ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2613/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2613/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 354 din 20

aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj – secția civilă, s-a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice.

S-a respins excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului F.A. în privința cererii având ca

obiect constatarea nulității absolute a contractelor de concesiune.

S-a admis, în parte, acțiunea civilă

completată formulată de reclamantul F.A., în contradictoriu cu pârâții

Municipiul Cluj-Napoca și Primarul Municipiului Cluj-Napoca, în temeiul Legii nr.

10/2001, și, în consecință:

S-a dispus instituirea unui drept de

folosință specială în favoarea reclamantului asupra terenului în suprafață de 436 m.p., înscris în C.F., identificat conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de

ing. F.F.

S-a dispus înscrierea în cartea

funciară a dreptului de folosință specială al reclamantului cu privire la

imobilul descris.

S-a dispus acordarea despăgubirilor

în sumă de 8.628.672 lei, reprezentând echivalentul a 2.080.000 euro, în

condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv – Titlul VII din

Legea nr. 247/2005 – pentru imobile în suprafață totală de 2.000 m.p.

S-au respins capetele de cerere

având ca obiect instituirea dreptului de folosință specială asupra terenului în

suprafață de 94 m.p., dezmembrarea terenului și obligarea pârâtului Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata despăgubirilor.

S-a respins acțiunea față de pârâtul

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind înaintată împotriva

unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a respins cererea formulată în

contradictoriu cu pârâtele SC C. SRL, SC A.I. SRL și Biserica Creștină

Adventistă de Ziua a Șaptea Conferința Transilvania de Nord, având ca obiect

constatarea nulității absolute a contractelor de concesiune din 14 aprilie 2004,

23 iunie 1994 și 23 iunie 1994.

Pârâtul Primarul municipiului

Cluj-Napoca a fost obligat să plătească în favoarea reclamantului cheltuieli de

judecată în sumă de 4.160 lei.

Reclamantul a fost obligat să

plătească în favoarea pârâtei Biserica Creștină Adventistă de Ziua a Șaptea

Conferința Transilvania de Nord cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Tribunalul a stabilit următoarele:

Prin notificarea formulată în

temeiul Legii nr. 10/2001 și înregistrată la B.E.J. C.R. din 12 noiembrie 2001,

antecesorul reclamantului, defunctul F.G., a solicitat restituirea în natură a

imobilului situat în Cluj-Napoca, fosta Stradă Regală, jud. Cluj, constând din

teren și casă de locuit, înscris în CF Cluj-Napoca, iar, în caz de

imposibilitate de restituire în natură, s-a solicitat acordarea măsurilor

reparatorii prin echivalent.

Notificarea nu a fost soluționată

până la data promovării prezentei acțiuni, astfel încât, în temeiul deciziei nr.

XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța trebuie să judece pe

fond cererea de restituire.

F.G. (identic cu F.G.J.) a decedat

în data de 22 decembrie 2005 la Budapesta, iar moștenitorul acestuia este

reclamantul F.A.G., conform încheierii de predare a succesiunii întocmită de

notarul public H.V. din Budapesta.

Din cuprinsul încheierii menționate

rezultă că reclamantul este cetățean maghiar.

Conform înscrierilor din CF Cluj,

defunctul F.G. a fost proprietarul tabular al imobilelor în litigiu, care au

trecut în proprietatea Statului Român în baza deciziei nr. 34 din 25 ianuarie 1980

a Consiliului Popular Cluj, Comitetul Executiv, emisă potrivit Legii nr. 59/1974

și a Decretului nr. 223/1974 (B.5-6).

Potrivit raportului întocmit de ing.

F.F., așa cum a fost ulterior completat, suprafețele libere de teren, care ar

putea forma obiectul restituirii în natură, având suprafața de 436 m.p., și parcela, cu suprafața de 94 m.p., care sunt înscrise în C.F. nr. 6094 Cluj, și se află

în proprietatea Statului Român, în administrarea operativă a G.I.G.C.L. Cluj,

în prezent, a Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca.

Față de solicitarea de restituire și

a parcelei de 94 mp., expertul a propus instituirea dreptului de servitute de

trecere pe terenul și în favoarea terenului din C.F. nr. 1234694 Cluj, pe

lățime de 3 m și lungime de 6,15 m, pe aliniamentul punctelor A-B-C-D. În

privința celorlalte parcele revendicate, s-a arătat că acestea sunt ocupate

integral de construcțiile edificate de beneficiarii contractelor de concesiune

ori sunt necesare pentru folosința normală a acestor construcții.

Analizând concluziile raportului de

expertiză și planul de situație scara 1:500, Tribunalul a apreciat că este

posibilă restituirea în natură doar a parcelei, având suprafața de 436 m.p., parcelă care are front la stradă de 10,30 m.

