ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1336/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1336/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond.

Prin cererea adresată

instanței de fond, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ

și fiscal, reclamanta SC T. SA Sibiu a chemat în judecată pârâții M.T.I.. M.F.P.

și G.R. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:

- obligarea pârâtului

de rang 1 la întocmirea documentației pentru solicitarea și obținerea vizei

controlorului delegat al M.F.P., în vederea deschiderii creditelor bugetare

aferente și necesare plății deconturilor lunare centralizatoare expediate de

reclamantă începând cu luna martie 2009 și până la zi, reprezentând diferența

de 50 % din tariful cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat

pensionarii-transportați de SC T. SA conform art. 31 din Normelor metodologice

de aplicare a Legii nr. 147/2000 aprobate prin H.G. nr. 2403/2004;

- obligarea pârâtului

de rang 1 la plata efectivă și imediată a 50 %) din contravaloarea acestor

cupoane de călătorie pe întreaga perioadă pre-menționată (din martie 2009 până

la zi) în mod actualizat la rata inflației, începând cu data de 20 a lunii pentru care sunt datorate și până la zi – conform art. 32 din NM pre-menționate;

- obligarea G.R. să

inițieze rectificarea bugetară care se impune în vederea asigurării plăților

solicitate și să o supună spre aprobare Parlamentului, asigurând totodată

potrivit competenței sale executarea actului normativ adoptat în acest sens -

conform art. 11 din legea 90/2001;

- obligarea M.F.P. să

aprobe finanțarea și să aloce fondurile bănești necesare de la Bugetul de Stat în scopul efectuării plății către reclamantă a contravalorii a 50 % din

cupoanele de călătorii în condițiile descrise la petitele anterioare conform art.

32 din Normele metodologice pre-menționate;

- îndeplinirea

obligațiilor impuse de instanță autorităților publice-litigante să se realizeze

sub sancțiunea unei amenzi aplicabile persoanei culpabile de neexecutarea

obligației în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii

ce se va pronunța în cauză-conform art. 18 alin. (5) corelat cu art. 24 din Legea

nr. 354/2004.

În motivare se arată

că reclamanta efectuează serviciu de transport auto de care au beneficiat

persoane cu facilități potrivit Legii nr. 44/1994 și Legii nr. 147/2000 privind

reducerile acordate pensionarilor dar deși a respectat procedura de depunere a

deconturilor conform Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 147/2000

aprobate prin H.G. nr. 2403/2004 nu a mai primit bani din luna martie 2009 de

la bugetul de stat.

În drept se invocă

dispozițiile Legii nr. 147/2000, Legii nr. 90/2001 și ale Legii nr. 554/2004.

Pârâtul G.R. a depus

întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a acțiunii față

de el întrucât petitul nr. 3 care îl vizează în mod direct presupune o

ingerință în autonomia consacrată de art. 1 alin. (4) din Constituție,

exercitarea inițiativei legislative în condițiile indicate reprezentând o

ingerință a executivului în activitatea legislativului.

Pârâtul M.F.P. a

depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată

justificat de faptul că obligația de plată aparține M.T.I. iar neplata sumelor

se datorează lipsei disponibilului și a sumelor aprobate de Guvern în bugetul

de stat.

Pârâtul M.T.I. a

depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă,

pentru nerespectarea dispozițiilor privind plângerea prealabilă. Astfel, pentru

lunile martie și aprilie plângerea a fost tardiv introdusă iar pentru lunile

iunie și iulie pârâtul era încă în termenul de executare a obligației.

Pe fondul cauzei

apreciază că acțiunea nu este întemeiată întrucât pârâtul nu are nici o culpă

în nevirarea sumelor respective atâta timp cât ele nu au fost virate de la

bugetul de stat.

În acest context

înțelege să formuleze cerere de chemare în garanție a M.F.P., urmând ca în

ipoteza admiterii acțiunii chematul în garanție să fie obligat la plata sumelor

respective.

La data de 14

octombrie 2009 reclamanta depune la dosar o precizare de acțiune prin care

solicită:

- obligarea pârâtului

de rang 1 la întocmirea documentației pentru solicitarea și obținerea vizei

controlorului delegat al M.F.P., în vederea deschiderii creditelor bugetare

aferente și necesare plății deconturilor lunare centralizatoare expediate de

reclamantă începând cu luna aprilie 2009 și până la zi, reprezentând diferența

de 50 %, din traficul cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat

pensionarii-transportați de SC T. SA, conform art. 31 din H.G. nr. 2403/2004

privind aprobarea N.M. pentru aplicarea Legii nr. 147/2000 și a O.U.G. nr. 71/2004;

- obligarea pârâtului

de rang 1 să plătească reclamantei conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

