ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2516/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 6162 din 8 mai 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția lipsei calității procesuale active pentru reclamanții M.V.M., S.R., C.M.; a respins acțiunea formulată de reclamanții M.V.M., S.R. și C.M., în contradictoriu cu pârâții ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI, și SC O. ROMÂNIA SA, ca fiind introdusă de persoană fără calitate procesuală activă; a respins excepția lipsei calității procesuale active pentru ceilalți reclamanți ca neîntemeiată; a admis acțiunea formulată de reclamanții M.L., M.Ș., B.R., M.S., P.G., S.I., M.I., H.I., N.T.

și P.E., în contradictoriu cu pârâții ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI județul Timiș și SC O. ROMÂNIA SA; a constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere din 10 februarie 2006 încheiat între SC O. ROMÂNIA SA și ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI, Timișoara, județul Timiș; a dispus sistarea lucrărilor de amplasare a echipamentelor și antenelor pe terasa imobilului și a obligat pârâta SC O. ROMÂNIA SA să demonteze echipamentele și antenele de pe terasa imobilului. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI din Timișoara, județul Timiș, a încheiat cu pârâta SC O. ROMÂNIA SA contractul de închiriere din 10 februarie 2006 pentru spațiul de 110 mp situat pe terasa și fațada imobilului pentru instalarea antenelor și echipamentelor GSM, contract contestat de reclamanți.

Excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârâta O. este considerată întemeiată doar pentru reclamanții M.V.M., S.R., C.M. având în vedere înscrisurile de la dosar, respectiv anexa la contractul de asociere, tabelul cu numele și semnătura proprietarilor din imobilul respectiv. Așadar, lipsa unei decizii a asociației de proprietari cu privire la montarea unei antene ori închirierea unei cote din spațiul-comun conform art. 10 lit. c) din Statut și art. 18 lit. d) H.G. nr. 400/2003 este considerată un motiv temeinic pentru admisibilitatea cererii. Aceasta se impune deoarece potrivit art. 11 din statut și art. 19 alin. (1) din H.G. nr. 400/2003 comitetul executiv doar aduce la îndeplinire hotărârile adunării generale nu este organul care decide.

Președintele asociației de proprietari conform art. 12 din statut și art. 20 alin. (2) din H.G. nr. 400/2003 urmărește și asigură respectarea statutului și a hotărârilor asociației de proprietari și realizarea contractelor angajate de aceasta. Acordul unor locatari pentru montarea antenelor nu este de natură a suplini decizia adunării generale care trebuie să stabilească clar obiectul contractului condițiile de derulare, obligațiile părților, avizele necesare și durata contractului respectiv, ceea ce în cauză nu s-a probat. Prin decizia comercială nr. 543 din 10 decembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantele S.R.

și M.V.M. și pârâtele SC O. ROMÂNIA SA București și ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI BL. 5 TIMIȘOARA, împotriva sentinței mai sus menționate. A luat act de renunțare la judecata cererilor de chemare în judecată formulate de reclamanții B.R. și M.Ș., conform art. 246 C. proc. civ. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Dintre toți reclamanții care au semnat cererea de chemare în judecată, instanța de fond a apreciat că M.V.M., S.R. și C.M. nu au calitate procesuală activă, având în vedere tabelul aflat la fila 5 dosar Judecătoria Timișoara (după contractul de asociere) tabel în care nu se regăsesc acești reclamanți. Dintre acești 3 reclamanți au formulat apel pe aspectul lipsei calității procesuale active M.V.M.

și S.R. Se constată că M.V.M. nu a semnat acest tabel, titularul de apartament nr. 13 fiind M.M., iar la apartamentul nr. 23 a semnat S.E. Nu s-au depus probe la dosar în sensul celor susținute de apelante, nu se constată calitatea lor de proprietare a apartamentelor 13 și respectiv 23 însă semnătura și numele lor nu se regăsesc în tabelul aflat la fila 5 dosar Judecătoria Timișoara. De asemenea nu s-a depus la dosar nici o împuternicire dată de apelantele reclamante către membrii de familie care au semnat tabelul, pentru a putea fi reprezentate cum de altfel există o prevedere și în art. 17 lit. b) din statutul de organizare și funcționare al asociației de proprietari. Ca urmare, aceste două apeluri au fost respinse ca nefondate.

