ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1336/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea adresată instanței de fond, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC T. SA Sibiu a chemat în judecată pârâții M.T.I.. M.F.P. și G.R. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: - obligarea pârâtului de rang 1 la întocmirea documentației pentru solicitarea și obținerea vizei controlorului delegat al M.F.P., în vederea deschiderii creditelor bugetare aferente și necesare plății deconturilor lunare centralizatoare expediate de reclamantă începând cu luna martie 2009 și până la zi, reprezentând diferența de 50 % din tariful cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat pensionarii-transportați de SC T. SA conform art. 31 din Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 147/2000 aprobate prin H.G.

nr. 2403/2004; - obligarea pârâtului de rang 1 la plata efectivă și imediată a 50 %) din contravaloarea acestor cupoane de călătorie pe întreaga perioadă pre-menționată (din martie 2009 până la zi) în mod actualizat la rata inflației, începând cu data de 20 a lunii pentru care sunt datorate și până la zi – conform art. 32 din NM pre-menționate; - obligarea G.R. să inițieze rectificarea bugetară care se impune în vederea asigurării plăților solicitate și să o supună spre aprobare Parlamentului, asigurând totodată potrivit competenței sale executarea actului normativ adoptat în acest sens - conform art. 11 din legea 90/2001; - obligarea M.F.P.

să aprobe finanțarea și să aloce fondurile bănești necesare de la Bugetul de Stat în scopul efectuării plății către reclamantă a contravalorii a 50 % din cupoanele de călătorii în condițiile descrise la petitele anterioare conform art. 32 din Normele metodologice pre-menționate; - îndeplinirea obligațiilor impuse de instanță autorităților publice-litigante să se realizeze sub sancțiunea unei amenzi aplicabile persoanei culpabile de neexecutarea obligației în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii ce se va pronunța în cauză-conform art. 18 alin. (5) corelat cu art. 24 din Legea nr. 354/2004. În motivare se arată că reclamanta efectuează serviciu de transport auto de care au beneficiat persoane cu facilități potrivit Legii nr. 44/1994 și Legii nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor dar deși a respectat procedura de depunere a deconturilor conform Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 147/2000 aprobate prin H.G.

nr. 2403/2004 nu a mai primit bani din luna martie 2009 de la bugetul de stat. În drept se invocă dispozițiile Legii nr. 147/2000, Legii nr. 90/2001 și ale Legii nr. 554/2004. Pârâtul G.R. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a acțiunii față de el întrucât petitul nr. 3 care îl vizează în mod direct presupune o ingerință în autonomia consacrată de art. 1 alin. (4) din Constituție, exercitarea inițiativei legislative în condițiile indicate reprezentând o ingerință a executivului în activitatea legislativului. Pârâtul M.F.P. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată justificat de faptul că obligația de plată aparține M.T.I. iar neplata sumelor se datorează lipsei disponibilului și a sumelor aprobate de Guvern în bugetul de stat.

Pârâtul M.T.I. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, pentru nerespectarea dispozițiilor privind plângerea prealabilă. Astfel, pentru lunile martie și aprilie plângerea a fost tardiv introdusă iar pentru lunile iunie și iulie pârâtul era încă în termenul de executare a obligației. Pe fondul cauzei apreciază că acțiunea nu este întemeiată întrucât pârâtul nu are nici o culpă în nevirarea sumelor respective atâta timp cât ele nu au fost virate de la bugetul de stat. În acest context înțelege să formuleze cerere de chemare în garanție a M.F.P., urmând ca în ipoteza admiterii acțiunii chematul în garanție să fie obligat la plata sumelor respective.

La data de 14 octombrie 2009 reclamanta depune la dosar o precizare de acțiune prin care solicită: - obligarea pârâtului de rang 1 la întocmirea documentației pentru solicitarea și obținerea vizei controlorului delegat al M.F.P., în vederea deschiderii creditelor bugetare aferente și necesare plății deconturilor lunare centralizatoare expediate de reclamantă începând cu luna aprilie 2009 și până la zi, reprezentând diferența de 50 %, din traficul cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat pensionarii-transportați de SC T. SA, conform art. 31 din H.G. nr. 2403/2004 privind aprobarea N.M. pentru aplicarea Legii nr. 147/2000 și a O.U.G.

