ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 369/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 369/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursurilor
de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentința
penală nr. 207/PI din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a
respins ca nefondată plângerea formulată de către petenții I.V. și P.C.
împotriva rezoluției din 09 aprilie 2010 dată în dosarul nr. 593/P/2009,
respectiv rezoluției din 11 mai 2010 dată în dosarul nr. 459/II/2/2010 ale
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pe care le-a menținut ca
fiind temeinice și legale.
În baza
art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați petenții la câte 80 lei
cheltuieli judiciare față de stat.
S-a reținut că, sub
numărul dosar 589/59/2010 a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara plângerea formulată de către petenții I.V. și P.C. împotriva
rezoluției din 09 aprilie 2010 dată în dosarul nr. 593/P/2009, respectiv
rezoluției din 11 mai 2010 dată în dosarul nr. 459/II/2/2010 ale Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel Timișoara, arătând că din probele existente rezultă
vinovăția intimatului D.T., deoarece contractul nr. 6 din 22 martie 2007, capul
de tabel de la anexa din 01 august 2007 sunt false, realizate după obținerea
semnăturilor, prin complicitatea fostului președinte al Asociației de
proprietari, A.P., realitatea fiind că s-a convenit cedarea uscătoriei și a
terasei pentru mansardarea blocului prin realizarea a două apartamente care
trebuiau cedate SC T.T. SRL, nefiind prevăzută vânzarea terasei. S-a mai arătat
că dacă știau că numitul D.T. nu este patron, nu ar fi negociat și semnat acel
contract, considerând că proprietarii au fost înșelați prin folosirea de
calități mincinoase, prin folosirea frauduloasă a semnăturilor proprietarilor
pentru obținerea contractului de vânzare-cumpărare, faptele descrise
încadrându-se la infracțiunea de înșelăciune în forma prevăzută de art. 215 alin.
(2) și (3) C. pen.
În cauză au fost
atașate dosarele nr. 593/P/2009, respectiv nr. 459/II/2/2010 ale Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Analizând actele și
lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin rezoluția din 09
aprilie 2010 dată în dosar nr. 593/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi
penale față de numitul D.T., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de
înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., fals în înscrisuri
sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. și fals în declarații prevăzută
de art. 292 C. pen.
În motivarea
rezoluției procurorul a arătat că Asociația de proprietari din municipiul
Timișoara, a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorului D.T., sub
aspectul săvârșirii infracțiunilor enumerate mai sus.
Din cuprinsul actelor
premergătoare efectuate în cauză (plângere, declarații, înscrisuri) rezultă că
la data de 22 martie 2007 s-a încheiat contractul de lucrări nr.6 între
Asociația de proprietari din municipiul Timișoara, reprezentată de către A.P.
în calitate de președinte al asociației, N.S. în calitate de membru și P.N. în
calitate de cenzor pe de o parte și SC T.T.I. SRL reprezentată de făptuitorul D.T.
pe de altă parte, obiectul contractului constituindu-l construirea unui
acoperiș șarpantă țiglă ceramică, izolație termică polistiren 5 cm, geam termopan aluminiu maro 5 bucăți casa scării, o ușă aluminiu maro intrare bloc, zugrăvirea
casei scărilor, izolare tavan și pereți, hol intrare, interfon nou, iluminat senzori,
betonat trepte conform caietului de sarcini nr. 4 din 22 martie 2007, obligație
care îi revenea firmei arătate mai sus, în timp ce asociația de proprietari se
obliga să vândă, în formă autentică planșeu, terasă bloc și uscătoriile de la
etajul 4, sc. A.
Procurorul a arătat
că pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că făptuitorul D.T. a completat
contractul, el fiind acela care a trecut în contract numele de U.S., fără a
modifica clauzele contractuale stabilite de comun acord.
