ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5940/2010

Constată că prin decizia civilă nr. 78/R din 3

februarie 2010, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de V.I. și V.M. împotriva deciziei nr.

1216 din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului Timiș.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, potrivit deciziei a cărei revizuire

s-a cerut, urmare a admiterii recursului declarat de reclamanții B.I.

și B.E. a fost admisă acțiunea acestora împotriva pârâților

T.E., V.I., V.M., P.I. și P.M. În consecință, s-a constatat

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între

pârâții T.E. și V.I., cu restabilirea situației de carte

funciară. Au fost validate, succesiv, promisiunile de

vânzare-cumpărare încheiate între antecesorul pârâtei T.E., N.N. și

pârâții P., respectiv, între pârâții P.I., P.M. și

reclamanții B.I., B.E., stabilindu-se că hotărârea va ține

loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

A apreciat tribunalul, în

justificarea soluției, că promisiunea de vânzare-cumpărare

încheiată de autorul reclamantei trebuie validată, împrejurarea

că acesta a decedat înainte de perfectarea convenției neputând fi

considerată un impediment, întrucât obligația încheierii contractului

de vânzare-cumpărare s-a transmis moștenitoarei acestuia.

Excepția autorității

de lucru judecat invocată cu referire la litigiul anterior, obiect al dosarului

nr. 7485/2005 al Judecătoriei Timișoara a fost apreciată

neîntemeiată, în condițiile în care excepția fusese

invocată și soluționată prin hotărârea care a

finalizat primul ciclu procesual (de către judecătorie),

fără a face obiect al criticilor în calea de atac, astfel încât

soluția pe acest aspect s-a definitivat, fără posibilitatea de a

mai fi pusă în discuție.

Revizuirea îndreptată împotriva

deciziei nr. 1216 din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului Timiș s-a

fundamentat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

susținându-se că vine în contradicție cu sentința nr. 2064

din 2 martie 2006 a Judecătoriei Timișoara (pronunțată în

dosarul nr. 7485/2005).

Apreciind asupra

inadmisibilității cererii de revizuire formulate, Curtea de Apel a

constatat că în cauză nu se regăsesc cerințele art. 322 pct.

7 C. proc. civ., pentru a face posibilă anularea hotărârii împotriva

căreia s-a îndreptat calea de atac.

Aceasta, întrucât în dosarul

finalizat prin decizia ce constituie obiect al revizuirii, s-a pus în

discuție și s-a analizat, încă de la prima instanță,

care a respins-o, excepția autorității de lucru judecat în

raport cu sentința civilă nr. 2064/2006 a Judecătoriei

Timișoara.

Tribunalul Timiș, în recurs, a

menținut soluția de respingere a excepției, cu substituirea

motivării.

S-a concluzionat că una din

condițiile de admisibilitate a revizuirii bazate pe art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., aceea să nu se fi invocat și dezbătut excepția

autorității de lucru judecat, nu este îndeplinită în

speță, ceea ce impune și soluția de respingere în sensul

inadmisibilității căii de atac.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs revizuenții, care au susținut următoarele

critici:

- Instanța a apreciat

greșit că excepția autorității de lucru judecat

și-a găsit dezlegare în procesul anterior, în condițiile în care

aceasta a fost invocată de către parte cu privire la cauza

ilicită, fraudarea legii și legalitatea contractului de

vânzare-cumpărare (încheiat între T.E. și V.I., V.M.), aspecte care

n-au fost analizate de instanță.

În realitate, instanța a

respins excepția autorității de lucru judecat pe motiv că

pârâții P.I. și P.M. n-au fost părți în dosarul nr. 7485/2005,

în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2064 din 2 martie 2006,

în raport de care s-a invocat autoritatea.

Aceasta înseamnă că a fost

avut în vedere și analizat un motiv neinvocat de către recurenți

și că nici judecătoria și nici tribunalul nu s-au

pronunțat asupra autorității de lucru judecat cu privire la

cauza ilicită și fraudarea legii.

Or, în situația în care instanța

omite să se pronunțe asupra obiecțiilor în legătură cu

existența autorității de lucru judecat într-o hotărâre,

atunci există posibilitatea de a cere revizuirea conform art. 322 pct. 7 C.

proc. civ.