nr. 71/2004; - obligarea pârâtului de rang 1 să plătească reclamantei conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în termen de maximum 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța în cauză, a 50 % din contravaloarea acestor cupoane de călătorie pe întreaga perioada pre-menționată (din aprilie 2009 până la zi) în mod actualizat la rata inflației, începând cu data de 20, a lunii pentru care sunt datorate și până la zi, conform art. 32 din N.M. pre-menționată; - obligarea Guvernului să inițieze rectificarea bugetară care se impune în vederea asigurării plăților solicitate și să o supună spre aprobare Parlamentului, asigurând totodată potrivit competenței sale executarea de către autoritățile publice a actelor normative aplicabile în speță-conform art. 11 lit. b), c), d) din Legea nr. 90/2001; - obligarea M.F.P.

să aprobe finanțarea și să aloce fondurile bănești necesare de la Bugetul de Stat în scopul efectuării plății către reclamantă a contravalorii a 50 % din cupoanele de călătorii în condițiile descrise la petitele anterioare-conform art. 32 din hotărârea de Guvern pre-mentionată; Solicită ca îndeplinirea obligațiilor impuse de instanță autorităților publice-litigante să se realizeze sub sancțiunea unei amenzi aplicabile persoanei culpabile de neexecutare a obligației în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii ce se va pronunța în cauză-conform art. 18 alin. (5) corelat cu art. 24 din Legea nr. 554/2004. Pârâtul G.R. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de chemare în garanție justificat de faptul că M.F.P.

are deja calitatea de pârât în această cauză. În același sens se pronunță și pârâtul M.F.P. prin întâmpinare. 2. Soluția instanței de fond. Prin Sentința nr. 71/ F/CA/2010 din 10 martie 2010, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei procedurii prealabile, a respins acțiunea reclamantei, a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanție a M.F.P. formulată de M.T.I., a fost respinsă și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

În motivarea soluției, instanța de fond a reținut: - referitor la excepția lipsei procedurii prealabile, aceasta este neîntemeiată întrucât, pe de o parte, reclamanta a făcut demersuri prealabile, iar, pe de altă parte, ce se atacă este refuzul nejustificat al administrației de a achita deconturile, astfel că devin incidente dispozițiile art. 7 alin. (5) raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004; - în ceea ce privește inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție, excepția a fost apreciată ca întemeiată, pentru că M.F.P. are calitate de pârât și nu se mai justifică introducerea terțului în proces; - pe fondul cauzei, a fost stabilită întinderea pretențiilor reclamantei. Astfel, pentru perioada martie 2009 – mai 2009 sumele au fost achitate, iar acțiunea a devenit lipsită de obiect, solicitarea de plată a sumelor actualizate nefiind primită pentru că nu s-a făcut dovada refuzului nejustificat.

Referitor la petitul 3 din acțiune, s-a reținut că acesta vizează dreptul de inițiativă legislativă a Guvernului, care nu este supus controlului judecătoresc, iar cererea este inadmisibilă sub acest aspect, iar în raport de caracterul subsidiar al petitelor 4 și 5 a fost respinsă acțiunea, inclusiv acordarea cheltuielilor de judecată. 3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC T. SA Sibiu și a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul de a se admite acțiunea așa cum a fost precizată. Este criticată soluția instanței de fond deoarece s-a apreciat în mod netemeinic asupra cererii reclamantei. Se arată, în motivele de recurs, că începând cu luna iunie 2009 nu s-au mai efectuat plăți deși documentația era depusă iar sumele datorate sunt foarte mari, iar trecerea timpului duce la vătămarea intereselor reclamantei.

Se invocă următoarele critici privind nelegalitatea: - pentru perioada martie 2009 – mai 2009 chiar reclamanta a precizat că i-au fost achitate sumele și a redus câtimea pretențiilor sale; - pentru perioada iunie 2009 – la zi s-ar deduce, din motivarea instanței de fond că acțiunea ar fi prematură pentru că nu s-a împlinit termenul pentru îndeplinirea formalităților stabilite în sarcina ordonatorilor de credite bugetare. Aceste susțineri au fost apreciate ca nefondate pentru că intimații nu și-au respectat obligațiile ce le incumbă în temeiul prevăzut de lege „până la data de 20 a lunii”; - pentru aceeași perioadă nu se poate considera că nu s-ar fi născut interesul procesual deoarece acesta s-a născut succesiv în timp pentru fiecare lună în parte, iar plata acestor deconturi nu este condiționată de existența sumelor în bugetul de stat.

