ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2516/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2516/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 6162

din 8 mai 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis

excepția lipsei calității procesuale active pentru reclamanții M.V.M., S.R., C.M.;

a respins acțiunea formulată de reclamanții M.V.M., S.R. și C.M., în contradictoriu

cu pârâții ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI, și SC O. ROMÂNIA SA, ca fiind introdusă de

persoană fără calitate procesuală activă; a respins excepția lipsei calității

procesuale active pentru ceilalți reclamanți ca neîntemeiată; a admis acțiunea

formulată de reclamanții M.L., M.Ș., B.R., M.S., P.G., S.I., M.I., H.I., N.T.

și P.E., în contradictoriu cu pârâții ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI județul Timiș și

SC O. ROMÂNIA SA; a constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere

din 10 februarie 2006 încheiat între SC O. ROMÂNIA SA și ASOCIAȚIA DE

PROPRIETARI, Timișoara, județul Timiș; a dispus sistarea lucrărilor de

amplasare a echipamentelor și antenelor pe terasa imobilului și a obligat

pârâta SC O. ROMÂNIA SA să demonteze echipamentele și antenele de pe terasa

imobilului.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI din

Timișoara, județul Timiș, a încheiat cu pârâta SC O. ROMÂNIA SA contractul de

închiriere din 10 februarie 2006 pentru spațiul de 110 mp situat pe terasa și

fațada imobilului pentru instalarea antenelor și echipamentelor GSM, contract

contestat de reclamanți.

Excepția lipsei calității procesuale

active a reclamanților invocată de pârâta O. este considerată întemeiată doar

pentru reclamanții M.V.M., S.R., C.M. având în vedere înscrisurile de la dosar,

respectiv anexa la contractul de asociere, tabelul cu numele și semnătura

proprietarilor din imobilul respectiv.

Așadar, lipsa unei decizii a

asociației de proprietari cu privire la montarea unei antene ori închirierea

unei cote din spațiul-comun conform art. 10 lit. c) din Statut și art. 18 lit. d)

H.G. nr. 400/2003 este considerată un motiv temeinic pentru admisibilitatea

cererii. Aceasta se impune deoarece potrivit art. 11 din statut și art. 19

alin. (1) din H.G. nr. 400/2003 comitetul executiv doar aduce la îndeplinire

hotărârile adunării generale nu este organul care decide. Președintele

asociației de proprietari conform art. 12 din statut și art. 20 alin. (2) din H.G.

nr. 400/2003 urmărește și asigură respectarea statutului și a hotărârilor

asociației de proprietari și realizarea contractelor angajate de aceasta.

Acordul unor locatari pentru montarea antenelor nu este de natură a suplini

decizia adunării generale care trebuie să stabilească clar obiectul

contractului condițiile de derulare, obligațiile părților, avizele necesare și

durata contractului respectiv, ceea ce în cauză nu s-a probat.

Prin decizia comercială nr. 543 din

10 decembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a

respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantele S.R. și M.V.M. și

pârâtele SC O. ROMÂNIA SA București și ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI BL. 5 TIMIȘOARA,

împotriva sentinței mai sus menționate.

A luat act de renunțare la judecata

cererilor de chemare în judecată formulate de reclamanții B.R. și M.Ș., conform

art. 246 C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut următoarele:

Dintre toți reclamanții care au

semnat cererea de chemare în judecată, instanța de fond a apreciat că M.V.M., S.R.

și C.M. nu au calitate procesuală activă, având în vedere tabelul aflat la fila

5 dosar Judecătoria Timișoara (după contractul de asociere) tabel în care nu se

regăsesc acești reclamanți.

Dintre acești 3 reclamanți au formulat

apel pe aspectul lipsei calității procesuale active M.V.M. și S.R.

Se constată că M.V.M. nu a semnat

acest tabel, titularul de apartament nr. 13 fiind M.M., iar la apartamentul nr.

23 a semnat S.E.

Nu s-au depus probe la dosar în

sensul celor susținute de apelante, nu se constată calitatea lor de proprietare

a apartamentelor 13 și respectiv 23 însă semnătura și numele lor nu se regăsesc

în tabelul aflat la fila 5 dosar Judecătoria Timișoara.

De asemenea nu s-a depus la dosar

nici o împuternicire dată de apelantele reclamante către membrii de familie

care au semnat tabelul, pentru a putea fi reprezentate cum de altfel există o

prevedere și în art. 17 lit. b) din statutul de organizare și funcționare al

asociației de proprietari.