în termen de maximum 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se

va pronunța în cauză, a 50 % din contravaloarea acestor cupoane de călătorie pe

întreaga perioada pre-menționată (din aprilie 2009 până la zi) în mod

actualizat la rata inflației, începând cu data de 20, a lunii pentru care sunt datorate și până la zi, conform art. 32 din N.M. pre-menționată;

- obligarea

Guvernului să inițieze rectificarea bugetară care se impune în vederea

asigurării plăților solicitate și să o supună spre aprobare Parlamentului,

asigurând totodată potrivit competenței sale executarea de către autoritățile

publice a actelor normative aplicabile în speță-conform art. 11 lit. b), c), d)

din Legea nr. 90/2001;

- obligarea M.F.P. să

aprobe finanțarea și să aloce fondurile bănești necesare de la Bugetul de Stat în scopul efectuării plății către reclamantă a contravalorii a 50 % din

cupoanele de călătorii în condițiile descrise la petitele anterioare-conform art.

32 din hotărârea de Guvern pre-mentionată;

Solicită ca

îndeplinirea obligațiilor impuse de instanță autorităților publice-litigante să

se realizeze sub sancțiunea unei amenzi aplicabile persoanei culpabile de

neexecutare a obligației în termen de 30 de zile de la data rămânerii

irevocabile a hotărârii ce se va pronunța în cauză-conform art. 18 alin. (5)

corelat cu art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Pârâtul G.R. a depus

întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de

chemare în garanție justificat de faptul că M.F.P. are deja calitatea de pârât

în această cauză.

În același sens se

pronunță și pârâtul M.F.P. prin întâmpinare.

de fond.

Prin Sentința nr. 71/

F/CA/2010 din 10 martie 2010, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei procedurii prealabile, a

respins acțiunea reclamantei, a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în

garanție a M.F.P. formulată de M.T.I., a fost respinsă și cererea de acordare a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea

soluției, instanța de fond a reținut:

- referitor la

excepția lipsei procedurii prealabile, aceasta este neîntemeiată întrucât, pe

de o parte, reclamanta a făcut demersuri prealabile, iar, pe de altă parte, ce

se atacă este refuzul nejustificat al administrației de a achita deconturile,

astfel că devin incidente dispozițiile art. 7 alin. (5) raportat la art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004;

- în ceea ce privește

inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție, excepția a fost apreciată ca

întemeiată, pentru că M.F.P. are calitate de pârât și nu se mai justifică

introducerea terțului în proces;

- pe fondul cauzei, a

fost stabilită întinderea pretențiilor reclamantei. Astfel, pentru perioada

martie 2009 – mai 2009 sumele au fost achitate, iar acțiunea a devenit lipsită

de obiect, solicitarea de plată a sumelor actualizate nefiind primită pentru că

nu s-a făcut dovada refuzului nejustificat.

Referitor la petitul

3 din acțiune, s-a reținut că acesta vizează dreptul de inițiativă legislativă

a Guvernului, care nu este supus controlului judecătoresc, iar cererea este

inadmisibilă sub acest aspect, iar în raport de caracterul subsidiar al

petitelor 4 și 5 a fost respinsă acțiunea, inclusiv acordarea cheltuielilor de

judecată.

exercitată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta SC T. SA Sibiu și a solicitat admiterea

recursului, modificarea sentinței în sensul de a se admite acțiunea așa cum a

fost precizată.

Este criticată

soluția instanței de fond deoarece s-a apreciat în mod netemeinic asupra

cererii reclamantei.

Se arată, în motivele

de recurs, că începând cu luna iunie 2009 nu s-au mai efectuat plăți deși documentația

era depusă iar sumele datorate sunt foarte mari, iar trecerea timpului duce la

vătămarea intereselor reclamantei.

Se invocă următoarele

critici privind nelegalitatea:

- pentru perioada

martie 2009 – mai 2009 chiar reclamanta a precizat că i-au fost achitate sumele

și a redus câtimea pretențiilor sale;

- pentru perioada

iunie 2009 – la zi s-ar deduce, din motivarea instanței de fond că acțiunea ar

fi prematură pentru că nu s-a împlinit termenul pentru îndeplinirea

formalităților stabilite în sarcina ordonatorilor de credite bugetare.

Aceste susțineri au

fost apreciate ca nefondate pentru că intimații nu și-au respectat obligațiile

ce le incumbă în temeiul prevăzut de lege „până la data de 20 a lunii”;

- pentru aceeași

perioadă nu se poate considera că nu s-ar fi născut interesul procesual

deoarece acesta s-a născut succesiv în timp pentru fiecare lună în parte, iar

plata acestor deconturi nu este condiționată de existența sumelor în bugetul de

stat.

