ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1208/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin Sentința nr. 6460 din 4 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamanta SC M.T.C.E. & S. SRL, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București - Serviciul de Soluționare a Contestațiilor, Administrația Finanțelor Publice sector 1 București și Ministerul Finanțelor Publice. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele: Examinând excepția de nelegalitate, instanța de fond a constatat ca potrivit art. 10 alin. (4) din H.G.

nr. 34/2009, „În exercitarea atribuțiilor sale, ministrul finanțelor publice emite ordine și instrucțiuni, în condițiile legii” iar potrivit art. 77 din Legea nr. 24/2000 „Ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului”. Se mai reține că Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 726/2002 a fost publicat în M. Of. al României și a fost emis pe baza și în executarea prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, conform cărora: „(3) Pentru operațiunile prevăzute la alin. (1) lit. k) - p) aplicarea regimului de scutire se realizează în condițiile stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice”.

Așadar, constată instanța de fond că posibilitatea și obligativitatea de a stabili condițiile regimului de scutire de TVA a fost prevăzuta chiar prin Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, astfel ca dispozițiile în discuție [ art. 10 alin. (1) și alin. (5) din Normele aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 726/2002 ] nu fac altceva decât să detalieze condițiile în care agenții economici pot beneficia de regimul de scutire de TVA. Se mai constată că art. 11 din Legea nr. 345/2002 prevede în mod expres ca scutirea de TVA pentru livrările de bunuri finanțate din fonduri nerambursabile (deci, și din fonduri PHARE) se realizează în condițiile stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice, iar Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 726/2002 prevede că scutirea se realizează obligatoriu în baza unui certificat de scutire, eliberat de către direcțiile teritoriale ale finanțelor publice.

Or, apreciază instanța de fond că prin emiterea acestui Ordin al Ministrului Finanțelor Publice nu se completează condiția cumulativă stabilită de organul legislativ, ci sunt stabilite și detaliate condițiile necesare pentru aplicarea regimului de scutire de TVA, dispozițiile contestate fiind pe deplin legale și în raport cu prevederile Legii nr. 345/2002. În consecință, apreciază instanța de fond că actul administrativ supus controlului judecătoresc este legal, fiind emis de Ministrul Finanțelor Publice, în temeiul art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și art. 77 din Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, pe baza și în executarea Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată.

2. Cererea de recurs Împotriva Sentinței nr. 6460 din 4 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC M.T.C.E. & S. SRL, în temeiul art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență, următoarele: Printr-un set de critici susține recurenta că, instanța de fond a făcut o analiză superficială a art. 11 alin. (3) din Legea nr. 345/2002 precum și a dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 24/2000, în condițiile în care a apreciat că Normele aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 726/2002 se înscriu în cadrul delegării conferite autorității administrative prin respectivele norme legale.

În acest sens susține recurenta că, instanța de fond nu s-a aplecat cu suficientă atenție asupra conținutului delegării pentru a analiza dacă textele atacate cu excepție de nelegalitate se înscriu în delegarea acordată, nu a analizat în profunzime delegarea dată prin art. 11 alin. (3) din Legea nr. 345/2002 și s-a mulțumit doar a analiza aspecte pur formale, fără a ține cont de faptul că Normele atacate cu excepția de nelegalitate creează o condiție imperativă suplimentară celei stabilite prin lege și anume existența certificatului de scutire de TVA care atestă dreptul de scutire de TVA acordat prin lege.

