ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 615/2011

asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Judecata în primă instanță Prin sentința civilă nr. 723 din 11 noiembrie 2009, Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanții O.L. și O.M. împotriva pârâtului Primarul municipiului Cluj Napoca, l-a obligat pe pârât să emită în favoarea reclamanților dispoziția de soluționare a notificării cu privire la imobilul situat în Cluj Napoca, și, totodată, l-a obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către reclamanți. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele: Reclamanții au depus în temeiul Legii nr. 10/2001 o notificare pentru restituirea în natură a imobilului și, deși au atașat la dosar actele necesare – copie C.F., copie buletin de identitate, acte de stare civilă, declarații de recunoaștere a încasării unor despăgubiri – pârâtul nu a soluționat notificarea în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 actualizată.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, tribunalul și-a întemeiat hotărârea pe dispozițiile art. 274 C. proc. civ. Judecata în apel Prin decizia civilă nr. 109 A din 16 aprilie 2010 Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinței și, totodată, l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei. Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut aceeași situație de fapt și de drept ca și prima instanță. În plus, a arătat că pârâtul nu poate fi exonerat de orice culpă în nesoluționarea notificării timp de 8 ani. Chiar dacă a avut de soluționat 4000 de notificări, acesta nu este un volum de muncă insurmontabil pentru comisia înființată în temeiul Legii nr. 10/2001, în condițiile în care 30 de judecători de la Judecătoria Cluj Napoca au soluționat numai într-un an 30 441 dosare.

Nici complexitatea dosarelor de notificare și nici apariția cu întârziere a Normelor Metodologice abia în anul 2003 nu justifică o întârziere de 8 ani. Faptul că pârâtul nu s-a opus admiterii acțiunii nu-l poate exonera de plata cheltuielilor de judecată, deoarece pasivitatea sa în soluționarea notificării a declanșat acest litigiu. Judecata în recurs Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, fără a încadra în drept criticile formulate. În motivarea cererii, recurentul reia o serie de afirmații cu caracter de generalitate referitoare la volumul mare de muncă pe care îl presupune soluționarea notificărilor, la complexitatea acestora, la lipsa unor documente din dosare și la exigențele sporite ale A.N.R.P.

Toate aceste afirmații nu pot constitui motive de nelegalitate dintre cele prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., singurele în baza cărora se poate cere modificarea ori casarea unei hotărâri. Singura critică ce se poate încadra în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este aceea potrivit căreia în mod greșit curtea de apel a menținut obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care întârzierea în soluționarea notificării nu îi este în întregime imputabilă pârâtului. Recurentul solicită admiterea recursului și în principal exonerarea sa de plata cheltuielilor de judecată, atât în primă instanță cât și în apel, iar în subsidiar reducerea acestora.

Intimații reclamanți au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs. Recursul este, într-adevăr, nefondat și va fi respins, pentru următoarele considerente: Din moment ce tribunalul a admis în tot acțiunea reclamanților și l-a obligat pe pârât să soluționeze notificarea, acesta a căzut în pretenții, devenind perfect aplicabile dispozițiile art. 274 C. proc. civ. Menținând soluția dată de tribunal acțiunii, în mod legal curtea de apel a menținut și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Cum apelul a fost respins, pârâtul a căzut în pretenții și în această fază procesuală, așa încât, tot cu aplicarea corectă a art. 274 C. proc.

civ. curtea de apel l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de avocat. În ceea ce privește cererea de reducere a cheltuielilor la plata cărora a fost obligat, Înalta Curte constată că o asemenea cerere nu are suport legal față de soluția dată în apel, iar dacă pârâtul dorea reducerea onorariului de avocat în baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ. ca fiind exagerat de mare, trebuia să adreseze cererea instanței în fața căreia s-a achitat onorariul, și nu instanței de recurs, care verifică doar legalitatea deciziei atacate. În baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. În baza art. 274 C. proc. civ, Înalta Curte îl va obliga pe recurent la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat aferent acestei faze procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 109/A din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Obligă pe recurent la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată către intimații reclamanți O.L. și O.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2011.