În ceea ce privește apelul SC O. ROMÂNIA SA, sub aspectul lipsei calității procesuale active a tuturor reclamanților, o asemenea susținere este nefondată. În cauză nu se contestă calitatea de proprietari ai reclamanților asupra apartamentelor din imobilul situat în Timișoara. Dacă acestor reclamanți li s-ar contesta calitatea de proprietari, atunci trebuie pusă la îndoială și calitatea de proprietari ai celor care au semnat „pentru” montarea antenelor GSM și despre care apelanta afirmă că reprezintă 60% din proprietari ai apartamentelor din imobil. Calitatea procesuală activă s-a pus în legătură cu tabelul aflat la dosarul de fond (fila 15) și al căror nume se regăsește sau nu printre cei care au semnat tabelul.

În ceea ce privește art. 17 lit. e) din Statutul de organizare al asociației de proprietari referitor la atacarea în justiție în termen de 60 de zile a unei decizii a asociației de proprietari, s-a constatat că nu a existat la data de 10 februarie 2006 nici o decizie a asociației de proprietari pentru încheierea contractului de închiriere, astfel încât nu aveau reclamanții ce să atace în termen de 60 de zile. Mai mult, au ales o altă cale juridică și anume aceea de constatare a nulității absolute a unui act juridic, care este o acțiune imprescriptibilă ce poate fi introdusă oricând de orice persoană interesată, iar reclamanții în calitate de proprietari asupra apartamentelor din imobil și asupra cotelor părți din coproprietatea comună care este și terasa blocului sunt persoane interesate de introducerea unei acțiuni pentru anularea unui act juridic ale cărui efecte sunt nefavorabile.

O altă susținere a apelantei-pârâte SC O. SA a fost aceea a neaplicabilității art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 400/2003 cu privire la schimbarea destinației spațiului, data fiind împrejurarea că terasa imobilului fiind în proprietate comună indiviză, are un regim juridic diferit, astfel încât nu este necesară obținerea acordului proprietarilor pentru schimbarea destinației spațiului. Și această susținere este apreciată ca fiind nefondată. Conform art. 10 lit. c) din Statutul asociației de proprietari, adunarea generală a proprietarilor ia hotărâri cu privire la „modul de folosire a spațiilor comune și (...) schimbarea destinației unor asemenea spații nu se va putea face decât cu acordul majorității membrilor asociației de proprietari și în mod obligatoriu cu al celor direct afectați”.

Din interpretarea logico-juridică a acestui text din statut a rezultat că, mai mult decât în cazul unor spații proprietate, în cazul spațiilor proprietate comună, cum este și terasa blocului este necesară o hotărâre a adunării generale a asociaților, hotărâre care să se ia cu votul majorității membrilor asociației. Nu se poate spune că destinația terasei blocului este aceea de a se amplasa antena GSM, încât să nu ne aflăm în situația schimbării destinației acestui spațiu, cu atât mai mult cu cât pentru amplasarea unor asemenea echipamente sunt necesare autorizații legale speciale (de constituire, aviz de mediu). Așadar, pentru amplasarea unor asemenea echipamente era necesară o hotărâre a adunării generale a asociației adoptată cu majoritatea membrilor asociației conform art. 10 lit. c) din statut.

Cum o astfel de hotărâre nu a existat, nu există acordul legal pentru amplasarea unor astfel de echipamente, ceea ce echivalează cu lipsa totală a consimțământului la încheierea contractului de închiriere. Lipsa totală a consimțământului la încheierea unui act juridic atrage nulitatea absolută a actului încheiat cu nerespectarea cerințelor legale. În ceea ce privește apelul formulat de Asociația de Proprietari, față de primul motiv de apel invocat în sensul că nu este schimbată destinația spațiului de 110 mp, situat pe terasa și fațada imobilului, pentru considerentele expuse față de acest motiv invocat și de apelanta SC O. ROMÂNIA SA, în sensul că destinația terasei unui imobil este pentru amplasarea de antene GSM, acest motiv de apel este nefondat.