Astfel, susține recurenta că deși delegarea privea, potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 345/2002, doar modul de aplicare a scutirii de TVA, instanța de fond nu a observat că prin normele incriminate care prevăd că nu poți beneficia de scutire de TVA fără certificatul de scutire de TVA care atestă acest drept, au fost suplimentate condițiile legale stabilite de legiuitor. 3. Hotărârea instanței de recurs Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., și ținând seama de toate susținerile și apărările părților, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Curtea de Apel a fost învestită în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu excepția de nelegalitate având ca obiect dispozițiile art. 10 alin. (1) și alin. (5) din Normele din 7 iunie 2002 privind aplicarea scutirii de taxă pe valoare adăugată pentru livrările de utilaje, echipamente și prestațiile de servicii legate nemijlocit de operațiunile petroliere realizate de titularii acordurilor petroliere, persoane juridice străine, cele aferente obiectivului de investiții „Dezvoltarea și modernizarea Aeroportului Internațional București - Otopeni”, precum și pentru livrarea de bunuri și prestările de servicii finanțate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile, inclusiv din donații ale persoanelor fizice, aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 726/2002 Instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate avea de verificat concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția,

republicată și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată. Totodată, Înalta Curte constată, că prin criticile de recurs formulate, recurenta procedează, la reiterarea unor aspecte invocate în fața instanței de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în sensul că dispozițiile art. 10 alin. (1) și alin. (5) din Normele aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 726/2002, au fost emise în temeiul art. 10 alin. (4) din H.G.

nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, cu respectarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 345/ 2002. Astfel, conform art. 11 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoare adăugată, erau scutite de taxa pe valoare adăugată cu drept de deducere livrările de bunuri și prestările de servicii finanțate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, de organisme internaționale și de organizații nonprofit și de caritate din străinătate și din țară, inclusiv din donații ale persoanelor fizice iar la alin. (3) al aceluiași articol se prevede că pentru operațiunile prevăzute la alin. (1) lit. k) - p) aplicarea regimului de scutire se realizează în condițiile stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice.

Așadar, art. 11 din Legea nr. 345/2002 prevede, în mod expres că scutirea de TVA pentru livrare de bunuri finanțate din fonduri nerambursabile se realizează în condițiile stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice, iar Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 726/2002 prevede că scutirea se realizează prin facturarea fără taxă pe valoarea adăugată de către contractori și subcontractori a bunurilor livrate și serviciilor prestate, pe baza unui certificat de scutire, eliberat, la cererea beneficiarului, de către direcțiile teritoriale ale finanțelor publice, respectiv a municipiului București, după caz, în baza unei documentații depuse în prealabil.

Înalta Curte analizând conținutul Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 726/2002, emis în baza art. 11 alin. (1) lit. m), lit. o) și lit. p) din Legea nr. 345/2002, sub aspectul modalității de aplicare a scutirii de TVA, constată că, neobținerea unui certificat de scutire nu conduce la anularea oricărei alte posibilități de aplicare a scutirii de TVA pentru obiectivele finanțate din fonduri nerambursabile, așa încât nu se poate vorbi de o condiție suplimentară impusă printr-o normă administrativă, cum în mod greșit se susține prin cererea de recurs.

Așadar, eliberarea certificatului de scutire reprezintă doar o modalitate practică pentru aplicarea scutirii de TVA impusă de asigurarea condițiilor optime pentru furnizori/prestatori pentru derularea unor contracte finanțate din fonduri nerambursabile care erau atribuite beneficiarilor, și nicidecum o nouă condiție pentru obținerea scutirii în condițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 345/2002, cum în mod greșit susține recurenta. În consecință, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că prin obligativitatea depunerii certificatului de scutire, nu se completează condițiile cumulative stabilite prin art. 11 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 345/2002, așa încât, urmează a fi înlăturate toate criticile formulate de recurentă pe acest aspect.

Așadar, instanța de fond în mod just a constatat că posibilitatea și obligativitatea de a stabili condițiile regimului de scutire de TVA a fost prevăzută chiar prin Legea nr. 345/2002, și a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 345/2002 precum și a dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 24/2000, când a apreciat că prin dispozițiile în discuție nu fac altceva decât să detalieze condițiile în care agenții economici pot beneficia de regimul de scutire de TVA, aspect care se circumscrie delegării primite de autoritatea administrativă, în temeiul actelor normative mai sus menționate. Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția de respingere a excepției de nelegalitate pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală,motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC M.T.C.E. & S. SRL împotriva Sentinței civile nr. 6460 din 4 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2012. Procesat de GGC - AS