Ca urmare, aceste două apeluri au

fost respinse ca nefondate.

În ceea ce privește apelul SC O.

ROMÂNIA SA, sub aspectul lipsei calității procesuale active a tuturor

reclamanților, o asemenea susținere este nefondată.

În cauză nu se contestă calitatea de

proprietari ai reclamanților asupra apartamentelor din imobilul situat în Timișoara.

Dacă acestor reclamanți li s-ar

contesta calitatea de proprietari, atunci trebuie pusă la îndoială și calitatea

de proprietari ai celor care au semnat „pentru” montarea antenelor GSM și

despre care apelanta afirmă că reprezintă 60% din proprietari ai apartamentelor

din imobil.

Calitatea procesuală activă s-a pus

în legătură cu tabelul aflat la dosarul de fond (fila 15) și al căror nume se

regăsește sau nu printre cei care au semnat tabelul.

În ceea ce privește art. 17 lit. e)

din Statutul de organizare al asociației de proprietari referitor la atacarea

în justiție în termen de 60 de zile a unei decizii a asociației de proprietari,

s-a constatat că nu a existat la data de 10 februarie 2006 nici o decizie a

asociației de proprietari pentru încheierea contractului de închiriere, astfel

încât nu aveau reclamanții ce să atace în termen de 60 de zile.

Mai mult, au ales o altă cale

juridică și anume aceea de constatare a nulității absolute a unui act juridic,

care este o acțiune imprescriptibilă ce poate fi introdusă oricând de orice

persoană interesată, iar reclamanții în calitate de proprietari asupra

apartamentelor din imobil și asupra cotelor părți din coproprietatea comună

care este și terasa blocului sunt persoane interesate de introducerea unei

acțiuni pentru anularea unui act juridic ale cărui efecte sunt nefavorabile.

O altă susținere a apelantei-pârâte

SC O. SA a fost aceea a neaplicabilității art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 400/2003

cu privire la schimbarea destinației spațiului, data fiind împrejurarea că

terasa imobilului fiind în proprietate comună indiviză, are un regim juridic

diferit, astfel încât nu este necesară obținerea acordului proprietarilor

pentru schimbarea destinației spațiului.

Și această susținere este apreciată

ca fiind nefondată.

Conform art. 10 lit. c) din Statutul

asociației de proprietari, adunarea generală a proprietarilor ia hotărâri cu

privire la „modul de folosire a spațiilor comune și (...) schimbarea

destinației unor asemenea spații nu se va putea face decât cu acordul

majorității membrilor asociației de proprietari și în mod obligatoriu cu al

celor direct afectați”.

Din interpretarea logico-juridică a

acestui text din statut a rezultat că, mai mult decât în cazul unor spații

proprietate, în cazul spațiilor proprietate comună, cum este și terasa blocului

este necesară o hotărâre a adunării generale a asociaților, hotărâre care să se

ia cu votul majorității membrilor asociației.

Nu se poate spune că destinația

terasei blocului este aceea de a se amplasa antena GSM, încât să nu ne aflăm în

situația schimbării destinației acestui spațiu, cu atât mai mult cu cât pentru

amplasarea unor asemenea echipamente sunt necesare autorizații legale speciale

(de constituire, aviz de mediu).

Așadar, pentru amplasarea unor

asemenea echipamente era necesară o hotărâre a adunării generale a asociației

adoptată cu majoritatea membrilor asociației conform art. 10 lit. c) din

statut.

Cum o astfel de hotărâre nu a

existat, nu există acordul legal pentru amplasarea unor astfel de echipamente,

ceea ce echivalează cu lipsa totală a consimțământului la încheierea

contractului de închiriere.

Lipsa totală a consimțământului la

încheierea unui act juridic atrage nulitatea absolută a actului încheiat cu

nerespectarea cerințelor legale.

În ceea ce privește apelul formulat

de Asociația de Proprietari, față de primul motiv de apel invocat în sensul că

nu este schimbată destinația spațiului de 110 mp, situat pe terasa și fațada

imobilului, pentru considerentele expuse față de acest motiv invocat și de

apelanta SC O. ROMÂNIA SA, în sensul că destinația terasei unui imobil este

pentru amplasarea de antene GSM, acest motiv de apel este nefondat.

Chiar apelanta, de fapt, a arătat că

în data de 4 august 2007 (la aproape 1 an și 6 luni de la încheierea

contractului de închiriere – 10 februarie 2006) a convocat o adunare generală

pentru „validarea” contractului de închiriere cu firma O.