Chiar apelanta, de fapt, a arătat că în data de 4 august 2007 (la aproape 1 an și 6 luni de la încheierea contractului de închiriere – 10 februarie 2006) a convocat o adunare generală pentru „validarea” contractului de închiriere cu firma O. A rezultat din această împrejurare că însăși apelanta a recunoscut că era necesar acordul majorității membrilor asociației exprimat printr-o hotărâre. În ceea ce privește tabelul semnat inițial de 29 de proprietari de apartamente, s-a reținut că aceste semnături nu țin loc de „hotărâre” a adunării generale, astfel cum sunt prevederile art. 10 lit. c) din statutul asociației. Pentru toate aceste considerente, apelurile formulate au fost considerate nefondate și au fost respinse ca atare.

Curtea de apel a luat act că s-au depus la dosar cereri sub semnătură privată, formulate de reclamanții B.R. și M.Ș. și în baza art. 246 C. proc. civ. a luat act de renunțarea la judecată a acestora. Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs reclamanta S.R., precum și pârâtele ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI TIMIȘOARA și SC O. ROMÂNIA SA București. Recursul reclamantei S.R. nu este motivat și nici timbrat. În ce privește recursurile pârâtelor, se constată următoarele: Pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI Timișoara își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 6 și 9 C. proc. civ. și solicită admiterea acestuia, așa cum a fost motivat și casarea în tot a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.

Susține astfel, în esență, că instanța de apel și-a depășit puterile judecătorești, întrucât legiuitorul permite, ca între două adunări generale să se poată încheia acte care vor fi supuse votului în proxima adunare generală; totodată, își depășește atribuțiile puterii judecătorești, întrucât, în lipsa unei expertize, s-a pronunțat asupra unui spațiu care nu are nici altă destinație decât aceea de terasă. De asemenea, cele reținute de instanță sunt de natură a depăși puterea judecătorească, prin tăgăduirea prevederilor art. 11 din O.G. nr. 85/2001, dispoziții care urmăresc interesul comun al proprietarilor dintr-un imobil, în sensul că aceștia trebuie să fie informați cu privire la utilizarea spațiilor comune de către asociația de proprietari.

În același timp, hotărârea instanței de apel este și nelegală. În fine, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție în interes propriu formulată de către S.R.E.A., deși instanța a luat-o în considerare, de vreme ce totuși a admis această cerere. Pârâta SC O. ROMÂNIA SA București își întemeiază recursul pe art.304 C. proc. civ. și celelalte acte invocate în recurs și solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii excepției lipsei de interes și a calității active a tuturor reclamanților și, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată. Recurenta susține că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active numai față de M.V.M., S.R.

și C.M., pentru că, având în vedere lucrările dosarului, instanța de fond trebuia să admită excepția lipsei calității procesuale active a tuturor reclamanților și să respingă acțiunea; în ceea ce-l privește pe reclamantul M.S., instanța de fond, a reținut în mod greșit că și-a retras acțiunea în data de 21 iunie 2007, întrucât acesta nu semnase cererea de chemare în judecată, motiv de nulitate a acesteia, potrivit dispozițiilor art. 112 pct. 6 C. proc. civ. și care atrage aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ. Pe fond, - susține recurenta – în mod greșit Tribunalul București a admis acțiunea reclamanților și a constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 8891 din 9 martie 2006, fiind evidentă împrejurarea că instanța de apel ar fi trebuit să modifice hotărârea pronunțată în fond, să admită excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată de către reclamanți și să respingă acțiunea.

În fine, instanța de fond nu s-a limitat la analiza contractului de închiriere a cărui anulare a fost cerută prin cererea de chemare în judecată, ci și-a motivat decizia analizând și aspecte legate de valabilitatea Autorizației de construire, aspecte ce depășesc cadrul procesual stabilit de către reclamanți, aspecte care nu au fost cenzurate de către instanța de apel. Asupra recursurilor astfel declarate, Înalta Curte constată următoarele: În ce privește recursul declarat în cauză de reclamanta S.R., - netimbrat și nemotivat -, instanța urmează a se pronunța primordial asupra excepției de netimbrare și reținând că acesta este netimbrat legal, deși recurenta-reclamantă a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei (fila 23 dosar recurs), va face aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (1) din O.G.

