ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 752/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta SC

M.T.C.E.S. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a

Finanțelor Publice a Municipiului București - Serviciul de Soluționare a

Contestațiilor, Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București și

Ministerul Finanțelor Publice, anularea Deciziei nr. 23 din 23 ianuarie 2008.

Prin Sentința civilă

nr. 61 din 07 ianuarie 2009, Tribunalul București a respins contestația ce

neîntemeiată, iar împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta.

În cadrul

precizărilor la motivele de recurs, recurenta-reclamantă a invocat excepția de

nelegalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) și alin. (5) din Normele din 7

iunie 2002 privind aplicarea scutirii de taxa pe valoarea adăugată pentru livrările

de utilaje, echipamente și prestările de servicii legate nemijlocit de

operațiunile petroliere realizate de titularii acordurilor petroliere, persoane

juridice străine, cele aferente obiectivului de investiții "Dezvoltarea și

modernizarea Aeroportului Internațional București - Otopeni", precum și

pentru livrările de bunuri și prestările de servicii finanțate din ajutoare sau

împrumuturi nerambursabile, inclusiv din donații ale persoanelor fizice,

aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice 726 din 07 iunie 2002,

publicat în M.Of. nr. 417/14.06.2002.

Recurenta-reclamantă

a arătat că textele prevăzute de alin. (1) și alin. (5) ale art. 10 din Normele

din 7 iunie 2002 sunt nelegale și contravin atât Legii nr. 345/2002, cât și

Constituției României.

Prin încheierea de

ședință din 07 mai 2010, Curtea de Apel București a dispus suspendarea

judecării cauzei și soluționarea acestei excepții de nelegalitate în primă

instanță, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr.

5005/2/2010.

Prin Sentința civilă

nr. 4239 din 29 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și a

respins excepția de nelegalitate invocată de reclamanta SC M.T.C.E.S. SRL, în

contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului

București - Serviciul de Soluționare a Contestațiilor, Administrația Finanțelor

Publice Sector 1 București și Ministerul Finanțelor Publice, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut în esență faptul că, întrucât

legiuitorul distinge la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 între acte

administrative cu caracter individual și acte administrative cu caracter

normativ, ambele categorii aparținând sferei largi a actelor administrative

unilaterale, sens în care sunt și dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) teza

întâi din același act normativ, excepția de nelegalitate reglementată de acest

articol poate fi invocată doar în cazul actelor administrative unilaterale cu

caracter individual.

Instanța de fond a

mai reținut că Normele aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr.

726 din 07 iunie 2002, publicat în M. Of., Partea I, sunt acte cu caracter

normativ și, de aceea, pentru anularea acestora nu sunt aplicabile dispozițiile

art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Din aceste motive, în

baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a admis excepția

inadmisibilității și a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamantă

ca inadmisibilă.

Împotriva acestei

hotărâri, reclamanta SC M.T.C.E.S. SRL București a declarat recurs, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta

arată că instanța de fond a admis excepția inadmisibilității excepției de

nelegalitate invocată de reclamantă pe motivul că actul administrativ atacat cu

excepția de nelegalitate este un act normativ și nu unul individual, ori în

opinia instanței de judecată, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

excepția de nelegalitate poate fi invocată numai împotriva actelor

administrative cu caracter individual.

În opinia recurentei,

instanța de fond a procedat la aplicarea greșită a legii, întrucât principiul

coerenței legislative impunea soluția admisibilității excepției de nelegalitate

atât pentru actele individuale, cât și pentru cele normative, astfel ca acest

mijloc de apărare să nu fie restrictiv, pierzându-și astfel funcția pentru care

a fost creat.

Recurenta-reclamantă

arată în motivarea recursului faptul că dacă legiuitorul a înțeles să pună la

dispoziția persoanelor de drept privat un mijloc de apărare pe cale de excepție

pentru acte de autoritate individuale, în privința cărora cei vizați au deja la

îndemână acțiunea directă în contencios administrativ, pe baza argumentului a

fortiori, cu atât mai mult un asemenea mijloc de apărare trebuie oferit

persoanelor în legătură cu acte normative a căror adresabilitate este generală

și ale căror efecte asupra persoanelor se pot produce ori constata nu doar

imediat după emiterea lor, ci și mult ulterior.

Se arată în motivele

de recurs că modificarea art. 4 de către Legea nr. 262/2007 a avut rolul de a

include în sfera actelor și pe cele individuale, iar nu de a le exclude pe cele

normative, iar, pe de altă parte, a admite că actele unilaterale normative nu

pot fi atacate pe calea excepției de nelegalitate, ar însemna să se admită că

principiul "Nimeni nu este mai presus de lege", statuat de art. 16

alin. (2) din Constituție, nu este aplicabil organelor puterii executive, în

speță Ministerul Finanțelor Publice, care poate emite acte normative în contra

dispozițiilor legale, fapt inadmisibil într-un stat de drept, în care

respectarea legii și a dreptului sunt suverane.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru cele ce se vor arăta

în continuare.

Potrivit art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 262/2007:

„Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual,

indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui

proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În

acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea

litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios

administrativ competentă și suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanței

de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea

prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul.

Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a

ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ

competentă să o soluționeze”.

În conformitate cu

dispozițiile alin. (2) al acestui articol: „Instanța de contencios administrativ

se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților

și a emitentului. În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act

administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi,

cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile

legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ”.

Este adevărat că

legiuitorul, în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, face trimitere în

privința analizării legalității la actele administrative cu caracter

individual, ceea ce ar putea conduce la concluzia că s-ar limita posibilitatea

invocării excepției de nelegalitate la actul administrativ unilateral cu

caracter individual.

Este de observat însă

că în cuprinsul alin. (2) al art. 4 este folosită sintagma „act administrativ

unilateral” fără a se mai face distincție între cel normativ și cel individual.

În virtutea

principiului de drept, potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a

produce efecte, iar nu în sensul înlăturării efectelor sale, se apreciază că și

în actuala reglementare actele administrative cu caracter normativ pot fi

supuse controlului de legalitate în procedura excepției de nelegalitate,

prevăzută de art. 4 din legea contenciosului administrativ.

Aceasta presupune că

actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de

legalitate în cadrul procedurii excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4

din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că instanța de fond în mod greșit a constatat că excepția de

nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ nu poate fi

cercetată.

Procedând în acest

mod, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, care va

fi casată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia

rejudecării, instanța de fond va analiza excepția invocată, ținând cont de

toate apărările și susținerile părților.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi

trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de SC M.T.C.E.S. SRL București împotriva Sentinței civile nr. 4239 din

29 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2011.