ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 203/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei. 1.Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 922 din 23 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a Ordinului M.P. nr. 737 din 27 august 1992 al M.Ap.N. ca neîntemeiată; a respins excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive a M.Ap.N.; a admis excepția tardivității acțiunii formulată de reclamantul B.I., în contradictoriu cu pârâtul M.Ap.N., și pe cale de consecință, a respins acțiunea așa cum a fost precizată la data de 19 noiembrie 2007, ca tardiv formulată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut cu privire la excepția de nelegalitate a Ordinului M.P.

nr. 737 din 27 august 1992 a M.Ap.N. că actul ce face obiectul acestei excepții este un act administrativ cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, iar dispozițiile din legea contenciosului administrativ cu modificările și completările ulterioare, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea excepției de nelegalitate a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, contravin dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din C.E.D.O. și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prin prisma atingerii aduse principiului securității raporturilor juridice și dreptului la justiție.

Mai mult decât atât, instanța a reținut că excepția de nelegalitate urmărește cenzurarea legalității unui act administrativ, pe cale incidentală, astfel că nu poate viza actul administrativ ce constituie chiar obiectul acțiunii principale, ca în cazul de față Referitor la excepțiile invocate de pârâtul M.Ap.N., respectiv lipsa calității procesuale pasive și inadmisibilitatea acțiunii, ambele motivate de pârât pe lipsa raporturilor de muncă cu reclamantul, arătând că acesta a fost trecut în rezervă în data de 27 august 1992 instanța a apreciat că apărarea pârâtului este lipsită de relevanță, în condițiile în care pârâtul este emitentul actului administrativ a cărui nelegalitate este invocată în prezenta cauză.

Cu privire la excepția tardivității formulării acțiunii, Curtea a reținut că ordinul atacat a fost emis la data de 27 august 1992, reclamantul fiind trecut în rezervă în baza art. 43 lit. i) din Statutul Corpului Ofițerilor, din funcția de Șef secție expertiză psihologică a armatei. În calitatea sa de Șef al U.M. XXX, secția de expertiză psihologică, reclamantul era obligat să ia cunoștință de ordinul de zi pe unitate din 1 septembrie 1992, în care a fost consemnată trecerea sa în rezervă cu motivarea corespunzătoare. Cu toate că nu există la dosar un înscris doveditor al comunicării Ordinului de trecere în rezervă emis la data de 27 august 1992, Curtea a apreciat că existența și conținutul acestuia i-au fost, în mod evident, cunoscute reclamantului, având în vedere numeroasele memorii adresate generalului de armată I.V., M.Ap.N., prin care solicita reexaminarea cazului și reintegrarea în armată.

Raportându-se la data formulării acțiunii – 3 iulie 2007 și la dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea a constatat întemeiată excepția tardivității, iar pe cale de consecința a respins acțiunea reclamantului ca tardiv formulată și totodată și cererea accesorie de acordare a drepturilor salariale actualizate corespunzător gradului și funcției deținute și neîncasate începând cu data de 27 august 1992. 2. Recursul formulat de recurentul - reclamant Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, a declarat recurs reclamantul B.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. 3. Procedura în fața instanței de recurs La termenul de judecată, Înalta Curte a invocat, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (1) raportat la art. 303 alin. (1) excepția nulității recursului pentru nemotivare în termenul prevăzut de lege, dezbaterile fiind consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Regularitatea promovării căii de atac În temeiul art. 137 alin. (1) din C.proc.civ, aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 din C.proc.civ, Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra excepției nulității recursului, excepție de procedură care face de prisos cercetarea în fond a pricinii. Potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”, care se socotește de la comunicarea hotărârii atacate, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Art. 306 C. proc. civ.

prevede că: (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2). (2) Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților.” Prin urmare, dacă recursul nu a fost motivat prin declarația de recurs, motivele de casare trebuie depuse obligatoriu în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii. În speță, hotărârea recurată a fost comunicată reclamantului B.I. la data de 10 mai 2010, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul - verbal de predare a hotărârii (fila 70 ds.fond). Declarația de recurs s-a făcut la data de 17 mai 2010 (fila 2 dosar), recurentul precizând că „motivele de recurs la va depune până la primul termen de judecată”.

Motivele de recurs au fost depuse la data de 30 decembrie 2010, potrivit ștampilei aplicată de registratura secției pe cerere (fila 6 dosar). În raport de dispozițiile art. 303 alin. (1) C.proc.civ, recurentul-reclamant avea obligația procesuală de a motiva recursul în termen de 15 zile calculat de la data comunicării hotărârii recurate, respectiv, până la data de 2 iunie 2010. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Cum dispoziția imperativă a legii nu a fost îndeplinită și nu s-au ivit motive de ordine publică care să fie puse în discuția părților, conform art. 306 alin. (2) C.proc.civ, Înalta Curte va constata nulitatea recursului, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de B.I. împotriva Sentinței nr. 922 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția aVIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2011.