S-a mai arătat că în
speța de față lipsește latura obiectivă a infracțiunii de fals în înscrisuri
sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., acțiunea de alterare
presupunând denaturarea materială a unui înscris adevărat, condiție care nu
este îndeplinită în speță.
Cu privire la
infracțiunea de înșelăciune în forma prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C.
pen., s-a constatat de către procuror că simpla neexecutare a unei obligații
asumate printr-o convenție civilă nu are caracter penal, iar consecințele
nerespectării acesteia sunt reglementate de legea civilă.
Cu privire la
infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen., procurorul de
caz a arătat că nu s-a putut stabili ca făptuitorul D.T. să fi făcut declarații
necorespunzătoare adevărului în fața unui organ ori a unei instituții de stat
ori a unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., care să
conducă la obținerea în mod ilegal a autorizațiilor de edificare a mansardei
blocului, respectiv la intabularea apartamentelor rezultate în urma edificării.
Cu privire la
împuternicirea existentă în favoarea numitului A.P. să semneze pentru și în
numele proprietarilor actul de înstrăinare a uscătoriei și a holului mic,
terasa planșeu pod scara A, s-a constatat că există un dubiu cu privire la
inexistența unei asemenea împuterniciri din partea tuturor proprietarilor,
dubiu care este în favoarea făptuitorilor.
Împotriva acestei
rezoluții au formulat plângere petenții P.C. și I.V., care a fost respinsă prin
rezoluția din 11 mai 2010 dată în dosarul nr. 459/II/2/2010 al Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Împotriva
acestor rezoluții au formulat plângere petenții P.C. și I.V., plângere pe care
instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, în raport cu materialul probator
existent în cauză.
Astfel, se observă că
procurorul de caz a analizat în mod corespunzător toate detaliile speței,
reținând în mod corect modalitatea în care a fost încheiat contractul de
lucrări nr. 6 între Asociația de proprietari din municipiul Timișoara, reprezentată
de numitul A.P. și N.S. în calitate de membru și P.N. în calitate de cenzor pe
de o parte și SC T.T.I. SRL reprezentată de făptuitorul D.T. pe de altă parte.
În ceea ce privește
infracțiunile de care este acuzat intimatul D.T., se observă că acuzele respective
nu pot avea un caracter penal, chiar dacă intimatul nu și-ar fi respectat
întocmai obligațiile care i-ar fi revenit din contractul menționat mai sus, o
asemenea nerespectare a clauzelor contractuale având un caracter civil.
În aceste condiții nu
se poate vorbi de existența infracțiunii de înșelăciune în forma prevăzută de
art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., deoarece făptuitorul nu a întreprins acțiuni
de inducere în eroare prin amăgire sau întrebuințare de mijloace frauduloase la
încheierea convenției, pe parcursul executării acesteia, încât asociația de
proprietari să fi fost determinată în acest fel să încheie sau să execute
contractul, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. b) C. proc. pen., fapta
nefiind prevăzută de legea penală.
Cu privire la
infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C.
pen., procurorul în mod judicios a arătat că în speța de față acestei
infracțiuni îi lipsește latura obiectivă, respectiv acțiunea de alterare a
înscrisului, care presupune o denaturare materială a unui înscris adevărat, în
condițiile în care semnătura numitului U.S. nu apare la rubrica beneficiar, ci
a numitei N.S., cea care a fost prezentă la încheierea contractului și care
avea calitatea de a semna contractul, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit.
d) C. proc. pen.
Cu privire la
infracțiunea de fals în declarații prevăzută și pedepsită de art. 292 C. pen.,
s-a stabilit în mod judicios că nu se poate reține în sarcina făptuitorului o
faptă de a fi făcut declarații necorespunzătoare adevărului în fața unui organ
sau a unei instituții de stat ori a unei alte unități dintre cele la care se
referă art. 145 C. pen., care să conducă la obținerea în mod ilegal a
autorizațiilor de edificare a mansardei blocului, respectiv la intabularea
apartamentelor rezultate în urma edificării, fiind incidente dispozițiile art. 10
lit. a) C. proc. pen.