A considera că „lipsa culpei” celor două ministere în privința procurării fondurilor financiare în discuție (pe fondul actualei crize financiare) poate constitui o situație derogatorie de la Legea nr. 147/2000 ar însemna să se adauge la lege, ceea ce nu este permis; - reactualizarea sumelor se impune având în vedere că plata lor a ajuns la scadență și nu a fost efectuată iar intimații nu au invocat și nici nu au probat vreo situație de natură a exonera de la plata actualizată a sumelor, devalorizarea fiind imputabilă acestora; - este criticată și susținerea instanței de fond referitoare la faptul că dreptul la inițiativă legislativă a Guvernului nu ar fi supus controlului judecătoresc întrucât în precizarea la acțiune a solicitat obligarea Guvernului la ceea ce chiar legea îl obligă.

M.T.I. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului. S-a depus la dosar și un centralizator din care rezultă că au fost efectuate plăți către recurentă, de către acest minister, începând cu luna iunie 2009 și până în luna martie 2010, parțial pentru deconturile în baza Legii nr. 147/2000 și pentru perioada iunie 2009 – octombrie 2009 pentru deconturile în baza Legii nr. 44/1994. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Reclamanta este unul dintre agenții economici ce efectuează servicii de transport auto de care au beneficiat persoanele prevăzute de Legea nr. 44/1994 și Legea nr. 147/2000.

Deconturile pentru aceste facilități se depun la M.T.I., iar sumele se plătesc de către acest ordonator de credite. Într-adevăr, la termenul din 3 martie 2010, când a rămas în pronunțare litigiul, reprezentanta reclamantei a redus câtimea pretențiilor, respectiv pentru lunile iunie 2009 la zi, astfel că, în mod greșit a fost respinsă ca lipsită de obiect cererea reclamantei pentru lunile anterioare. Însă, pentru sumele solicitate începând cu luna iunie 2009, soluția instanței de fond este legală și temeinică. Instanța de fond nu a respins cererea ca prematur formulată, dar într-adevăr, pentru ultimele luni nu se împlinise termenul pentru formalitățile prevăzute de lege deoarece reclamanta solicita plata sumelor la zi, ceea ce presupunea și luna în care s-a pronunțat instanța de fond.

O dovadă în sensul că, pe măsură ce au existat alocații bugetare, fără a exista o culpă a autorităților, au fost achitate sumele datorate; au fost depuse la dosar dovezi, respectiv centralizatorul, din care rezultă că s-au făcut plăți către reclamantă începând cu luna iunie 2009 și până în luna martie 2010, deși acțiunea reclamantei a fost respinsă. Pentru a putea fi admisă acțiunea reclamantei, aceasta trebuia să dovedească „refuzul nejustificat” al autorităților publice în efectuarea plății către ea. „Refuzul nejustificat” este definit în art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane. Din actele depuse la dosar nu rezultă un asemenea refuz nejustificat, ci autoritatea publică a efectuat, chiar dacă cu întârziere, plățile ce se cuvin reclamantei, în limita prevederilor bugetare.

Așa cum chiar în lege se prevedea vărsămintele către operatorii de transport feroviar, rutier și vamal, sunt făcute în limitele aprobate pentru această destinație prin bugetul M.T.I., astfel cum a fost aprobat prin legea bugetului de stat. Pentru a putea face plățile către reclamantă, M.T.I. era obligat să respecte prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice. Potrivit art. 14 din Legea nr. 500/2002 „nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită, dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare”, iar art. 22 alin. (1) din același act normativ, reglementează obligația ordonatorilor de credite de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limitele prevederilor și destinațiilor aprobate prin buget.

Din probele administrate nu rezultă că ar fi existat prevederi bugetare, sume alocate pentru plata facilităților de care beneficia reclamanta și M.T.I. ar fi refuzat nejustificat virarea acestor sume. Mai mult, cu centralizatorul depus în recurs s-a făcut dovada că, pe măsura existenței fondurilor alocate în acest scop, au fost virate sumele către reclamantă începând cu luna iunie 2009 și până în luna martie 2010. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC T. SA Sibiu împotriva Sentinței civile nr. 71/ F/CA/2010 din 10 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2011.