ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 973/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 973/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului
penal de față;
Analizând actele și
lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 289/PI din 16
decembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția penală în baza art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de
petenta A.V. împotriva Rezoluției din 29 septembrie 2010 dată în Dosar nr.
449/P/2010 și a Rezoluției din 11 noiembrie 2010 dată în Dosar nr.
1185/11/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pe care
Ie-a menținut ca temeinice și legale.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată petenta la 100 RON cheltuieli judiciare
fată de stat.
În baza art. 192
alin. (3) C. proc. pen. obligă a fost obligată petenta la plata sumei de 1.000
RON către intimatul P.C., reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța
această sentință instanța de fond a reținut, în esență că, petenta prin
plângerea formulată la 20 august 2010 a solicitat tragerea la răspundere penală
a avocatului P.C. din cadrul Baroului de avocați Mehedinți pentru săvârșirea
infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.
pen., deoarece antecontractul de vânzare-cumpărare care poartă încheierea de
dată certă aplicată la 29 decembrie 2009 de către avocatul P.C., încheiat între
A.L., care s-a obligat să vândă numiților G.V.L. și G.L. o parte din imobilul
situat în Pișchia jud. Timiș, ar fi fost întocmit în fals.
Prin Rezoluția din 29
septembrie 2010 dată în Dosar nr. 449/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi
penale față de avocatul P.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.
290 C. pen., în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., reținându-se că intimatul a
aplicat mențiunea de dată certă pe înscrisul respectiv conform art. 3 lit. c)
din Legea nr. 51/1995 republicată, conținutul acestuia reflectând înțelegerea
părților, iar textul de lege invocat nu îl obligă pe avocat să verifice
situația atestată în înscrisul pe care face mențiunea „dată certă" ci doar
să ateste identitatea părților, a conținutului și a datei actului prezentat
spre autentificare, astfel că nu se poate vorbi despre săvârșirea infracțiunii
de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen.
Împotriva acestei
rezoluții a formulat plângere petenta A.V., care a fost respinsă prin Rezoluția
din 11 noiembrie 2010 dată în Dosar nr. 1185/11/2/2010 al Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Timișoara.
Împotriva acestor
rezoluții a formulat plângere la instanță petenta A.V.
Instanța de fond a
constatat că plângerea este nefondată, starea de fapt fiind conturată în mod
corect de către procurorul de caz apreciindu-se în mod judicios că în speța de
față nu există faptă penală, fiind incidente dispozițiilor art. 10 lit. a) C.
proc. pen. având în vedere că avocatul are posibilitatea de a aplica mențiunea
de dată certă pe un înscris, fără să răspundă de înțelegerea părților
reflectată în actul respectiv, astfel că nu poate fi vorba de săvârșirea
infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.
pen. de către intimatul P.C.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs petenta A.V. invocând motive de nelegalitate și
netemeinicie.
Recursul este
inadmisibil.
Prin Legea nr.
202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a
contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și
suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor
pronunțate în procedura prevăzută de art. 278
1
C. proc. pen.
În acest sens,
potrivit art. 278
1
alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost
modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care
judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor
procurorului de netrimitere în judecată, este definitivă.
Aceste modificări au
impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se
regăsesc în dispozițiile art. XXIV.
În privința căilor de
atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar
aceasta stabilește cu claritate drept criteriu pentru aplicarea modificărilor
prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată.
Acest criteriu
corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de
imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un
instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
În consecință, constatând că în speță sentința
instanței de fond a fost pronunțată la data de 16 decembrie 2010, așadar
ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reține că
această hotărâre este definitivă.
În această situație,
întrucât petenta a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare,
Înalta Curte urmează a respinge ca inadmisibil recursul cu care a fost
învestită, conform art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,
obligând-o totodată pe petiționară la plata cheltuielilor judiciare către stat
conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de
petiționara A.V. împotriva Sentinței penale nr. 289/PI din 16 decembrie 2010
pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă recurenta
petiționară la plata sumei de 200 RON, cu titlu cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 11 martie 2011.