nr. 32/1995 și va anula recursul reclamantei S.R., ca netimbrat. Recursul declarat de pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI Timișoara este nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de apel nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în sensul susținerilor recurentei-pârâte, prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 4 C. proc.

civ., întrucât a reținut judicios, cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în speță și prin administrarea probatoriului necesar soluționării litigiului dedus judecății, în esență, că pentru amplasarea unor echipamente de natura celor aflate în discuție era necesară o hotărâre a adunării generale a asociației, așa cum s-a prevăzut la art. 10 lit. c) din Statutul asociației de proprietari; neexistând o astfel de hotărâre, nu există nici acordul legal pentru amplasarea acestor echipamente, aceasta echivalând cu lipsa totală a consimțământului la încheierea contractului de închiriere, iar lipsa totală a consimțământului la încheierea actului juridic atrage nulitatea absolută a actului încheiat – așa cum corect a apreciat instanța de fond, prin soluția pronunțată, ce a fost menținută și de instanța de apel.

Prin urmare, hotărârea curții de apel este legală, nefiind întemeiate nici susținerile formulate în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Nici susținerile recurentei întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, întrucât instanța s-a pronunțat asupra cererii de intervenție menționată, atât timp cât această cerere a fost admisă. În consecință, recursul pârâtei ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI Timișoara va fi respins, ca nefondat. Referitor la recursul pârâtei SC O. ROMÂNIA SA București se reține că este, de asemenea, nefondat, având în vedere următoarele considerente: Recurenta susține astfel că, având în vedere lucrările dosarului, instanța de fond ar fi trebuit să admită excepția lipsei calității procesuale a tuturor reclamanților și să respingă acțiunea, or, se constată că această excepție a fost examinată de instanța de apel, - instanță care, în mod corect a apreciat că instanța de fond a respins-o ca fiind nefondată.

Aceasta, deoarece, într-adevăr, dacă s-ar contesta calitatea de proprietari a reclamanților, atunci s-ar pune la îndoială și calitatea de proprietari a celor care au semnat „pentru” montarea antenelor GSM, iar, pe de altă parte, calitatea procesuală activă a fost pusă în legătură cu tabelul aflat la fila 15 dosar fond și al căror nume se regăsește sau nu pentru cei care au semnat tabelul respectiv. Susținerea potrivit căreia greșit instanța de fond a reținut că reclamantul M.S. și-a retras acțiunea, când de fapt s-ar fi impus a fi declarată nulă nu poate fi luată în considerare, întrucât ea nu are forța să conducă la desființarea unei soluții corecte, pe fond și nu aparține acestui reclamant, care nu a declarat apel, astfel încât nu poate fi examinată omisso medio.

Susținerea conform căreia s-ar fi impus admiterea excepției tardivității introducerii cererii de chemare în judecată este neîntemeiată, întrucât la data de 10 februarie 2006 nu a existat nicio decizie a asociației de proprietari pentru încheierea contractului de închiriere, pe care reclamanții s-o atace în termen de 60 zile, potrivit art. 17 lit. e) din Statut, iar, pe de altă parte și în mod esențial, fiind vorba despre o acțiune în constatarea nulității absolute a unui act juridic, reclamanții o puteau introduce oricând (ca de altfel orice persoană interesată), interesul reclamanților constând în anularea unui act juridic ale cărui efecte le sunt nefavorabile. Nici ultima susținere nu este întemeiată, întrucât instanța de apel s-a pronunțat în limitele motivelor de apel în speță, neexistând nici un motiv legal pentru refacerea sau completarea cercetării, în sensul dispozițiilor art. 295 alin. (2) C. proc.

civ. În consecință, reținându-se că pârâtele nu au formulat nici un motiv de recurs întemeiat, în condițiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., care să justifice modificarea sau casarea deciziei curții de apel, aceasta va fi menținută, ca fiind legală și vor fi respinse recursurile pârâtelor, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta S.R. împotriva deciziei comerciale nr. 543 din 10 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Respinge recursurile declarate de pârâtele ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI Timișoara și SC O. ROMÂNIA SA București împotriva aceleiași decizii, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21 octombrie 2009.