ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2014/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial și precizată pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamanta SC S.E. SRL Sibiu, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Sibiu, a solicitat suspendarea deciziei de impunere nr. 561 din 05 iulie 2010 și a deciziei de instituire a măsurii asigurătorii nr. 8171 din 05 iulie 2010 emise de D.G.F.P. până la pronunțarea instanței de fond. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în urma unui control efectuat de către D.G.F.P. Sibiu,s-a întocmit un raport de inspecție fiscală și s-a emis decizia de impunere nr. 561 din 05 iulie 2010 de către D.G.F.P. Sibiu.

În același timp, organul de control a depus la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu o plângere penală cât privește operațiunile contabile efectuate de către reclamantă (dosar penal nr. 633/P/2009) în care procurorul de caz a dispus prin rezoluție începerea urmăririi penale, în caz dispunându-se și efectuarea unei expertize contabile. Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 501/CA/2010, a admis cererea formulată și precizată de reclamantă și, în consecință,a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 561 din 05 iulie 2010 precum și a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 8171 din 05 iulie 2010 emise de D.G.F.P.J. Sibiu până la pronunțarea instanței de fond.

În esență, instanța de fond a reținut că, față de împrejurarea că în speță între raportul de inspecție fiscală și emiterea celor două decizii (561 din 05 iulie 2010 și 8171 din 05 iulie 2010) a trecut mai mult de un an de zile, timp în care s-a dispus și începerea urmăririi penale, este evident că legalitatea emiterii deciziilor atacate creează serioase îndoieli, ca atare, cerința prevăzută de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 este îndeplinită. A mai reținut instanța că reclamanta SC S.E. SRL Sibiu are ca obiect de activitate principal colectarea deșeurilor nepericuloase atât în județul Sibiu cât și Alba, având un nr. de 15.978 de contracte prestări servicii. În această situație executarea celor două decizii nr. 561 din 05 iulie 2010 și 8171 din 05 iulie 2010 emise în condiții de legalitate îndoielnică, reclamanta a dovedit îndeplinirea și a cerinței prevăzute de art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Pârâta, D.G.F.P.J. Sibiu, a promovat recurs împotriva acestei sentințe, iar prin decizia nr. 2324/CA/23 09 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul pârâtei D.G.F.P. a județului Sibiu, a casat și a trimis spre competentă soluționarea cererii de suspendare a deciziei nr. 8171 din 08 iulie 2010, pe calea ordonanței președințiale Judecătoriei Sibiu, iar a cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 561 din 05 iulie 2010 emisă de pârâtă spre competentă soluționare Curții de Apel Alba Iulia, ca instanță de fond. Prin considerentele deciziei, instanța a constat că actul administrativ fiscal contestat vizează creanțe fiscale mai mari de 500.000 lei, astfel că cererea de suspendare era de competența în primă instanță a Curții de Apel Alba Iulia.

Investită cu soluționarea cererii de suspendare, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 11/2011 pronunțată în data de 18 ianuarie 2011, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC S.E. SRL Sibiu, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Sibiu, având ca obiect suspendarea Deciziei de impunere nr. 561 din 5 iulie 2010 emisă de aceasta din urmă. Totodată, a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 30.000 lei consemnată la dispoziția instanței prin Recipisa de consemnare Seria TA nr. 1863161 nr. 787508/1 din 17 ianuarie 2011, la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Pentru a se pronunța astfel, instanța, a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele: În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de fond, cazul bine justificat și paguba iminentă, instanța a constat că în cauză nu s-a dovedit îndeplinirea cumulativă a acestora.

La o cercetare aparentă a deciziei de impunere atacate nu sunt puse în evidență nelegalități flagrante de ordinul evidenței ale actului administrativ fiscal de natură a justifica suspendarea efectelor acestuia. Mai mult reclamanta nu a dovedit nici paguba iminentă întrucât a făcut la dosar doar dovada cheltuielilor totale cu cele 15 000 de contracte pe care le are încheiate cu autorități publice locale din diverse localități,dar nu și a veniturilor pe care le realizează din acestea,astfel că nu se poate stabili impactul pe care executarea sumei din decizia de impunere ar avea-o asupra activității sale. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, reclamanta SC S.E. SRL Sibiu, pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Recurenta arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, considerând că a probat cu actele depuse îndeplinirea atât a condiției existenței unor cazuri bine justificate cât și a condiției existenței unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește condiția existenței unei pagube iminente se arată că societatea recurentă ar fi în pericol să intre în insolvență datorită executării silite a sumei stabilite și ar fi afectată însăți sancționarea normală a activității societății.

La dosar, intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Sentința atacată prin care s-a respins ca nefondată cererea de suspendare a deciziei de impunere nr. 561 din 5 iulie 2010, este dată cu aplicarea corectă a legii, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În mod corect instanța de fond a apreciat că cererea de suspendare nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Recurenta nu a probat existența unor motive bine justificate care să infirme vădit legalitatea deciziei de impunere, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește a doua condiție prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, cuantumul sumei imputate, 997.800 lei nu justifică prin el însuși o pagubă iminentă, în condițiile în care recurenta nu a probat în concret efectele pretins păgubitoare ale executării acestei sume. Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.E. SRL Sibiu împotriva sentinței nr. 11 din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2011.