ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1051/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-SB 115 din 24 februarie 2014 întocmită de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu - Activitatea de Inspecție Fiscală, până la pronunțarea de către instanța de fond ce va fi investită cu soluționarea acțiunii în contencios administrativ, privind următoarele obligații fiscale:

- obligația fiscală - profit calculat pentru intervalul 1 ianuarie 2008 - 30 septembrie 2013 - suma contestată 399.196 RON, așa cum a fost calculată în cuprinsul actului atacat; - obligația fiscală suplimentară aferentă celor calculate la punctul 1, dobânzi/majorări de întârziere calculate pentru intervalul 26 aprilie 2008 - 7 februarie 2014 suma contestată 146.416 RON, așa cum a fost calculată la pct. 2 al actului atacat; - obligația fiscală suplimentară de plata aferenta celor calculate la pct. 1 penalității de întârziere calculate pentru intervalul 30 septembrie 2010 - 7 februarie 2014 - suma contesta 57.140 RON, așa cum a fost calculată la pct. 2 al actului atacat;

- obligația fiscală - TVA calculată pentru intervalul 1 aprilie 2008 - 31 martie 2012 - suma contestata 382.168 RON, așa cum a fost calculată în cuprinsul actului atacat, - obligația fiscală suplimentară - dobânzi/majorări de întârziere aferente obligației fiscale TVA calculate pentru intervalul 26 iunie 2008 - 7 februarie 2014 - suma contestată 176.188 RON așa cum a fost calculată în cuprinsul actului atacat; - obligația fiscală suplimentară - penalități de întârziere aferente obligației fiscale TVA, calculate pentru intervalul 30 septembrie 2010 - 7 februarie 2014 - suma contestata 75.527 RON, așa cum a fost calculată în cuprinsul actului atacat; - obligația fiscală - venituri dividende PF calculate pentru intervalul 1 ianuarie 2009 - 30 iunie 2013 - suma contestată 220.581 RON, așa cum a fost calculată în cuprinsul actului atacat;

- obligația fiscală suplimentară - dobânzi/majorări de întârziere aferente obligației fiscale venituri dividende PF, calculate pentru intervalul 26 februarie 2011 - 7 februarie 2014 - suma contestată 47.772 RON așa cum a fost calculată în cuprinsul actului atacat;

- obligația fiscală suplimentară - penalități de întârziere aferente obligației fiscale venituri dividende PF, calculate pentru intervalul 26 mai 2011 - 7 februarie 2014 - suma contestată 24.650 RON, așa cum a fost calculată în cuprinsul actului atacat; - obligația fiscală stabilită ca urmare a soluționării decontului cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, calculată pentru 6 facturi fiscale cuprinse între 1 mai 2012 și 30 iunie 2013 - suma contestată 76.176 RON, așa cum a fost calculată în cuprinsul actului atacat.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 153 din 10 iunie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. de suspendare a executării actului administrativ Decizie de impunere nr. F-SB 115 din 24 februarie 2014 emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu până la pronunțarea instanței de fond ce va fi investită cu acțiunea în anularea aceluiași act administrativ.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că apărările invocate de către reclamantă nu constituie motive suficiente care să justifice suspendarea efectului executoriu al actului administrativ, nefiind aruncată o îndoială serioasă asupra actului, câtă vreme ceea ce se susține în esență este caracterul real al operațiunilor supuse verificării și nicidecum vicii potențiale ale actului. Fără a avea obligația dovedirii nulității actului reclamanta trebuie să identifice împrejurări care să determine judecătorul să aibă îndoieli rezonabile asupra legalității actului și care să justifice suprimarea temporară a caracterului executoriu al actului administrativ prin suspendarea efectelor acestuia.