A considera că „lipsa

culpei” celor două ministere în privința procurării fondurilor financiare în

discuție (pe fondul actualei crize financiare) poate constitui o situație

derogatorie de la Legea nr. 147/2000 ar însemna să se adauge la lege, ceea ce

nu este permis;

- reactualizarea

sumelor se impune având în vedere că plata lor a ajuns la scadență și nu a fost

efectuată iar intimații nu au invocat și nici nu au probat vreo situație de

natură a exonera de la plata actualizată a sumelor, devalorizarea fiind

imputabilă acestora;

- este criticată și

susținerea instanței de fond referitoare la faptul că dreptul la inițiativă

legislativă a Guvernului nu ar fi supus controlului judecătoresc întrucât în

precizarea la acțiune a solicitat obligarea Guvernului la ceea ce chiar legea

îl obligă.

M.T.I. a formulat

întâmpinare și a solicitat respingerea recursului.

S-a depus la dosar și

un centralizator din care rezultă că au fost efectuate plăți către recurentă,

de către acest minister, începând cu luna iunie 2009 și până în luna martie

2010, parțial pentru deconturile în baza Legii nr. 147/2000 și pentru perioada

iunie 2009 – octombrie 2009 pentru deconturile în baza Legii nr. 44/1994.

de recurs.

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Reclamanta este unul

dintre agenții economici ce efectuează servicii de transport auto de care au

beneficiat persoanele prevăzute de Legea nr. 44/1994 și Legea nr. 147/2000.

Deconturile pentru

aceste facilități se depun la M.T.I., iar sumele se plătesc de către acest

ordonator de credite.

Într-adevăr, la

termenul din 3 martie 2010, când a rămas în pronunțare litigiul, reprezentanta

reclamantei a redus câtimea pretențiilor, respectiv pentru lunile iunie 2009 la

zi, astfel că, în mod greșit a fost respinsă ca lipsită de obiect cererea

reclamantei pentru lunile anterioare.

Însă, pentru sumele

solicitate începând cu luna iunie 2009, soluția instanței de fond este legală

și temeinică.

Instanța de fond nu a

respins cererea ca prematur formulată, dar într-adevăr, pentru ultimele luni nu

se împlinise termenul pentru formalitățile prevăzute de lege deoarece

reclamanta solicita plata sumelor la zi, ceea ce presupunea și luna în care s-a

pronunțat instanța de fond.

O dovadă în sensul

că, pe măsură ce au existat alocații bugetare, fără a exista o culpă a

autorităților, au fost achitate sumele datorate; au fost depuse la dosar dovezi,

respectiv centralizatorul, din care rezultă că s-au făcut plăți către

reclamantă începând cu luna iunie 2009 și până în luna martie 2010, deși

acțiunea reclamantei a fost respinsă.

Pentru a putea fi

admisă acțiunea reclamantei, aceasta trebuia să dovedească „refuzul

nejustificat” al autorităților publice în efectuarea plății către ea.

„Refuzul

nejustificat” este definit în art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 ca fiind

exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea

unei persoane.

Din actele depuse la

dosar nu rezultă un asemenea refuz nejustificat, ci autoritatea publică a

efectuat, chiar dacă cu întârziere, plățile ce se cuvin reclamantei, în limita

prevederilor bugetare.

Așa cum chiar în lege

se prevedea vărsămintele către operatorii de transport feroviar, rutier și

vamal, sunt făcute în limitele aprobate pentru această destinație prin bugetul

M.T.I., astfel cum a fost aprobat prin legea bugetului de stat.

Pentru a putea face

plățile către reclamantă, M.T.I. era obligat să respecte prevederile Legii nr. 500/2002

privind finanțele publice.

Potrivit art. 14 din

Legea nr. 500/2002 „nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată,

ordonanțată și plătită, dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are

prevederi bugetare”, iar art. 22 alin. (1) din același act normativ,

reglementează obligația ordonatorilor de credite de a angaja și de a utiliza

creditele bugetare numai în limitele prevederilor și destinațiilor aprobate

prin buget.

Din probele

administrate nu rezultă că ar fi existat prevederi bugetare, sume alocate

pentru plata facilităților de care beneficia reclamanta și M.T.I. ar fi refuzat

nejustificat virarea acestor sume.

Mai mult, cu

centralizatorul depus în recurs s-a făcut dovada că, pe măsura existenței

fondurilor alocate în acest scop, au fost virate sumele către reclamantă

începând cu luna iunie 2009 și până în luna martie 2010.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.,

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC T. SA Sibiu împotriva Sentinței civile nr. 71/ F/CA/2010 din 10

martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2011.