ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2014/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată inițial și precizată pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamanta SC S.E.

SRL Sibiu, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Sibiu, a solicitat suspendarea

deciziei de impunere nr. 561 din 05 iulie 2010 și a deciziei de instituire a

măsurii asigurătorii nr. 8171 din 05 iulie 2010 emise de D.G.F.P. până la

pronunțarea instanței de fond.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că, în urma unui control efectuat de către

D.G.F.P. Sibiu,s-a întocmit un raport de inspecție fiscală și s-a emis decizia

de impunere nr. 561 din 05 iulie 2010 de către D.G.F.P. Sibiu.

În același timp,

organul de control a depus la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu o plângere

penală cât privește operațiunile contabile efectuate de către reclamantă (dosar

penal nr. 633/P/2009) în care procurorul de caz a dispus prin rezoluție

începerea urmăririi penale, în caz dispunându-se și efectuarea unei expertize

contabile.

Tribunalul Sibiu, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 501/CA/2010, a

admis cererea formulată și precizată de reclamantă și, în consecință,a dispus

suspendarea executării deciziei de impunere nr. 561 din 05 iulie 2010 precum și

a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 8171 din 05 iulie 2010

emise de D.G.F.P.J. Sibiu până la pronunțarea instanței de fond.

În esență, instanța

de fond a reținut că, față de împrejurarea că în speță între raportul de

inspecție fiscală și emiterea celor două decizii (561 din 05 iulie 2010 și 8171

din 05 iulie 2010) a trecut mai mult de un an de zile, timp în care s-a dispus

și începerea urmăririi penale, este evident că legalitatea emiterii deciziilor

atacate creează serioase îndoieli, ca atare, cerința prevăzută de art. 2 lit. t)

din Legea nr. 554/2004 este îndeplinită.

A mai reținut

instanța că reclamanta SC S.E. SRL Sibiu are ca obiect de activitate principal colectarea

deșeurilor nepericuloase atât în județul Sibiu cât și Alba, având un nr. de

15.978 de contracte prestări servicii.

În această situație

executarea celor două decizii nr. 561 din 05 iulie 2010 și 8171 din 05 iulie 2010

emise în condiții de legalitate îndoielnică, reclamanta a dovedit îndeplinirea

și a cerinței prevăzute de art. 2

lit.

ș)

din Legea nr. 554/2004.

Pârâta, D.G.F.P.J. Sibiu,

a promovat recurs împotriva acestei sentințe, iar prin decizia nr. 2324/CA/23

09 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul pârâtei D.G.F.P. a

județului Sibiu, a casat și a trimis spre competentă soluționarea cererii de

suspendare a deciziei nr. 8171 din 08 iulie 2010, pe calea ordonanței

președințiale Judecătoriei Sibiu, iar a cererii de suspendare a executării

deciziei de impunere nr. 561 din 05 iulie 2010 emisă de pârâtă spre competentă

soluționare Curții de Apel Alba Iulia, ca instanță de fond.

Prin considerentele

deciziei, instanța a constat că actul administrativ fiscal contestat vizează

creanțe fiscale mai mari de 500.000 lei, astfel că cererea de suspendare era de

competența în primă instanță a Curții de Apel Alba Iulia. Investită cu

soluționarea cererii de suspendare, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 11/2011 pronunțată în data de 18

ianuarie

2011,

a respins cererea de

suspendare formulată de reclamanta SC S.E. SRL Sibiu, în contradictoriu cu

pârâta D.G.F.P. Sibiu, având ca obiect suspendarea Deciziei de impunere nr. 561

din 5 iulie 2010 emisă de aceasta din urmă.

Totodată, a dispus

restituirea cauțiunii în sumă de 30.000 lei consemnată la dispoziția instanței

prin Recipisa de consemnare Seria TA nr. 1863161 nr. 787508/1 din 17 ianuarie 2011,

la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța, a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele

sentinței, următoarele:

În ceea ce privește îndeplinirea

condițiilor de fond, cazul bine justificat și paguba iminentă, instanța a

constat că în cauză nu s-a dovedit îndeplinirea cumulativă a acestora.

La o cercetare

aparentă a deciziei de impunere atacate nu sunt puse în evidență nelegalități

flagrante de ordinul evidenței ale actului administrativ fiscal de natură a

justifica suspendarea efectelor acestuia.

Mai mult reclamanta nu

a dovedit nici paguba iminentă întrucât a făcut la dosar doar dovada

cheltuielilor totale cu cele 15 000 de contracte pe care le are încheiate cu

autorități publice locale din diverse localități,dar nu și a veniturilor pe

care le realizează din acestea,astfel că nu se poate stabili impactul pe care

executarea sumei din decizia de impunere ar avea-o asupra activității sale.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs, reclamanta SC S.E. SRL Sibiu,

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se

aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta arată că în

mod greșit instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, considerând că a probat

cu actele depuse îndeplinirea atât a condiției existenței unor cazuri bine

justificate cât și a condiției existenței unei pagube iminente în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește

condiția existenței unei pagube iminente se arată că societatea recurentă ar fi

în pericol să intre în insolvență datorită executării silite a sumei stabilite

și ar fi afectată însăți sancționarea normală a activității societății.

La dosar,

intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Analizând recursul

declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefondat,

pentru următoarele considerente:

Sentința atacată prin

care s-a respins ca nefondată cererea de suspendare a deciziei de impunere nr. 561

din 5 iulie 2010, este dată cu aplicarea corectă a legii, în cauză nefiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În mod corect

instanța de fond a apreciat că cererea de suspendare nu îndeplinește condițiile

cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta nu a probat

existența unor motive bine justificate care să infirme vădit legalitatea

deciziei de impunere, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 2 alin. (1)

lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește a

doua condiție prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004,

cuantumul sumei imputate, 997.800 lei nu justifică prin el însuși o pagubă iminentă,

în condițiile în care recurenta nu a probat în concret efectele pretins

păgubitoare ale executării acestei sume.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge

recursul, ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța

de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC S.E. SRL Sibiu împotriva sentinței nr. 11 din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 aprilie 2011.