Cu
privire la problematica împuternicirii acordate președintelui asociației de
proprietari, numitul A.P., pentru a semna în numele proprietarilor actul de
înstrăinare al uscătoriei și holului mic, terasa planșeu pod scara A, în mod
judicios s-a reținut că în cauză există un dubiu cu privire la inexistența unei
asemenea împuterniciri din partea tuturor locatarilor, dubiu care îi profită
făptuitorului.
Pentru toate aceste
considerente, văzând că nu a putut fi reținută vreo faptă de natură penală
numitului D.T., criticile formulate de către petenți nefiind de natură să
conducă la o altă concluzie decât cea exprimată în rezoluțiile atacate,
plângerile urmează a fi respinse ca neîntemeiate.
II. Împotriva acestei
sentințe penale au declarat recurs petiționarii I.V. și P.C., reluând prin
motivele scrise criticile și susținerile iterate la instanța de fond,
solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror în vederea
începerii urmăririi penale a intimatului avocat D.T. sub aspectul săvârșirii
infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) C. pen., art. 290 C. pen.
și art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Examinând actele și lucrările
dosarului, sentința recurată în raport de motivele de critică formulate, cât și
din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept așa cum prevăd dispozițiile
art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că
recursul de față se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în
baza dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât
judecătorul fondului, prin conformare la dispozițiile art. 278
1
alin. (7) C. proc. pen., a verificat rezoluția atacată a procurorului nr. 593/P/2009
din 09 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pe baza
lucrărilor și a materialului din dosarului cauzei și în lipsa unor înscrisuri
noi prezentate a statuat în mod legal și temeinic că plângerea petiționarilor I.V.
și P.C. împotriva acestei rezoluții este nefondată și a respins-o în consecință
în baza dispozițiilor art. 278
1
alin. (8) lit. a) teza a III-a C.
proc. pen.
În propriul demers
analitic, Înalta Curte are în vedere că din examinarea actelor premergătoare efectuate
în cauză (plângere, declarații făptuitor, martori, acte) rezultă că la data de
22 martie 2007, s-a încheiat contractul de lucrări nr. 6 între Asociația de
proprietari din municipiul Timișoara, reprezentată de către A.P., în calitate de
președinte al asociației, N.S. în calitate de membru și P.N. în calitate de
cenzor, pe de-o parte și SC T. & T.I. SRL, reprezentată de făptuitorul D.T.,
pe de altă parte.
Obiectul contractului
îl constituia obligația celei din urmă părți „de a construi un acoperiș
șarpantă, țiglă ceramică, izolație termică polistiren 5 cm, geam termopan aluminiu maro 5 bucăți casa scării, o ușă aluminiu maro intrare bloc, zugrăvirea
casei scărilor, izolare tavan și pereți, hol intrare, interfon nou, iluminat
senzor, betonat trepte conform caiet sarcini nr. 4 din 22 martie 2007, în vreme
ce prima parte se obliga „să vândă în formă autentică la notar public planșeul,
terasă bloc și uscătoriile de la etajul 4, scara A”.
Cu prilejul audierii
la procuror în data de 22 septembrie 2009, noul președinte al Asociației de
proprietarii, numitul I.V., a precizat că făptuitorul D.T. se face vinovat de
săvârșirea infracțiunii „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prevăzută și
pedepsită de art. 290 C. pen., deoarece în contractul de lucrări menționat mai
sus a trecut la rubrica „membrii comisiei” pe numitul U.S., deși acesta nu a
fost prezent la încheierea contractului, iar la rubrica „beneficiar” nu apare
semnătura acestuia, ci a numitei N.S. De asemenea, se mai reclamă și faptul că
au fost modificate clauzele contractuale mai precis „partea de început a
contractului”.
