ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1208/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 6460 din 4 noiembrie 2011,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins excepția de nelegalitate invocată de reclamanta SC M.T.C.E. & S.

SRL, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a

Municipiului București - Serviciul de Soluționare a Contestațiilor,

Administrația Finanțelor Publice sector 1 București și Ministerul Finanțelor

Publice.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele:

Examinând excepția de

nelegalitate, instanța de fond a constatat ca potrivit art. 10 alin. (4) din

H.G. nr. 34/2009, „În exercitarea atribuțiilor sale, ministrul finanțelor

publice emite ordine și instrucțiuni, în condițiile legii” iar potrivit art. 77

din Legea nr. 24/2000 „Ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte

asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale

administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative

autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a

ordonanțelor Guvernului”.

Se mai reține că

Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 726/2002 a fost publicat în M. Of.

al României și a fost emis pe baza și în executarea prevederilor art. 11 alin.

(3) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, conform cărora:

„(3) Pentru operațiunile prevăzute la alin. (1) lit. k) - p) aplicarea

regimului de scutire se realizează în condițiile stabilite prin ordin al ministrului

finanțelor publice”.

Așadar, constată

instanța de fond că posibilitatea și obligativitatea de a stabili condițiile

regimului de scutire de TVA a fost prevăzuta chiar prin Legea nr. 345/2002

privind taxa pe valoarea adăugată, astfel ca dispozițiile în discuție

[

art. 10 alin. (1) și

alin. (5) din Normele aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.

726/2002

]

nu fac altceva decât

să detalieze condițiile în care agenții economici pot beneficia de regimul de

scutire de TVA.

Se mai constată că

art. 11 din Legea nr. 345/2002 prevede în mod expres ca scutirea de TVA pentru

livrările de bunuri finanțate din fonduri nerambursabile (deci, și din fonduri

PHARE) se realizează în condițiile stabilite prin ordin al ministrului

finanțelor publice, iar Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 726/2002

prevede că scutirea se realizează obligatoriu în baza unui certificat de

scutire, eliberat de către direcțiile teritoriale ale finanțelor publice.

Or, apreciază

instanța de fond că prin emiterea acestui Ordin al Ministrului Finanțelor

Publice nu se completează condiția cumulativă stabilită de organul legislativ,

ci sunt stabilite și detaliate condițiile necesare pentru aplicarea regimului

de scutire de TVA, dispozițiile contestate fiind pe deplin legale și în raport

cu prevederile Legii nr. 345/2002.

În consecință,

apreciază instanța de fond că actul administrativ supus controlului

judecătoresc este legal, fiind emis de Ministrul Finanțelor Publice, în temeiul

art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea

Ministerului Finanțelor Publice și art. 77 din Legii nr. 24/2000 privind

normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, pe baza și

în executarea Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată.

Împotriva Sentinței

nr. 6460 din 4 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC M.T.C.E.

& S. SRL, în temeiul art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., în

dezvoltarea căruia a susținut, în esență, următoarele:

Printr-un set de

critici susține recurenta că, instanța de fond a făcut o analiză superficială a

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 345/2002 precum și a dispozițiilor art. 77 din

Legea nr. 24/2000, în condițiile în care a apreciat că Normele aprobate prin

Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 726/2002 se înscriu în cadrul

delegării conferite autorității administrative prin respectivele norme legale.

În acest sens susține

recurenta că, instanța de fond nu s-a aplecat cu suficientă atenție asupra

conținutului delegării pentru a analiza dacă textele atacate cu excepție de

nelegalitate se înscriu în delegarea acordată, nu a analizat în profunzime

delegarea dată prin art. 11 alin. (3) din Legea nr. 345/2002 și s-a mulțumit

doar a analiza aspecte pur formale, fără a ține cont de faptul că Normele

atacate cu excepția de nelegalitate creează o condiție imperativă suplimentară

celei stabilite prin lege și anume existența certificatului de scutire de TVA

care atestă dreptul de scutire de TVA acordat prin lege.

Astfel, susține

recurenta că deși delegarea privea, potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr.

345/2002, doar modul de aplicare a scutirii de TVA, instanța de fond nu a

observat că prin normele incriminate care prevăd că nu poți beneficia de

scutire de TVA fără certificatul de scutire de TVA care atestă acest drept, au

fost suplimentate condițiile legale stabilite de legiuitor.

instanței de recurs

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art.