În ceea ce privește suprafața de 94 m.p., s-a constatat că, prin restituirea acesteia, atribuită numitului D.I. și pe care acesta are

edificată o construcție devine un loc înfundat. Chiar dacă expertul a propus

instituirea unui drept de servitute în sarcina imobilului aflat în folosința

persoanei menționate, Tribunalul a apreciat că nu există posibilitatea

pronunțării unei hotărâri care să dea naștere la litigii în viitor și aceasta

în condițiile în care persoana în cauză nu este parte în proces.

Față de prevederile art. 2 alin. (1)

din Titlul II al O.G. nr. 184/2002, s-a constatat că este întemeiată

solicitarea reclamantului, de instituire a unui drept de folosință specială

asupra terenului în suprafață de 436 m.p. Pentru suprafețele de teren care nu

pot fi restituite în natură și cu privire la care nu poate fi instituit un

drept de folosință specială, instanța a stabilit despăgubiri.

Pentru stabilirea valorii de

circulație a terenului care nu poate fi restituit în natură s-a dispus

efectuarea unei expertize de evaluare de către ing. B.G. Expertul a stabilit că

imobilul în litigiu este situat în Cluj-Napoca, fiind o parcelă de teren, în

suprafață de 2.000 m.p., iar valoarea de piață a fost stabilită la suma de

1.040 euro/m.p. Evaluarea terenului s-a făcut în conformitate cu standardele

internaționale de evaluare, abordarea prin comparația directă a tranzacțiilor

și cu luarea în considerare a terenurilor de același fel situate în zonă sau în

zona imediat învecinată.

În baza art. 274 C. proc. civ.,

pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, a cărui culpă procesuală este

dovedită, a fost obligat să plătească în favoarea reclamantului cheltuieli de

judecată în sumă de 4.160 lei, reprezentând onorariu experți. Cheltuielile de

judecată reprezentând onorariu avocațial nu au fost justificate.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamantul F.A., cât și pârâții Municipiul Cluj-Napoca și

Primarul municipiului Cluj-Napoca.

Prin decizia civilă nr. 74/A din 31

ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj – secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și de familie, s-au admis, în parte, apelurile declarate

de pârâții Primarul municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca, s-a

schimbat, în parte, sentința atacată, în sensul că s-a înlăturat dispoziția din

hotărâre potrivit căreia cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent

cuvenite reclamantului este de 8.628.672 lei, echivalent al sumei de 2.080.000

euro. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a respins, ca nefondat, apelul

declarat de reclamant.

Cât privește critica din apelul

pârâților referitoare la cheltuielile de judecată, Curtea a reținut că

dispozițiile art. 274 C. proc. civ. au fost corect aplicate de prima instanță.

Poziția procesuală exprimată de

pârât prin întâmpinarea din 8 ianuarie 2011, în sensul că nu se opune, în

principiu, la admiterea acțiunii, nu este de natură să îl exonereze de

obligația de plată a cheltuielilor de judecată, în sensul art. 275 C. proc.

civ., aceasta întrucât pârâtul a fost pus de drept în întârziere, înainte de

chemarea în judecată, prin aceea că nu și-a îndeplinit obligația de a soluționa

notificarea în termenul reglementat prin Legea nr. 10/2001 (art. 25 alin. (1)).

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs pârâții, criticând hotărârea pentru următoarele motive comune:

Referitor la cheltuielile de

judecată dispuse în sarcina Primarului municipiului Cluj-Napoca, în sensul art.

274 și 275 C. proc. civ., paratul urmează a fi exonerat de la plata acestora,

cel puțin în parte, întrucât pârâții nu s-au opus admiterii, în parte, a

acțiunii civile formulate de către reclamant și, de asemenea, întrucât, în

cuantumul acestora este cuprins și costul raportului de expertiză tehnică de

evaluare, ale cărui concluzii au fost complet înlăturate, deoarece evaluarea

imobilelor preluate în mod abuziv se face de către Comisia Centrala pentru

Stabilirea Despăgubirilor, efectuarea raportului de evaluare fiind superfluă.

În susținerea micșorării cuantumului

cheltuielilor de judecată, raportat la onorariul avocațial, au invocat

dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 492 din 08 iunie 2006,

publicată în M. Of. nr. 583 din 5 iulie 2006.

Astfel, Curtea Constituțională a

reținut prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii

cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin

prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității

depuse, care este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit

în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a

căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie

opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în

raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința

însușirii sale de către instanță, hotărârea judecătorească fiind cea prin al

cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.

În sensul celor arătate este și

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu

soluționarea pretențiilor de rambursare a cheltuielilor de judecată în care

sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi

recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost

în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil. Or, în prezenta cauză,

suma de 4.160, cheltuieli de judecată în primă instanță, nu este una

rezonabilă.

Recurenții pârâți au solicitat

admiterea recursurilor, modificarea deciziei civile cu numărul de mai sus,

respectiv respingerea, în parte, a acțiunii completate formulate de către

reclamantul F.A., ca fiind nefondată.