Pe parcursul
cercetărilor s-a stabilit că făptuitorul D.T. este cel care a completat
contractul încheiat între SC T. & T.I. SRL și Asociația de proprietari din
municipiul Timișoara, el fiind cel care a trecut în contract numele și
prenumele numitului U.S., fără însă a modifica clauzele contractuale stabilite
de comun acord cu cealaltă parte. În acest sens au declarat și martorii audiați
în cauză, respectiv numiții A.P., M.E. și N.S.
Fiind audiat în
cauză, făptuitorul D.T. a recunoscut că el este cel care a completat
contractul, însă face precizarea că numitul U.S. a fost trecut în contract la
dictarea numitului I.V.
Având în vedere cele
de mai sus urmează ca în cauză să se dispună neînceperea urmăririi penale față
de D.T., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „fals în înscrisuri sub
semnătură privată” prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen., întrucât faptei
îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii respectiv
latura obiectivă.
Sub aspectul laturii
obiective se cere ca acțiunea de falsificare a înscrisului să se realizeze prin
contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea acestuia în orice
mod. Raportat la cele sesizate prin plângere, s-a apreciat că acțiunea de
falsificare la care se face referire vizează alterarea în orice mod a
contractului nr. 6 din 22 martie 2007, respectiv prin consemnarea la rubrica
„membrii comisiei” a numitului U.S., deși acesta nu a participat la încheierea
contractului.
Acțiunea de alterare
presupune denaturarea materială a unui înscris adevărat, deci preexistent,
condiție ce nu este îndeplinită în speță. Așa cum am arătat anterior, în
contract a fost trecut, chiar din momentul întocmirii acestuia, la rubrica
„membrii comisiei” numitul U.S. S-a precizat că deși în partea introductivă a
contractului a fost trecut numitul U.S., semnătura acestuia nu apare la rubrica
„beneficiar”, unde apare semnătura numitei N.S., cea care, de altfel, a fost
prezentă la încheierea contractului și care avea calitatea de a semna
contractul.
Referitor la
infracțiunea de „înșelăciune”, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (2), (3)
C. pen., numitul I.V. a precizat că făptuitorul D.T. se face vinovat de
săvârșirea acesteia deoarece „nu și-a respectat obligațiile ce-i incumbau din
contract, în sensul că a realizat mai multe apartamente la mansardă decât au
fost trecute în contractul inițial și proiect, a efectuat lucrări de o calitate
îndoielnică, nu a executat toate lucrările, respectiv la subsol, a intrat în
posesia apartamentelor înainte de a se semna recepția lucrărilor și fără
acceptul proprietarilor”.
Având în vedere cele
de mai sus, în mod legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.T.,
cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „înșelăciune”, prevăzută și
pedepsită de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., întrucât fapta nu e prevăzută
de legea penală.
Astfel, pentru
aplicarea art. 215 alin. (2), (3) C. pen., se cere ca, fie la încheierea
convenției, fie pe parcursul executării acesteia, făptuitorul să fi întreprins
acțiuni de inducere în eroare, prin amăgire sau întrebuințare de mijloace
frauduloase, și numai astfel să fi determinat cealaltă parte să încheie sau să
execute contractul. Simpla neexecutare a unei obligații asumate în cadrul unei
convenții civile nu are caracter penal, iar consecințele nerespectării acesteia
sunt reglementate de legea civilă.
În ceea ce privește
infracțiunea de „fals în declarații”, prevăzută și pedepsită de art. 292 C.
pen., se precizează că pe parcursul cercetărilor nu s-a putut stabili că
făptuitorul D.T. ar fi făcut declarații necorespunzătoare adevărului în fața
unui organ sau a unei instituții de stat ori a unei alte unități dintre cele la
care se referă art. 145 C. pen., care să conducă la obținerea, în mod ilegal, a
autorizaților de edificare a mansardei blocului, respectiv la intabularea
apartamentelor rezultate în urma edificării, astfel încât, în cauză, se va
dispune neînceperea urmăririi penale față de acesta întrucât fapta nu există.
