ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2613/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 354 din 20 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj – secția civilă, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului F.A. în privința cererii având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de concesiune. S-a admis, în parte, acțiunea civilă completată formulată de reclamantul F.A., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Cluj-Napoca și Primarul Municipiului Cluj-Napoca, în temeiul Legii nr. 10/2001, și, în consecință: S-a dispus instituirea unui drept de folosință specială în favoarea reclamantului asupra terenului în suprafață de 436 m.p., înscris în C.F., identificat conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing.

F.F. S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de folosință specială al reclamantului cu privire la imobilul descris. S-a dispus acordarea despăgubirilor în sumă de 8.628.672 lei, reprezentând echivalentul a 2.080.000 euro, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv – Titlul VII din Legea nr. 247/2005 – pentru imobile în suprafață totală de 2.000 m.p. S-au respins capetele de cerere având ca obiect instituirea dreptului de folosință specială asupra terenului în suprafață de 94 m.p., dezmembrarea terenului și obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata despăgubirilor.

S-a respins acțiunea față de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind înaintată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtele SC C. SRL, SC A.I. SRL și Biserica Creștină Adventistă de Ziua a Șaptea Conferința Transilvania de Nord, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de concesiune din 14 aprilie 2004, 23 iunie 1994 și 23 iunie 1994. Pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca a fost obligat să plătească în favoarea reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 4.160 lei. Reclamantul a fost obligat să plătească în favoarea pârâtei Biserica Creștină Adventistă de Ziua a Șaptea Conferința Transilvania de Nord cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a stabilit următoarele: Prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 și înregistrată la B.E.J. C.R. din 12 noiembrie 2001, antecesorul reclamantului, defunctul F.G., a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Cluj-Napoca, fosta Stradă Regală, jud. Cluj, constând din teren și casă de locuit, înscris în CF Cluj-Napoca, iar, în caz de imposibilitate de restituire în natură, s-a solicitat acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent. Notificarea nu a fost soluționată până la data promovării prezentei acțiuni, astfel încât, în temeiul deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța trebuie să judece pe fond cererea de restituire.

F.G. (identic cu F.G.J.) a decedat în data de 22 decembrie 2005 la Budapesta, iar moștenitorul acestuia este reclamantul F.A.G., conform încheierii de predare a succesiunii întocmită de notarul public H.V. din Budapesta. Din cuprinsul încheierii menționate rezultă că reclamantul este cetățean maghiar. Conform înscrierilor din CF Cluj, defunctul F.G. a fost proprietarul tabular al imobilelor în litigiu, care au trecut în proprietatea Statului Român în baza deciziei nr. 34 din 25 ianuarie 1980 a Consiliului Popular Cluj, Comitetul Executiv, emisă potrivit Legii nr. 59/1974 și a Decretului nr. 223/1974 (B.5-6). Potrivit raportului întocmit de ing. F.F., așa cum a fost ulterior completat, suprafețele libere de teren, care ar putea forma obiectul restituirii în natură, având suprafața de 436 m.p., și parcela, cu suprafața de 94 m.p., care sunt înscrise în C.F.

nr. 6094 Cluj, și se află în proprietatea Statului Român, în administrarea operativă a G.I.G.C.L. Cluj, în prezent, a Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca. Față de solicitarea de restituire și a parcelei de 94 mp., expertul a propus instituirea dreptului de servitute de trecere pe terenul și în favoarea terenului din C.F. nr. 1234694 Cluj, pe lățime de 3 m și lungime de 6,15 m, pe aliniamentul punctelor A-B-C-D. În privința celorlalte parcele revendicate, s-a arătat că acestea sunt ocupate integral de construcțiile edificate de beneficiarii contractelor de concesiune ori sunt necesare pentru folosința normală a acestor construcții.

Analizând concluziile raportului de expertiză și planul de situație scara 1:500, Tribunalul a apreciat că este posibilă restituirea în natură doar a parcelei, având suprafața de 436 m.p., parcelă care are front la stradă de 10,30 m. În ceea ce privește suprafața de 94 m.p., s-a constatat că, prin restituirea acesteia, atribuită numitului D.I. și pe care acesta are edificată o construcție devine un loc înfundat. Chiar dacă expertul a propus instituirea unui drept de servitute în sarcina imobilului aflat în folosința persoanei menționate, Tribunalul a apreciat că nu există posibilitatea pronunțării unei hotărâri care să dea naștere la litigii în viitor și aceasta în condițiile în care persoana în cauză nu este parte în proces.

Față de prevederile art. 2 alin. (1) din Titlul II al O.G. nr. 184/2002, s-a constatat că este întemeiată solicitarea reclamantului, de instituire a unui drept de folosință specială asupra terenului în suprafață de 436 m.p. Pentru suprafețele de teren care nu pot fi restituite în natură și cu privire la care nu poate fi instituit un drept de folosință specială, instanța a stabilit despăgubiri. Pentru stabilirea valorii de circulație a terenului care nu poate fi restituit în natură s-a dispus efectuarea unei expertize de evaluare de către ing. B.G. Expertul a stabilit că imobilul în litigiu este situat în Cluj-Napoca, fiind o parcelă de teren, în suprafață de 2.000 m.p., iar valoarea de piață a fost stabilită la suma de 1.040 euro/m.p.

Evaluarea terenului s-a făcut în conformitate cu standardele internaționale de evaluare, abordarea prin comparația directă a tranzacțiilor și cu luarea în considerare a terenurilor de același fel situate în zonă sau în zona imediat învecinată. În baza art. 274 C. proc. civ., pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, a cărui culpă procesuală este dovedită, a fost obligat să plătească în favoarea reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 4.160 lei, reprezentând onorariu experți. Cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocațial nu au fost justificate. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul F.A., cât și pârâții Municipiul Cluj-Napoca și Primarul municipiului Cluj-Napoca.

Prin decizia civilă nr. 74/A din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj – secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și de familie, s-au admis, în parte, apelurile declarate de pârâții Primarul municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca, s-a schimbat, în parte, sentința atacată, în sensul că s-a înlăturat dispoziția din hotărâre potrivit căreia cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent cuvenite reclamantului este de 8.628.672 lei, echivalent al sumei de 2.080.000 euro. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant. Cât privește critica din apelul pârâților referitoare la cheltuielile de judecată, Curtea a reținut că dispozițiile art. 274 C. proc.

civ. au fost corect aplicate de prima instanță. Poziția procesuală exprimată de pârât prin întâmpinarea din 8 ianuarie 2011, în sensul că nu se opune, în principiu, la admiterea acțiunii, nu este de natură să îl exonereze de obligația de plată a cheltuielilor de judecată, în sensul art. 275 C. proc. civ., aceasta întrucât pârâtul a fost pus de drept în întârziere, înainte de chemarea în judecată, prin aceea că nu și-a îndeplinit obligația de a soluționa notificarea în termenul reglementat prin Legea nr. 10/2001 (art. 25 alin. (1)). Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, criticând hotărârea pentru următoarele motive comune: Referitor la cheltuielile de judecată dispuse în sarcina Primarului municipiului Cluj-Napoca, în sensul art. 274 și 275 C. proc.

civ., paratul urmează a fi exonerat de la plata acestora, cel puțin în parte, întrucât pârâții nu s-au opus admiterii, în parte, a acțiunii civile formulate de către reclamant și, de asemenea, întrucât, în cuantumul acestora este cuprins și costul raportului de expertiză tehnică de evaluare, ale cărui concluzii au fost complet înlăturate, deoarece evaluarea imobilelor preluate în mod abuziv se face de către Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, efectuarea raportului de evaluare fiind superfluă. În susținerea micșorării cuantumului cheltuielilor de judecată, raportat la onorariul avocațial, au invocat dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 492 din 08 iunie 2006, publicată în M. Of.

nr. 583 din 5 iulie 2006. Astfel, Curtea Constituțională a reținut prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, care este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de către instanță, hotărârea judecătorească fiind cea prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.

