. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 112 pct. 3 și pct. 4 C. proc. civ., reclamantul trebuie să indice obiectul cererii de chemare în judecată și să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Pe de altă parte, potrivit art. 18 din Legea contenciosului administrativ, soluțiile pe care le poate pronunța instanța de contencios administrativ constau în anulare, în tot sau în parte, a actului administrativ, obligarea autorității publice să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris.

Din coroborarea textelor de lege menționate, rezultă că în cauză, niciunul din petitele cererii de chemare în judecată nu vizează contenciosul administrativ. Astfel, reclamantul solicită instanței de contencios administrativ „să indice modul de interpretare și aplicare a dreptului comunitar în situația în care petiționarul recuză un judecător al unei instanțe internaționale comunitare”. Așa fiind, în mod corect, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantului este inadmisibilă, respingând-o ca atare. Cât privește critica recurentului referitoare la necitarea în cauză a C.E.D.O. urmează să se constate că aceasta este neîntemeiată și că, așa cum a reținut instanța de fond prin încheierea din 28 mai 2008, Curtea de Justiție de la Luxemburg asigură respectarea dreptului și interpretarea și aplicarea tratatelor care instituie Comunitățile Europene, nefiind de competența acesteia să interpreteze și să aplice dispozițiile de drept intern al statelor membre.

Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența motivelor de casare, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.A. împotriva sentinței civile nr. 1134 din 18 martie 2009 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2010.