A rezultat din această împrejurare

că însăși apelanta a recunoscut că era necesar acordul majorității membrilor

asociației exprimat printr-o hotărâre.

În ceea ce privește tabelul semnat

inițial de 29 de proprietari de apartamente, s-a reținut că aceste semnături nu

țin loc de „hotărâre” a adunării generale, astfel cum sunt prevederile art. 10

lit. c) din statutul asociației.

Pentru toate aceste considerente,

apelurile formulate au fost considerate nefondate și au fost respinse ca atare.

Curtea de apel a luat act că s-au

depus la dosar cereri sub semnătură privată, formulate de reclamanții B.R. și M.Ș.

și în baza art. 246 C. proc. civ. a luat act de renunțarea la judecată a

acestora.

Împotriva deciziei curții de apel au

declarat recurs reclamanta S.R., precum și pârâtele ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI

TIMIȘOARA și SC O. ROMÂNIA SA București.

Recursul reclamantei S.R. nu este

motivat și nici timbrat.

În ce privește recursurile

pârâtelor, se constată următoarele:

Pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI

Timișoara își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 6 și 9 C.

proc. civ. și solicită admiterea acestuia, așa cum a fost motivat și casarea în

tot a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.

Susține astfel, în esență, că

instanța de apel și-a depășit puterile judecătorești, întrucât legiuitorul

permite, ca între două adunări generale să se poată încheia acte care vor fi

supuse votului în proxima adunare generală; totodată, își depășește atribuțiile

puterii judecătorești, întrucât, în lipsa unei expertize, s-a pronunțat asupra

unui spațiu care nu are nici altă destinație decât aceea de terasă.

De asemenea, cele reținute de

instanță sunt de natură a depăși puterea judecătorească, prin tăgăduirea

prevederilor art. 11 din O.G. nr. 85/2001, dispoziții care urmăresc interesul

comun al proprietarilor dintr-un imobil, în sensul că aceștia trebuie să fie

informați cu privire la utilizarea spațiilor comune de către asociația de

proprietari. În același timp, hotărârea instanței de apel este și nelegală. În

fine, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție în interes

propriu formulată de către S.R.E.A., deși instanța a luat-o în considerare, de

vreme ce totuși a admis această cerere.

Pârâta SC O. ROMÂNIA SA București

își întemeiază recursul pe art.304 C. proc. civ. și celelalte acte invocate în

recurs și solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate,

în sensul admiterii excepției lipsei de interes și a calității active a tuturor

reclamanților și, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată.

Recurenta susține că în mod greșit

instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active numai față

de M.V.M., S.R. și C.M., pentru că, având în vedere lucrările dosarului,

instanța de fond trebuia să admită excepția lipsei calității procesuale active

a tuturor reclamanților și să respingă acțiunea; în ceea ce-l privește pe

reclamantul M.S., instanța de fond, a reținut în mod greșit că și-a retras

acțiunea în data de 21 iunie 2007, întrucât acesta nu semnase cererea de

chemare în judecată, motiv de nulitate a acesteia, potrivit dispozițiilor art. 112

pct. 6 C. proc. civ. și care atrage aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 6 C.

proc. civ.

Pe fond, - susține recurenta – în

mod greșit Tribunalul București a admis acțiunea reclamanților și a constatat

nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 8891 din 9 martie 2006,

fiind evidentă împrejurarea că instanța de apel ar fi trebuit să modifice

hotărârea pronunțată în fond, să admită excepția tardivității introducerii

cererii de chemare în judecată de către reclamanți și să respingă acțiunea.

În fine, instanța de fond nu s-a

limitat la analiza contractului de închiriere a cărui anulare a fost cerută

prin cererea de chemare în judecată, ci și-a motivat decizia analizând și

aspecte legate de valabilitatea Autorizației de construire, aspecte ce depășesc

cadrul procesual stabilit de către reclamanți, aspecte care nu au fost

cenzurate de către instanța de apel.

Asupra recursurilor astfel

declarate, Înalta Curte constată următoarele:

În ce privește recursul declarat în

cauză de reclamanta S.R., - netimbrat și nemotivat -, instanța urmează a se

pronunța primordial asupra excepției de netimbrare și reținând că acesta este

netimbrat legal, deși recurenta-reclamantă a fost citată cu mențiunea de a

depune taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar în valoare

de 0,3 lei (fila 23 dosar recurs), va face aplicarea art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995 și va anula

recursul reclamantei S.R., ca netimbrat.