Intimatul reclamant a depus

întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursurilor, pentru

neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., iar, pe fond, respingerea căilor de atac.

În ceea ce privește excepția

nulității recursurilor, Înalta Curte constată că susținerile formulate se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece pun în

discuție aplicarea greșită, în opinia părților, a dispozițiilor art. 274 și 275

C. civ., astfel încât excepția este neîntemeiată.

În raport de cele mai sus arătate,

analizând recursurile declarate din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:

Critica referitoare la greșita

obligare a pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca la plata cheltuielilor

de judecată în dosarul instanței de fond, în raport de întâmpinarea depusă de

această parte, este nefondată.

În mod corect, Curtea de Apel a

considerat că poziția procesuală a pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca,

exprimată prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de fond, la data

de 8 ianuarie 2008, nu prezintă relevanță pentru exonerarea pârâtului de plata

cheltuielilor de judecată conform art. 275 C. proc. civ.

Având în vedere că pârâtul nu a

soluționat notificarea depusă de reclamant în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001,

aceasta reprezintă o formă de răspundere civilă delictuală a părții menționate

cu privire la neexecutarea obligațiilor impuse de actul normativ în sarcina

lui, astfel încât pârâtul este de drept în întârziere, anterior chemării în

judecată, potrivit art. 1079 pct. 3 din vechiul C. civ.

Prin urmare, poziția pârâului

sus-menționat, în sensul admiterii acțiunii, nu prezintă relevanță pentru

exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată.

Susținerile referitoare la greșita

includere în cheltuielile de judecată a onorariului de expert aferent

expertizei de evaluare a imobilului în litigiu sunt, însă, corecte.

Astfel, în mod greșit, Curtea de

Apel a confirmat întreaga sumă de bani la care a fost obligat Primarul

municipiului Cluj-Napoca în primă instanță, cu titlu de cheltuieli de judecată,

deși a admis apelurile declarate de pârâți și a înlăturat din sentință valoarea

măsuri reparatorii prin echivalent aferente imobilului în litigiu, stabilită

prin raport.

Aceasta înseamnă că, sub aspectul

valorii despăgubirilor cuvenite reclamantului în condițiile Titlului VII din

Legea nr. 247/2005, intimatul reclamant a pierdut procesul, astfel încât nu i

se cuveneau cheltuielile avansate pentru efectuarea raportului de expertiză

tehnică, ce a stabilit valoarea respectivă, cheltuieli în cuantum de 1191,12

lei (pentru expertiza efectuată de expert B.G., chitanțele de plată a

onorariului de expert de la filele 109 și 171 dosar fond).

Critica este fondată, ceea ce va

conduce la admiterea recursurilor, cu consecința înlăturării din totalul

cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pârâtul Primarul municipiului

Cluj-Napoca în favoarea reclamantului a sumei de bani sus-menționate, urmând ca

pârâtul să achite doar suma de 2968,88 lei cheltuieli de judecată în primă

instanță, suma inițială fiind rezultatul greșitei interpretări și aplicări a

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

În ceea ce privește decizia Curții

Constituționale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului invocate

de pârâți în legătură cu posibilitatea de apreciere a instanței asupra

caracterului rezonabil al cheltuielilor de judecată, susținerile recurenților

sunt nerelevante, deoarece vizează posibilitatea cenzurării onorariului de

avocat; or, în speță, nu au fost acordate cheltuieli de judecată constând în

onorariu de avocat.

Pe de altă parte, conform art. 274 alin.

(3) C. proc. civ., numai onorariul de avocat poate fi modificat de către

instanțe în raport de complexitatea muncii depuse de avocat, iar nu și

onorariul de expert, alin. (2) din același text de lege interzicând

judecătorului micșorarea acestui onorariu.

Având în vedere aceste considerente,

în baza art. 312 alin. (1)-(3) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâți, va modifica, în parte,

decizia atacată și, pentru aceleași motive, în baza art. 296, va admite

apelurile declarate de Municipiul Cluj-Napoca și Primarul municipiului

Cluj-Napoca, va schimba, în parte, sentința atacată, în sensul că va obliga pe

pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca la plata sumei de 2968,88 lei

cheltuieli de judecată către reclamant.

Va menține restul dispozițiilor

deciziei și sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

pârâții Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, și Primarul Municipiului

Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 74/A din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Modifică, în parte, decizia, în

sensul că admite apelurile declarate de Municipiul Cluj-Napoca și Primarul

municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 354 din 20 aprilie 2010 a Tribunalului Cluj, secția civilă.

Schimbă, în parte, sentința atacată,

în sensul că obligă pe pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca la plata sumei

de 2968,88 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Menține restul dispozițiilor

deciziei și sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 6 aprilie 2012.