De asemenea, în ceea ce privește condiția pagubei iminente, instanța apreciază că deși este indiscutabil vorba despre o diminuare a patrimoniului (deci o "pagubă") derularea unei executări silite, în cauză această executare silită a fost în fapt suspendată în mod amiabil de către părți prin decizia de ridicare a măsurilor asiguratorii, coroborată cu aducerea altor garanții de către reclamantă. Ori din această perspectivă este discutabil caracterul iminent al pagubei ce ar putea fi suferită de către reclamantă prin executare.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

În motivarea recursului, recurenta a susținut, în esență, că instanța de fond a soluționat cererea de suspendare provizorie solicitată de reclamanta recurentă prin analizarea actelor fiscale pe fondul lor, încălcându-și competența și limitele de judecare, potrivit căreia trebuia să aprecieze urgența, efectul provizoriu al acesteia.

Instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că prin punerea la dispoziție a altor garanții, "caracterul iminent a fost înlăturat", în condițiile în care ulterior soluționării acestui dosar, intimata a procedat la poprirea conturilor bancare, blocând activitatea societății.

De asemenea, a arătat că prima instanță nu a motivat hotărârea, preluând doar aspecte pur teoretice al condițiilor pe care trebuia să le îndeplinească cererea reclamantei fără a arăta în concret, raportat la speță, care sunt acestea.

În fine, a mai susținut că, deși instanța de fond trebuia să pipăie fondul cauzei analizează temeinicia actului fiscal executoriu, recunoscând doar formal că acesta este apanajul instanței de fond.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea cererii de suspendare provizorie a executării Deciziei de impunere nr. F-SB 115 din 24 februarie 2014 emisă de pârâta intimată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu - Activitatea de Inspecție Fiscală.

Apărările intimatei

Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu a depus în termen întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Procedura de examinare a recursului în completul filtru

Raportul întocmit potrivit prevederilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat și comunicat părților potrivit încheierii din data de 9 noiembrie 2015 conform prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, prin încheierea din 21 ianuarie 2016, s-a dispus admiterea în principiu a recursului, stabilindu-se termen pentru judecarea acestuia la data de 5 aprilie 2016.

Soluția și considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, examinând sentința atacată în raport de prevederile legale incidente și față de criticile recurentei - reclamante, circumscrise motivului de recurs prevăzut de 488 pct. 8 C. proc. civ., reține că nu subzistă în cauză motive legale de casare sau de modificare a sentinței recurate, în considerarea celor în continuare arătate.

Verificând considerentele sentinței atacate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și explică în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut că cererea de suspendare nu îndeplinește condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Contrar celor susținute de recurentă, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a realizat în cauză o corectă aplicare și interpretare a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de art. 14 alin. (1) menționat, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională.

Înalta Curte reține că, întotdeauna, cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.

Or, prin sentința recurată, instanța a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului administrativ și a reținut că nu sunt dovedite aspecte ale cazului bine justificat și că nu este dovedită iminența unei pagube în raport cu natura măsurii dispuse de autoritatea publică.

În acest sens, instanța de control judiciar constată că, în mod justificat, instanța de fond a reținut ca nefiind îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care recurenta reclamantă, prin cererea de suspendare, a argumentat existența cazului bine justificat prin prisma unor aspecte referitoare la caracterul real al operațiunilor suspuse verificării, iar din analiza sumară a actelor contestate, nu s-a conturat o situație de fapt de natură a genera suspiciuni rezonabile cu privire la emiterea actului contestat.

Neîndeplinirea condiției referitoare la existența cazului bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza susținerilor recurentei în privința condiției prevenirii unei pagube iminente, atâta timp cât, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din aceeași lege.

De altfel, în privința pagubei iminente, în deplin acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada pagubei iminente produse prin executarea actului contestat.

Faptul că instanța de fond a reținut aparența de legalitate a actului contestat nu echivalează cu o cercetare a fondului, cum în mod greșit susține recurenta, și nu intră în contradicție cu considerentele referitoare la imposibilitatea unei astfel de analize, în procedura de suspendare, reglementată prin art. 14 din Legea nr. 554/2004, așa încât nu va fi primită critica formulată de recurentă pe acest aspect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinței nr. 153 din 10 iunie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM