ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 369/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 207/PI din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de către petenții I.V. și P.C. împotriva rezoluției din 09 aprilie 2010 dată în dosarul nr. 593/P/2009, respectiv rezoluției din 11 mai 2010 dată în dosarul nr. 459/II/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pe care le-a menținut ca fiind temeinice și legale. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați petenții la câte 80 lei cheltuieli judiciare față de stat. S-a reținut că, sub numărul dosar 589/59/2010 a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara plângerea formulată de către petenții I.V.

și P.C. împotriva rezoluției din 09 aprilie 2010 dată în dosarul nr. 593/P/2009, respectiv rezoluției din 11 mai 2010 dată în dosarul nr. 459/II/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, arătând că din probele existente rezultă vinovăția intimatului D.T., deoarece contractul nr. 6 din 22 martie 2007, capul de tabel de la anexa din 01 august 2007 sunt false, realizate după obținerea semnăturilor, prin complicitatea fostului președinte al Asociației de proprietari, A.P., realitatea fiind că s-a convenit cedarea uscătoriei și a terasei pentru mansardarea blocului prin realizarea a două apartamente care trebuiau cedate SC T.T. SRL, nefiind prevăzută vânzarea terasei. S-a mai arătat că dacă știau că numitul D.T.

nu este patron, nu ar fi negociat și semnat acel contract, considerând că proprietarii au fost înșelați prin folosirea de calități mincinoase, prin folosirea frauduloasă a semnăturilor proprietarilor pentru obținerea contractului de vânzare-cumpărare, faptele descrise încadrându-se la infracțiunea de înșelăciune în forma prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. În cauză au fost atașate dosarele nr. 593/P/2009, respectiv nr. 459/II/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: Prin rezoluția din 09 aprilie 2010 dată în dosar nr. 593/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul D.T., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen.

și fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen. În motivarea rezoluției procurorul a arătat că Asociația de proprietari din municipiul Timișoara, a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorului D.T., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor enumerate mai sus. Din cuprinsul actelor premergătoare efectuate în cauză (plângere, declarații, înscrisuri) rezultă că la data de 22 martie 2007 s-a încheiat contractul de lucrări nr.6 între Asociația de proprietari din municipiul Timișoara, reprezentată de către A.P. în calitate de președinte al asociației, N.S. în calitate de membru și P.N. în calitate de cenzor pe de o parte și SC T.T.I. SRL reprezentată de făptuitorul D.T.

pe de altă parte, obiectul contractului constituindu-l construirea unui acoperiș șarpantă țiglă ceramică, izolație termică polistiren 5 cm, geam termopan aluminiu maro 5 bucăți casa scării, o ușă aluminiu maro intrare bloc, zugrăvirea casei scărilor, izolare tavan și pereți, hol intrare, interfon nou, iluminat senzori, betonat trepte conform caietului de sarcini nr. 4 din 22 martie 2007, obligație care îi revenea firmei arătate mai sus, în timp ce asociația de proprietari se obliga să vândă, în formă autentică planșeu, terasă bloc și uscătoriile de la etajul 4, sc. A. Procurorul a arătat că pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că făptuitorul D.T. a completat contractul, el fiind acela care a trecut în contract numele de U.S., fără a modifica clauzele contractuale stabilite de comun acord.

S-a mai arătat că în speța de față lipsește latura obiectivă a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., acțiunea de alterare presupunând denaturarea materială a unui înscris adevărat, condiție care nu este îndeplinită în speță. Cu privire la infracțiunea de înșelăciune în forma prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., s-a constatat de către procuror că simpla neexecutare a unei obligații asumate printr-o convenție civilă nu are caracter penal, iar consecințele nerespectării acesteia sunt reglementate de legea civilă. Cu privire la infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen., procurorul de caz a arătat că nu s-a putut stabili ca făptuitorul D.T.

să fi făcut declarații necorespunzătoare adevărului în fața unui organ ori a unei instituții de stat ori a unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., care să conducă la obținerea în mod ilegal a autorizațiilor de edificare a mansardei blocului, respectiv la intabularea apartamentelor rezultate în urma edificării. Cu privire la împuternicirea existentă în favoarea numitului A.P. să semneze pentru și în numele proprietarilor actul de înstrăinare a uscătoriei și a holului mic, terasa planșeu pod scara A, s-a constatat că există un dubiu cu privire la inexistența unei asemenea împuterniciri din partea tuturor proprietarilor, dubiu care este în favoarea făptuitorilor. Împotriva acestei rezoluții au formulat plângere petenții P.C.

și I.V., care a fost respinsă prin rezoluția din 11 mai 2010 dată în dosarul nr. 459/II/2/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Împotriva acestor rezoluții au formulat plângere petenții P.C. și I.V., plângere pe care instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, în raport cu materialul probator existent în cauză. Astfel, se observă că procurorul de caz a analizat în mod corespunzător toate detaliile speței, reținând în mod corect modalitatea în care a fost încheiat contractul de lucrări nr. 6 între Asociația de proprietari din municipiul Timișoara, reprezentată de numitul A.P. și N.S. în calitate de membru și P.N. în calitate de cenzor pe de o parte și SC T.T.I. SRL reprezentată de făptuitorul D.T.

pe de altă parte. În ceea ce privește infracțiunile de care este acuzat intimatul D.T., se observă că acuzele respective nu pot avea un caracter penal, chiar dacă intimatul nu și-ar fi respectat întocmai obligațiile care i-ar fi revenit din contractul menționat mai sus, o asemenea nerespectare a clauzelor contractuale având un caracter civil. În aceste condiții nu se poate vorbi de existența infracțiunii de înșelăciune în forma prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., deoarece făptuitorul nu a întreprins acțiuni de inducere în eroare prin amăgire sau întrebuințare de mijloace frauduloase la încheierea convenției, pe parcursul executării acesteia, încât asociația de proprietari să fi fost determinată în acest fel să încheie sau să execute contractul, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. b) C. proc.

pen., fapta nefiind prevăzută de legea penală. Cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., procurorul în mod judicios a arătat că în speța de față acestei infracțiuni îi lipsește latura obiectivă, respectiv acțiunea de alterare a înscrisului, care presupune o denaturare materială a unui înscris adevărat, în condițiile în care semnătura numitului U.S. nu apare la rubrica beneficiar, ci a numitei N.S., cea care a fost prezentă la încheierea contractului și care avea calitatea de a semna contractul, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Cu privire la infracțiunea de fals în declarații prevăzută și pedepsită de art. 292 C. pen., s-a stabilit în mod judicios că nu se poate reține în sarcina făptuitorului o faptă de a fi făcut declarații necorespunzătoare adevărului în fața unui organ sau a unei instituții de stat ori a unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., care să conducă la obținerea în mod ilegal a autorizațiilor de edificare a mansardei blocului, respectiv la intabularea apartamentelor rezultate în urma edificării, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. Cu privire la problematica împuternicirii acordate președintelui asociației de proprietari, numitul A.P., pentru a semna în numele proprietarilor actul de înstrăinare al uscătoriei și holului mic, terasa planșeu pod scara A, în mod judicios s-a reținut că în cauză există un dubiu cu privire la inexistența unei asemenea împuterniciri din partea tuturor locatarilor, dubiu care îi profită făptuitorului.

Pentru toate aceste considerente, văzând că nu a putut fi reținută vreo faptă de natură penală numitului D.T., criticile formulate de către petenți nefiind de natură să conducă la o altă concluzie decât cea exprimată în rezoluțiile atacate, plângerile urmează a fi respinse ca neîntemeiate. II. Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs petiționarii I.V. și P.C., reluând prin motivele scrise criticile și susținerile iterate la instanța de fond, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a intimatului avocat D.T. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) C. pen., art. 290 C. pen. și art. 292 C. pen.

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de critică formulate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept așa cum prevăd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul de față se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aceasta întrucât judecătorul fondului, prin conformare la dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., a verificat rezoluția atacată a procurorului nr. 593/P/2009 din 09 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pe baza lucrărilor și a materialului din dosarului cauzei și în lipsa unor înscrisuri noi prezentate a statuat în mod legal și temeinic că plângerea petiționarilor I.V.

și P.C. împotriva acestei rezoluții este nefondată și a respins-o în consecință în baza dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) teza a III-a C. proc. pen. În propriul demers analitic, Înalta Curte are în vedere că din examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză (plângere, declarații făptuitor, martori, acte) rezultă că la data de 22 martie 2007, s-a încheiat contractul de lucrări nr. 6 între Asociația de proprietari din municipiul Timișoara, reprezentată de către A.P., în calitate de președinte al asociației, N.S. în calitate de membru și P.N. în calitate de cenzor, pe de-o parte și SC T. & T.I. SRL, reprezentată de făptuitorul D.T., pe de altă parte.

Obiectul contractului îl constituia obligația celei din urmă părți „de a construi un acoperiș șarpantă, țiglă ceramică, izolație termică polistiren 5 cm, geam termopan aluminiu maro 5 bucăți casa scării, o ușă aluminiu maro intrare bloc, zugrăvirea casei scărilor, izolare tavan și pereți, hol intrare, interfon nou, iluminat senzor, betonat trepte conform caiet sarcini nr. 4 din 22 martie 2007, în vreme ce prima parte se obliga „să vândă în formă autentică la notar public planșeul, terasă bloc și uscătoriile de la etajul 4, scara A”. Cu prilejul audierii la procuror în data de 22 septembrie 2009, noul președinte al Asociației de proprietarii, numitul I.V., a precizat că făptuitorul D.T.

se face vinovat de săvârșirea infracțiunii „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen., deoarece în contractul de lucrări menționat mai sus a trecut la rubrica „membrii comisiei” pe numitul U.S., deși acesta nu a fost prezent la încheierea contractului, iar la rubrica „beneficiar” nu apare semnătura acestuia, ci a numitei N.S. De asemenea, se mai reclamă și faptul că au fost modificate clauzele contractuale mai precis „partea de început a contractului”. Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că făptuitorul D.T. este cel care a completat contractul încheiat între SC T. & T.I. SRL și Asociația de proprietari din municipiul Timișoara, el fiind cel care a trecut în contract numele și prenumele numitului U.S., fără însă a modifica clauzele contractuale stabilite de comun acord cu cealaltă parte.

În acest sens au declarat și martorii audiați în cauză, respectiv numiții A.P., M.E. și N.S. Fiind audiat în cauză, făptuitorul D.T. a recunoscut că el este cel care a completat contractul, însă face precizarea că numitul U.S. a fost trecut în contract la dictarea numitului I.V. Având în vedere cele de mai sus urmează ca în cauză să se dispună neînceperea urmăririi penale față de D.T., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen., întrucât faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii respectiv latura obiectivă. Sub aspectul laturii obiective se cere ca acțiunea de falsificare a înscrisului să se realizeze prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea acestuia în orice mod.

Raportat la cele sesizate prin plângere, s-a apreciat că acțiunea de falsificare la care se face referire vizează alterarea în orice mod a contractului nr. 6 din 22 martie 2007, respectiv prin consemnarea la rubrica „membrii comisiei” a numitului U.S., deși acesta nu a participat la încheierea contractului. Acțiunea de alterare presupune denaturarea materială a unui înscris adevărat, deci preexistent, condiție ce nu este îndeplinită în speță. Așa cum am arătat anterior, în contract a fost trecut, chiar din momentul întocmirii acestuia, la rubrica „membrii comisiei” numitul U.S. S-a precizat că deși în partea introductivă a contractului a fost trecut numitul U.S., semnătura acestuia nu apare la rubrica „beneficiar”, unde apare semnătura numitei N.S., cea care, de altfel, a fost prezentă la încheierea contractului și care avea calitatea de a semna contractul.

Referitor la infracțiunea de „înșelăciune”, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (2), (3) C. pen., numitul I.V. a precizat că făptuitorul D.T. se face vinovat de săvârșirea acesteia deoarece „nu și-a respectat obligațiile ce-i incumbau din contract, în sensul că a realizat mai multe apartamente la mansardă decât au fost trecute în contractul inițial și proiect, a efectuat lucrări de o calitate îndoielnică, nu a executat toate lucrările, respectiv la subsol, a intrat în posesia apartamentelor înainte de a se semna recepția lucrărilor și fără acceptul proprietarilor”. Având în vedere cele de mai sus, în mod legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.T., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „înșelăciune”, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., întrucât fapta nu e prevăzută de legea penală.

Astfel, pentru aplicarea art. 215 alin. (2), (3) C. pen., se cere ca, fie la încheierea convenției, fie pe parcursul executării acesteia, făptuitorul să fi întreprins acțiuni de inducere în eroare, prin amăgire sau întrebuințare de mijloace frauduloase, și numai astfel să fi determinat cealaltă parte să încheie sau să execute contractul. Simpla neexecutare a unei obligații asumate în cadrul unei convenții civile nu are caracter penal, iar consecințele nerespectării acesteia sunt reglementate de legea civilă. În ceea ce privește infracțiunea de „fals în declarații”, prevăzută și pedepsită de art. 292 C. pen., se precizează că pe parcursul cercetărilor nu s-a putut stabili că făptuitorul D.T.

ar fi făcut declarații necorespunzătoare adevărului în fața unui organ sau a unei instituții de stat ori a unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., care să conducă la obținerea, în mod ilegal, a autorizaților de edificare a mansardei blocului, respectiv la intabularea apartamentelor rezultate în urma edificării, astfel încât, în cauză, se va dispune neînceperea urmăririi penale față de acesta întrucât fapta nu există. Astfel, așa cum rezultă din declarațiile proprietarilor ce alcătuiesc Asociația de Proprietari din municipiul Timișoara, jud. Timiș, toți au fost de acord cu edificarea mansardei, iar autorizația pentru edificare a avut la bază acordul acestora și proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire (PAC nr. 202/2007 elaborat de arh.

P.V.). În ceea ce privește intabularea apartamentelor rezultate în urma edificării mansardei s-a precizat că aceasta s-a realizat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare încheiat la Biroul Notarului Public I.G. din municipiul Oradea între numitul A.P., în calitate de reprezentant al Asociației de Proprietari din municipiul Timișoara, pentru apartamentul numărul 11, respectiv D.T. pentru apartamentul cu numărul 12. În legătură cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare menționat anterior, se precizează că numitul A.P. a fost împuternicit, alături de numiții U.S. și P.N., de către proprietarii ce alcătuiesc Asociația de Proprietari din municipiul Timișoara, județul Timiș să înstrăineze „uscătoria, holul mic și terasa planșeu pod sc.

A”, așa cum rezultă din tabelul cuprinzând semnăturile acestora „… împuternicesc să semneze în numele lor și pentru ei, în fața notarului, actul de înstrăinare al uscătoriei și hol mic, terasa planșeu pod sc. A, situate la adresa de mai sus, semnătura lor fiind opozabilă tuturor proprietarilor.”. Cu prilejul audierii, o parte din proprietari au precizat că l-au împuternicit pe numitul A.P. să semneze pentru ei și-n numele lor actul de înstrăinare al uscătoriei și holului mic, terasa planșeu pod sc. A, o parte au precizat că nu au știut ce au semnat, o parte nu au putut fi audiați deoarece și-au schimbat domiciliul, iar o parte au precizat că nu l-au împuternicit în acest sens pe numitul A.P..

Toți cei audiați au arătat însă, că au fost de acord cu edificarea mansardei și au precizat că au primit de la făptuitorul D.T. suma de 500 Euro, așa cum este prevăzut în „anexa la tabelul de cedare a uscătoriei și terasei blocului din Timișoara. Raportat la cele de mai sus și-n condițiile în care cei care au declarat că nu l-au împuternicit pe numitul A.P. să înstrăineze „uscătoria, holul mic și terasa planșeu pod sc. A”, au semnat atât tabelul în care se menționează că locatarii împuternicesc să semneze în numele lor și pentru ei, în fața notarului, actul de înstrăinare al uscătoriei și hol mic, terasa planșeu pod sc. A, situate la adresa de mai sus, semnătura lor fiind opozabilă tuturor proprietarilor” cât și „anexa la tabelul de cedare a uscătoriei și terasei blocului din Timișoara, s-a apreciat că în cauză există un dubiu cu privire la inexistența unei asemenea împuterniciri din partea tuturor locatarilor, dubiu ce nu poate decât să profite făptuitorului.

Așa fiind, în mod legal, în baza art. 209 C. proc. pen. raportat la art. 228 C. proc. pen., dată fiind existența în cauză a impedimentelor la punerea în mișcare a acțiunii penale față de intimatul avocat D.T., prevăzute de dispozițiile art. 10 lit. b) și lit. d) C. proc. pen., s-a dispus prin rezoluția originară a procurorului atacată neînceperea urmăririi penale față de D.T., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. și art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii I.V. și P.C. împotriva sentinței penale nr. 207/PI din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenții petiționari la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 02 februarie 2011.