304

1

C. proc. civ., și ținând seama de toate susținerile și

apărările părților, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și urmează

a fi respins pentru următoarele considerente:

Curtea de Apel a fost

învestită în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ

nr. 544/2004, cu excepția de nelegalitate având ca obiect dispozițiile art. 10

alin. (1) și alin. (5) din Normele din 7 iunie 2002 privind aplicarea scutirii

de taxă pe valoare adăugată pentru livrările de utilaje, echipamente și

prestațiile de servicii legate nemijlocit de operațiunile petroliere realizate

de titularii acordurilor petroliere, persoane juridice străine, cele aferente

obiectivului de investiții „Dezvoltarea și modernizarea Aeroportului

Internațional București - Otopeni”, precum și pentru livrarea de bunuri și

prestările de servicii finanțate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile,

inclusiv din donații ale persoanelor fizice, aprobate prin Ordinul Ministerului

Finanțelor Publice nr. 726/2002

Instanța de

contencios administrativ învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate

avea de verificat concordanța actului administrativ supus analizei cu actele

normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a

fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor

normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția, republicată și art. 4

alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative, republicată.

Totodată, Înalta

Curte constată, că prin criticile de recurs formulate, recurenta procedează, la

reiterarea unor aspecte invocate în fața instanței de fond, cărora li s-a

răspuns în mod corect în sensul că dispozițiile art. 10 alin. (1) și alin. (5)

din Normele aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 726/2002,

au fost emise în temeiul art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 34/2009 privind

organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, cu respectarea

dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 345/ 2002.

Astfel, conform art.

11 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoare adăugată,

erau scutite de taxa pe valoare adăugată cu drept de deducere livrările de

bunuri și prestările de servicii finanțate din ajutoare sau împrumuturi

nerambursabile acordate de guverne străine, de organisme internaționale și de

organizații nonprofit și de caritate din străinătate și din țară, inclusiv din

donații ale persoanelor fizice iar la alin. (3) al aceluiași articol se prevede

că pentru operațiunile prevăzute la alin. (1) lit. k) - p) aplicarea regimului

de scutire se realizează în condițiile stabilite prin ordin al ministrului

finanțelor publice.

Așadar, art. 11 din

Legea nr. 345/2002 prevede, în mod expres că scutirea de TVA pentru livrare de

bunuri finanțate din fonduri nerambursabile se realizează în condițiile

stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice, iar Ordinul Ministrului

Finanțelor Publice nr. 726/2002 prevede că scutirea se realizează prin

facturarea fără taxă pe valoarea adăugată de către contractori și

subcontractori a bunurilor livrate și serviciilor prestate, pe baza unui

certificat de scutire, eliberat, la cererea beneficiarului, de către direcțiile

teritoriale ale finanțelor publice, respectiv a municipiului București, după

caz, în baza unei documentații depuse în prealabil.

Înalta Curte

analizând conținutul Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 726/2002,

emis în baza art. 11 alin. (1) lit. m), lit. o) și lit. p) din Legea nr.

345/2002, sub aspectul modalității de aplicare a scutirii de TVA, constată că,

neobținerea unui certificat de scutire nu conduce la anularea oricărei alte

posibilități de aplicare a scutirii de TVA pentru obiectivele finanțate din

fonduri nerambursabile, așa încât nu se poate vorbi de o condiție suplimentară

impusă printr-o normă administrativă, cum în mod greșit se susține prin cererea

de recurs.

Așadar, eliberarea

certificatului de scutire reprezintă doar o modalitate practică pentru

aplicarea scutirii de TVA impusă de asigurarea condițiilor optime pentru

furnizori/prestatori pentru derularea unor contracte finanțate din fonduri

nerambursabile care erau atribuite beneficiarilor, și nicidecum o nouă condiție

pentru obținerea scutirii în condițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr.

345/2002, cum în mod greșit susține recurenta.

În consecință, Înalta

Curte constată, în acord cu instanța de fond, că prin obligativitatea depunerii

certificatului de scutire, nu se completează condițiile cumulative stabilite

prin art. 11 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 345/2002, așa încât, urmează a fi

înlăturate toate criticile formulate de recurentă pe acest aspect.

Așadar, instanța de

fond în mod just a constatat că posibilitatea și obligativitatea de a stabili

condițiile regimului de scutire de TVA a fost prevăzută chiar prin Legea nr.

345/2002, și a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 11

alin. (3) din Legea nr. 345/2002 precum și a dispozițiilor art. 77 din Legea

nr. 24/2000, când a apreciat că prin dispozițiile în discuție nu fac altceva

decât să detalieze condițiile în care agenții economici pot beneficia de

regimul de scutire de TVA, aspect care se circumscrie delegării primite de

autoritatea administrativă, în temeiul actelor normative mai sus menționate.

Toate considerentele

expuse, converg către concluzia că soluția de respingere a excepției de

nelegalitate pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală,motiv

pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. și art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC M.T.C.E. & S. SRL împotriva Sentinței civile nr. 6460 din 4

noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 martie 2012.

Procesat de GGC - AS