ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 203/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele

cauzei.

1.Hotărârea primei

instanțe

Prin Sentința nr. 922 din 23 februarie 2010,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins excepția

de nelegalitate a

Ordinului

M.P. nr. 737 din 27 august 1992 al M.Ap.N. ca neîntemeiată; a respins

excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive a M.Ap.N.; a

admis excepția tardivității acțiunii formulată de reclamantul B.I., în

contradictoriu cu pârâtul M.Ap.N., și pe cale de consecință, a respins acțiunea

așa cum a fost precizată la data de 19 noiembrie 2007, ca tardiv formulată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut cu privire la excepția de

nelegalitate a Ordinului M.P. nr. 737 din 27 august 1992 a M.Ap.N. că actul ce

face obiectul acestei excepții este un act administrativ cu caracter individual

emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, iar dispozițiile din

legea contenciosului administrativ cu modificările și completările ulterioare,

care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea excepției de nelegalitate

a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior

intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, contravin dreptului la un proces

echitabil prevăzut de art. 6 din C.E.D.O. și art. 47 din Carta drepturilor

fundamentale a Uniunii Europene prin prisma atingerii aduse principiului

securității raporturilor juridice și dreptului la justiție.

Mai mult decât atât,

instanța a reținut că excepția de nelegalitate urmărește cenzurarea legalității

unui act administrativ, pe cale incidentală, astfel că nu poate viza actul

administrativ ce constituie chiar obiectul acțiunii principale, ca în cazul de

față

Referitor la

excepțiile invocate de pârâtul M.Ap.N., respectiv lipsa calității procesuale

pasive și inadmisibilitatea acțiunii, ambele motivate de pârât pe lipsa

raporturilor de muncă cu reclamantul, arătând că acesta a fost trecut în

rezervă în data de 27 august 1992 instanța a apreciat că apărarea pârâtului

este lipsită de relevanță, în condițiile în care pârâtul este emitentul actului

administrativ a cărui nelegalitate este invocată în prezenta cauză.

Cu privire la

excepția tardivității formulării acțiunii, Curtea a reținut că ordinul atacat a

fost emis la data de 27 august 1992, reclamantul fiind trecut în rezervă în

baza art. 43 lit. i) din Statutul Corpului Ofițerilor, din funcția de Șef secție

expertiză psihologică a armatei.

În calitatea sa de

Șef al U.M. XXX, secția de expertiză psihologică, reclamantul era obligat să ia

cunoștință de ordinul de zi pe unitate din 1 septembrie 1992, în care a fost

consemnată trecerea sa în rezervă cu motivarea corespunzătoare.

Cu toate că nu există

la dosar un înscris doveditor al comunicării Ordinului de trecere în rezervă

emis la data de 27 august 1992, Curtea a apreciat că existența și conținutul

acestuia i-au fost, în mod evident, cunoscute reclamantului, având în vedere

numeroasele memorii adresate generalului de armată I.V., M.Ap.N., prin care

solicita reexaminarea cazului și reintegrarea în armată.

Raportându-se la data

formulării acțiunii – 3 iulie 2007 și la dispozițiile art. 11 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004, Curtea a constatat întemeiată excepția tardivității, iar pe

cale de consecința a respins acțiunea reclamantului ca tardiv formulată și

totodată și cererea accesorie de acordare a drepturilor salariale actualizate

corespunzător gradului și funcției deținute și neîncasate începând cu data de

27 august 1992.

de recurentul - reclamant

Împotriva hotărârii

pronunțate de prima instanță, a declarat recurs reclamantul B.I., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

instanței de recurs

La termenul de

judecată, Înalta Curte a invocat, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (1)

raportat la art. 303 alin. (1) excepția nulității recursului pentru nemotivare

în termenul prevăzut de lege, dezbaterile fiind consemnate în practicaua

prezentei hotărâri.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

promovării căii de atac

În temeiul art. 137 alin.

(1) din C.proc.civ, aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art.

298 din C.proc.civ, Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra excepției

nulității recursului, excepție de procedură care face de prisos cercetarea în

fond a pricinii.

Potrivit

dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., „Recursul se va motiva prin

însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”, care se socotește

de la comunicarea hotărârii atacate, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Art. 306 C. proc.

civ. prevede că:

(1) Recursul este nul

dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin.

(2).

(2) Motivele de

ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă

este obligată să le pună în dezbatere părților.”

Prin urmare, dacă

recursul nu a fost motivat prin declarația de recurs, motivele de casare

trebuie depuse obligatoriu în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

În speță, hotărârea

recurată a fost comunicată reclamantului B.I. la data de 10 mai 2010, așa cum

rezultă din dovada de primire și procesul - verbal de predare a hotărârii (fila

70 ds.fond).

Declarația de recurs

s-a făcut la data de 17 mai 2010 (fila 2 dosar), recurentul precizând că „motivele

de recurs la va depune până la primul termen de judecată”.

Motivele de recurs au

fost depuse la data de 30 decembrie 2010, potrivit ștampilei aplicată de

registratura secției pe cerere (fila 6 dosar).

În raport de dispozițiile

art. 303 alin. (1) C.proc.civ, recurentul-reclamant avea obligația procesuală

de a motiva recursul în termen de 15 zile calculat de la data comunicării

hotărârii recurate, respectiv, până la data de 2 iunie 2010.

adoptate

Cum dispoziția

imperativă a legii nu a fost îndeplinită și nu s-au ivit motive de ordine

publică care să fie puse în discuția părților, conform art. 306 alin. (2)

C.proc.civ, Înalta Curte va constata nulitatea recursului, în temeiul art. 306 alin.

(1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de B.I. împotriva Sentinței nr. 922 din 23 februarie 2010 a Curții de

Apel București, secția aVIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2011.