Recursul declarat de pârâta

ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI Timișoara este nefondat pentru următoarele

considerente:

Instanța de apel nu a depășit

atribuțiile puterii judecătorești, în sensul susținerilor recurentei-pârâte,

prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ., întrucât a reținut

judicios, cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în speță și

prin administrarea probatoriului necesar soluționării litigiului dedus

judecății, în esență, că pentru amplasarea unor echipamente de natura celor

aflate în discuție era necesară o hotărâre a adunării generale a asociației,

așa cum s-a prevăzut la art. 10 lit. c) din Statutul asociației de proprietari;

neexistând o astfel de hotărâre, nu există nici acordul legal pentru amplasarea

acestor echipamente, aceasta echivalând cu lipsa totală a consimțământului la

încheierea contractului de închiriere, iar lipsa totală a consimțământului la

încheierea actului juridic atrage nulitatea absolută a actului încheiat – așa

cum corect a apreciat instanța de fond, prin soluția pronunțată, ce a fost menținută

și de instanța de apel. Prin urmare, hotărârea curții de apel este legală,

nefiind întemeiate nici susținerile formulate în baza dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Nici susținerile recurentei

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu sunt întemeiate,

întrucât instanța s-a pronunțat asupra cererii de intervenție menționată, atât

timp cât această cerere a fost admisă.

În consecință, recursul pârâtei

ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI Timișoara va fi respins, ca nefondat.

Referitor la recursul pârâtei SC O.

ROMÂNIA SA București se reține că este, de asemenea, nefondat, având în vedere

următoarele considerente:

Recurenta susține astfel că, având

în vedere lucrările dosarului, instanța de fond ar fi trebuit să admită

excepția lipsei calității procesuale a tuturor reclamanților și să respingă

acțiunea, or, se constată că această excepție a fost examinată de instanța de

apel, - instanță care, în mod corect a apreciat că instanța de fond a respins-o

ca fiind nefondată. Aceasta, deoarece, într-adevăr, dacă s-ar contesta

calitatea de proprietari a reclamanților, atunci s-ar pune la îndoială și

calitatea de proprietari a celor care au semnat „pentru” montarea antenelor

GSM, iar, pe de altă parte, calitatea procesuală activă a fost pusă în legătură

cu tabelul aflat la fila 15 dosar fond și al căror nume se regăsește sau nu

pentru cei care au semnat tabelul respectiv.

Susținerea potrivit căreia greșit

instanța de fond a reținut că reclamantul M.S. și-a retras acțiunea, când de

fapt s-ar fi impus a fi declarată nulă nu poate fi luată în considerare,

întrucât ea nu are forța să conducă la desființarea unei soluții corecte, pe

fond și nu aparține acestui reclamant, care nu a declarat apel, astfel încât nu

poate fi examinată omisso medio.

Susținerea conform căreia s-ar fi

impus admiterea excepției tardivității introducerii cererii de chemare în

judecată este neîntemeiată, întrucât la data de 10 februarie 2006 nu a existat

nicio decizie a asociației de proprietari pentru încheierea contractului de

închiriere, pe care reclamanții s-o atace în termen de 60 zile, potrivit art. 17

lit. e) din Statut, iar, pe de altă parte și în mod esențial, fiind vorba

despre o acțiune în constatarea nulității absolute a unui act juridic,

reclamanții o puteau introduce oricând (ca de altfel orice persoană

interesată), interesul reclamanților constând în anularea unui act juridic ale

cărui efecte le sunt nefavorabile.

Nici ultima susținere nu este

întemeiată, întrucât instanța de apel s-a pronunțat în limitele motivelor de

apel în speță, neexistând nici un motiv legal pentru refacerea sau completarea

cercetării, în sensul dispozițiilor art. 295 alin. (2) C. proc. civ.

În consecință, reținându-se că

pârâtele nu au formulat nici un motiv de recurs întemeiat, în condițiile expres

și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., care să

justifice modificarea sau casarea deciziei curții de apel, aceasta va fi

menținută, ca fiind legală și vor fi respinse recursurile pârâtelor, ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat

de reclamanta S.R. împotriva deciziei comerciale nr. 543 din 10 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Respinge recursurile declarate de

pârâtele ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI Timișoara și SC O. ROMÂNIA SA București

împotriva aceleiași decizii, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21

octombrie 2009.