Astfel, așa cum
rezultă din declarațiile proprietarilor ce alcătuiesc Asociația de Proprietari
din municipiul Timișoara, jud. Timiș, toți au fost de acord cu edificarea
mansardei, iar autorizația pentru edificare a avut la bază acordul acestora și
proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire (PAC nr. 202/2007
elaborat de arh. P.V.).
În ceea ce privește
intabularea apartamentelor rezultate în urma edificării mansardei s-a precizat
că aceasta s-a realizat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare încheiat la Biroul Notarului Public I.G. din municipiul Oradea între numitul A.P., în calitate de
reprezentant al Asociației de Proprietari din municipiul Timișoara, pentru
apartamentul numărul 11, respectiv D.T. pentru apartamentul cu numărul 12.
În legătură cu
încheierea contractului de vânzare-cumpărare menționat anterior, se precizează
că numitul A.P. a fost împuternicit, alături de numiții U.S. și P.N., de către
proprietarii ce alcătuiesc Asociația de Proprietari din municipiul Timișoara, județul
Timiș să înstrăineze „uscătoria, holul mic și terasa planșeu pod sc. A”, așa
cum rezultă din tabelul cuprinzând semnăturile acestora „.... împuternicesc să
semneze în numele lor și pentru ei, în fața notarului, actul de înstrăinare al
uscătoriei și hol mic, terasa planșeu pod sc. A, situate la adresa de mai sus,
semnătura lor fiind opozabilă tuturor proprietarilor.”.
Cu prilejul audierii,
o parte din proprietari au precizat că l-au împuternicit pe numitul A.P. să
semneze pentru ei și-n numele lor actul de înstrăinare al uscătoriei și holului
mic, terasa planșeu pod sc. A, o parte au precizat că nu au știut ce au semnat,
o parte nu au putut fi audiați deoarece și-au schimbat domiciliul, iar o parte
au precizat că nu l-au împuternicit în acest sens pe numitul A.P.. Toți cei
audiați au arătat însă, că au fost de acord cu edificarea mansardei și au
precizat că au primit de la făptuitorul D.T. suma de 500 Euro, așa cum este
prevăzut în „anexa la tabelul de cedare a uscătoriei și terasei blocului din
Timișoara.
Raportat la cele de
mai sus și-n condițiile în care cei care au declarat că nu l-au împuternicit pe
numitul A.P. să înstrăineze „uscătoria, holul mic și terasa planșeu pod sc. A”,
au semnat atât tabelul în care se menționează că locatarii împuternicesc să
semneze în numele lor și pentru ei, în fața notarului, actul de înstrăinare al
uscătoriei și hol mic, terasa planșeu pod sc. A, situate la adresa de mai sus,
semnătura lor fiind opozabilă tuturor proprietarilor” cât și „anexa la tabelul
de cedare a uscătoriei și terasei blocului din Timișoara, s-a apreciat că în
cauză există un dubiu cu privire la inexistența unei asemenea împuterniciri din
partea tuturor locatarilor, dubiu ce nu poate decât să profite făptuitorului.
Așa fiind, în mod
legal, în baza art. 209 C. proc. pen. raportat la art. 228 C. proc. pen., dată
fiind existența în cauză a impedimentelor la punerea în mișcare a acțiunii
penale față de intimatul avocat D.T., prevăzute de dispozițiile art. 10 lit. b)
și lit. d) C. proc. pen., s-a dispus prin rezoluția originară a procurorului
atacată neînceperea urmăririi penale față de D.T., cercetat sub aspectul
săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură
privată, prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. și art. 290 C.
pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate
de petiționarii I.V. și P.C. împotriva sentinței penale nr. 207/PI din 23
septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă recurenții petiționari la plata
sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 02 februarie 2011.