De altminteri, Tribunalul Timiș

a ajuns la o concluzie eronată cu privire la excepția

autorității de lucru judecat, când reține că a făcut

obiectul judecății în primul ciclu procesual și că, nefiind

atacată soluționarea excepției, aceasta a intrat în puterea

lucrului judecat. Întrucât recurenții-revizuenți primiseră în

acea cauză o soluție favorabilă, n-aveau interesul să o

atace.

Intimații-pârâți au depus

întâmpinare solicitând respingerea recursului, nefiind întrunite cerințele

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în condițiile în care revizuenții au

invocat atât în fața instanței de fond, cât și în fața

instanței de recurs, excepția autorității de lucru judecat,

care le-a fost respinsă.

Analizând criticile formulate,

Înalta Curte urmează să constate caracterul lor nefondat în sensul

următoarelor considerente:

- Dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., care au constituit temei juridic al cererii de revizuire promovate

reprezintă remediul procesual pentru situația nesocotirii

autorității de lucru judecat a unei hotărâri.

Aceasta înseamnă ca cea de-a

doua instanță, învestită cu soluționarea aceluiași

litigiu, să ignore faptul că acesta și-a găsit deja

dezlegare jurisdicțională și să statueze în sens contrar

primei judecăți.

Prin ipoteză, este necesar ca

autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri să nu fi fost

invocată, pentru că în situația contrară, dacă

părțile s-au prevalat de rezultatul primei hotărâri iar

instanța a doua oară învestită a considerat că nu

funcționează excepția autorității de lucru judecat, nu

mai poate fi vorba de cazul de revizuire prev. de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Aceasta întrucât hotărârea

instanței care a statuat asupra inexistenței excepției

autorității de lucru judecat, realizând o evaluare proprie în acest

sens, se bucură ea însăși de putere de lucru judecat.

De aceea, despre o asemenea

hotărâre nu se poate pretinde pe calea revizuirii că este

potrivnică unei hotărâri, în legătură cu ale cărei

efecte – sub acest aspect, al autorității de lucru judecat – s-a

pronunțat cu ocazia judecății.

În speță, instanța

care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere a analizat

excepția autorității de lucru judecat în raport de

hotărârea (sentința civilă nr. 2064 din 2 martie 2006 a

Judecătoriei Timișoara) în raport de care s-a pretins existența

stării de contrarietate.

Împrejurarea că excepția a

fost respinsă luându-se în considerare inexistența elementului de

identitate referitor la părți (fără a se observa, cum

pretind recurenții, că excepția a fost invocată cu referire

la cauza ilicită și fraudarea legii) nu înseamnă, cum

greșit se susține, nepronunțarea asupra acestui aspect.

Recurenții ignoră faptul

că pentru a fi oprită a doua judecată a aceluiași litigiu

(non bis in idem) este necesar să se regăsească, în mod

cumulativ, tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.

civ. (părți, obiect, cauză).

Ca atare, în absența

oricăruia dintre ele, nu există impedimentul dedus din efectul

negativ al autorității de lucru judecat, în mod greșit

susținându-se că această excepție nu a fost analizată

și din perspectiva cauzei juridice a acțiunii.

În realitate, conform criticilor

formulate, recurenții sunt nemulțumiți de modalitatea în care

instanța s-a pronunțat asupra excepției autorității de

lucru judecat prin hotărârea supusă revizuirii, tinzând la

obținerea unui control de legalitate asupra acesteia.

Or, așa cum în mod corect a

constatat instanța de revizuire, prin intermediul acestei căi de atac

nu se exercită un veritabil control judiciar asupra hotărârii supuse

revizuirii (din punct de vedere al legalității soluției), ci

doar se verifică dacă s-a nesocotit puterea de lucru judecat

rezultată dintr-o hotărâre anterioară.

Cum, potrivit considerentelor expuse

anterior, cu ocazia celei de-a doua judecăți s-a invocat și

soluționat excepția autorității de lucru judecat, calea

revizuirii împotriva hotărârii pronunțate în aceste condiții nu

este deschisă deoarece se opune însăși puterea de lucru judecat

dedusă din rezolvarea acestei excepții prin hotărâre

irevocabilă.

De aceea, soluția asupra

inadmisibilității revizuirii este corectă, iar criticile

împotriva acesteia nefondate, astfel încât recursul va fi respins în

consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuenții V.I. și V.M. împotriva deciziei nr. 78/R din

3 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2010.