ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3449/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul R.A. în contradictoriu

cu G.R. și C.E.D.O., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va

pronunța să constate vătămarea în drepturile sale personale, prin numirea în

funcția de judecător comunitar a numitului C.B. și existența vreunui caz de

incompatibilitate prin această numire.

A mai arătat că, a promovat la

instanța comunitară pârâtă mai multe cereri privind apărarea intereselor sale

legitime, apreciate ca încălcate de către autoritățile române, îndeosebi de

instanțele judecătorești.

Având în vedere numirea soției

numitului C.B. ca judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, reclamantul

a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât și a C.S.M.

Ulterior, reclamantul a mai depus

niște precizări prin care arată că, solicită formularea unei adrese către

Curtea de Justiție de la Luxemburg pentru a obține un răspuns care „să indice

modul de interpretare și aplicare a dreptului comunitar, în situația în care

petiționarul recuză un judecător al unei instanțe internaționale comunitare”.

Prin întâmpinarea formulată, G.R. a

invocat excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității sale

procesuale pasive.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1134 din 18

martie 2009, a admis excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamant

și pe cale de consecință a respins acțiunea acestuia ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că potrivit art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr.

554/2004, instanța de contencios administrativ „poate după caz, să anuleze, în

tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită

un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt

înscris”.

Întrucât din solicitarea

reclamantului nu rezultă că ar fi fost încălcate aceste prevederi legale,

instanța a reținut că cererea acestuia este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul R.A., susținând, în esență, următoarele critici:

Obiectul acțiunii nu putea fi altul

decât decizia de numire a judecătorului C.B. la C.E.D.O.

Instanța de fond a scos în mod

nejustificat, din cauză, C.E.D.O., fără a motiva de ce nu s-a efectuat o adresă

către Curtea de Justiție de la Luxemburg potrivit indicației acestei instanțe

internaționale.

Recurentul a mai susținut și faptul

că sentința atacată i s-a comunica târziu, deși în cuprinsul acesteia se face

mențiunea că s-a pronunțat în ședință publică la data de 18 martie 2009.

Recursul este nefondat.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art.

112 pct. 3 și pct. 4 C. proc. civ., reclamantul trebuie să indice obiectul

cererii de chemare în judecată și să arate motivele de fapt și de drept pe care

se întemeiază.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004

„orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un

interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau

prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței

de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea

dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost

cauzată.

Pe de altă parte, potrivit art. 18

din Legea contenciosului administrativ, soluțiile pe care le poate pronunța

instanța de contencios administrativ constau în anulare, în tot sau în parte, a

actului administrativ, obligarea autorității publice să emită un act

administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt

înscris.

Din coroborarea textelor de lege

menționate, rezultă că în cauză, niciunul din petitele cererii de chemare în

judecată nu vizează contenciosul administrativ.

Astfel, reclamantul solicită

instanței de contencios administrativ „să indice modul de interpretare și

aplicare a dreptului comunitar în situația în care petiționarul recuză un

judecător al unei instanțe internaționale comunitare”.

Așa fiind, în mod corect, instanța

de fond a reținut că acțiunea reclamantului este inadmisibilă, respingând-o ca

atare.

Cât privește critica recurentului

referitoare la necitarea în cauză a C.E.D.O. urmează să se constate că aceasta

este neîntemeiată și că, așa cum a reținut instanța de fond prin încheierea din

28 mai 2008, Curtea de Justiție de la Luxemburg asigură respectarea dreptului și interpretarea și aplicarea tratatelor care instituie Comunitățile Europene,

nefiind de competența acesteia să interpreteze și să aplice dispozițiile de

drept intern al statelor membre.

Examinând și din oficiu hotărârea

atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se

existența motivelor de casare, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.A.

împotriva sentinței civile nr. 1134 din 18 martie 2009 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 iunie 2010.