ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3549/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 212 din 5 iunie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul N.I.B. în contradictoriu cu D.G.F.P. a județului Sibiu, având ca obiect suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 5409 din 27 aprilie 2012. Pentru a pronunța această sentință s-a reținut, în esență, că prin Decizia de impunere suplimentară nr. 5049 din 27 aprilie 2012 emisă de D.G.F.P. a județului Sibiu s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 174.630 RON, cu titlu de impozit pe venit pe anii 2006, 2007, 2008, 2009 și 2010, precum și a sumelor de 69.853 și 26.195 RON, cu titlu de majorări și penalități de întârziere.

Împotriva acestei decizii a fost formulată contestația administrativă cu nr. 3660 din 14 mai 2012. Referitor la îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 s-a reținut că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii acestora. Condiția cazului bine justificat s-a statuat că nu a fost dovedită întrucât argumentele/criticile reclamantului impun o analiză pe fondul cauzei, ceea ce nu se poate realiza în această etapă. Cu privire la îndeplinirea condiției pagubei iminente, s-a reținut că această condiție, chiar dacă ar fi îndeplinită, nu poate conduce la măsura suspendării actelor contestate, dat fiind că actul în cauză este aparent legal. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant aduce, în esență, critici sentinței recurate, în sensul că: - în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat întrucât nelegalitatea deciziei a cărei suspendare s-a solicitat constă în faptul că organele de inspecție fiscală nu au avut un ordin de serviciu pentru a efectua controlul fiscal la persoana fizică N.I.B., toate actele de procedură fiind efectuate la cabinetul său individual de avocatură, nefiindu-i acordată posibilitatea de a-și pregăti toate documentele și apărările necesare; - privitor la prevenirea producerii unei pagube iminente, se menționează că executarea Deciziei de impunere nr. 5049/2012 îi va afecta grav lichiditățile de care dispune, cu efecte asupra situației familiale și a îndeplinirii obligației de a-și plăti creditele bancare în sumă totală de 170.000 euro, cât și cele unde are calitatea de garant.

Intimata-pârâtă D.G.F.P. Sibiu a formulat întâmpinare și concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, combătând criticile recurentului-reclamant și susținând legalitatea și temeinicia sentinței recurate. În speță, se susține că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Recurentul-reclamant a depus la dosarul cauzei și concluzii scrise prin care a arătat că prin Sentința nr. 416/2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă contestația sa și s-a dispus anularea Deciziei de impunere nr. 5049 din 27 aprilie 2012, precum și anularea parțială a Raportului de inspecție fiscală nr. 5047 din 27 aprilie 2012, ceea ce denotă că decizia menționată a fost emisă în mod ilegal.

De asemenea, se arată că într-o altă cauză a fost suspendată și executarea unei alte Decizii de impunere nr. 5048 din 27 aprilie 2012, emisă în baza aceluiași raport. Au fost depuse și înscrisuri în sensul celor arătate. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de susținerile părților, de înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse. Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prevăzută la pct. 1 al acestor considerente, instanța de fond a respins cererea de suspendare formulată de reclamant în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, apreciind că nu s-a făcut dovada cazului bine justificat, împrejurările de fapt și de drept menționate impunând o analiză pe fond care nu se poate realiza în cazul unei astfel de cereri de suspendare.

Din cuprinsul Sentinței nr. 416 din 10 decembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, rezultă că în urma analizei aspectelor de nelegalitate invocate de reclamant și în cazul cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 5049/2012, acestea au fost apreciate ca întemeiate, dispunându-se anularea în tot a acestei decizii și în parte a Raportului de inspecție fiscală nr. 5047 din 27 aprilie 2012, în ceea ce privește suma de 883.652 RON, reprezentând TVA - 392.436 RON și 491.216 RON accesorii, exonerându-l pe acesta de la plata acestora. În acest context, aspectele de nelegalitate reținute prin sentința menționată au existat de la data emiterii Deciziei nr. 5049/2012.

Prin urmare, cum aceleași împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ au fost invocate și în cuprinsul cererii de suspendare, acestea fiind apreciate ca întemeiate cu ocazia judecării pe fond a acțiunii în anulare a Deciziei de impunere nr. 5049/2012, se reține că și în această cauză se impune a se aprecia îndeplinită condiția cazului bine justificat, întrucât actul administrativ-fiscal nu se mai bucură de prezumția de legalitate. În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, instanța de recurs reține că, în cauză, este necontestat că prin măsura dispusă de autoritatea pârâtă, în ceea ce-l privește pe reclamant, veniturile acestuia suferă o discriminare.

Or, în situația în care acest lucru are la bază un act administrativ-fiscal în privința căruia a fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea sa, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal. Prin urmare, și condiția privind paguba iminentă este îndeplinită, impunându-se admiterea cererii de suspendare formulate de reclamant. Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va admite recursul formulat, va casa sentința recurată, va admite cererea de suspendare formulată de reclamant și va dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 5049 din 27 aprilie 2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de N.I.B. împotriva Sentinței nr. 212 din 5 iunie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată. Admite cererea formulată de reclamant și dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 5049 din 27 aprilie 2012. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2013. Procesat de GGC - AZ