În sensul celor arătate este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor de rambursare a cheltuielilor de judecată în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil. Or, în prezenta cauză, suma de 4.160, cheltuieli de judecată în primă instanță, nu este una rezonabilă. Recurenții pârâți au solicitat admiterea recursurilor, modificarea deciziei civile cu numărul de mai sus, respectiv respingerea, în parte, a acțiunii completate formulate de către reclamantul F.A., ca fiind nefondată.

Intimatul reclamant a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursurilor, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe fond, respingerea căilor de atac. În ceea ce privește excepția nulității recursurilor, Înalta Curte constată că susținerile formulate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece pun în discuție aplicarea greșită, în opinia părților, a dispozițiilor art. 274 și 275 C. civ., astfel încât excepția este neîntemeiată. În raport de cele mai sus arătate, analizând recursurile declarate din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente: Critica referitoare la greșita obligare a pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca la plata cheltuielilor de judecată în dosarul instanței de fond, în raport de întâmpinarea depusă de această parte, este nefondată.

În mod corect, Curtea de Apel a considerat că poziția procesuală a pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca, exprimată prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de fond, la data de 8 ianuarie 2008, nu prezintă relevanță pentru exonerarea pârâtului de plata cheltuielilor de judecată conform art. 275 C. proc. civ. Având în vedere că pârâtul nu a soluționat notificarea depusă de reclamant în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, aceasta reprezintă o formă de răspundere civilă delictuală a părții menționate cu privire la neexecutarea obligațiilor impuse de actul normativ în sarcina lui, astfel încât pârâtul este de drept în întârziere, anterior chemării în judecată, potrivit art. 1079 pct. 3 din vechiul C. civ.

Prin urmare, poziția pârâului sus-menționat, în sensul admiterii acțiunii, nu prezintă relevanță pentru exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată. Susținerile referitoare la greșita includere în cheltuielile de judecată a onorariului de expert aferent expertizei de evaluare a imobilului în litigiu sunt, însă, corecte. Astfel, în mod greșit, Curtea de Apel a confirmat întreaga sumă de bani la care a fost obligat Primarul municipiului Cluj-Napoca în primă instanță, cu titlu de cheltuieli de judecată, deși a admis apelurile declarate de pârâți și a înlăturat din sentință valoarea măsuri reparatorii prin echivalent aferente imobilului în litigiu, stabilită prin raport.

Aceasta înseamnă că, sub aspectul valorii despăgubirilor cuvenite reclamantului în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, intimatul reclamant a pierdut procesul, astfel încât nu i se cuveneau cheltuielile avansate pentru efectuarea raportului de expertiză tehnică, ce a stabilit valoarea respectivă, cheltuieli în cuantum de 1191,12 lei (pentru expertiza efectuată de expert B.G., chitanțele de plată a onorariului de expert de la filele 109 și 171 dosar fond). Critica este fondată, ceea ce va conduce la admiterea recursurilor, cu consecința înlăturării din totalul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca în favoarea reclamantului a sumei de bani sus-menționate, urmând ca pârâtul să achite doar suma de 2968,88 lei cheltuieli de judecată în primă instanță, suma inițială fiind rezultatul greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ. În ceea ce privește decizia Curții Constituționale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului invocate de pârâți în legătură cu posibilitatea de apreciere a instanței asupra caracterului rezonabil al cheltuielilor de judecată, susținerile recurenților sunt nerelevante, deoarece vizează posibilitatea cenzurării onorariului de avocat; or, în speță, nu au fost acordate cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat. Pe de altă parte, conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., numai onorariul de avocat poate fi modificat de către instanțe în raport de complexitatea muncii depuse de avocat, iar nu și onorariul de expert, alin. (2) din același text de lege interzicând judecătorului micșorarea acestui onorariu.

Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1)-(3) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâți, va modifica, în parte, decizia atacată și, pentru aceleași motive, în baza art. 296, va admite apelurile declarate de Municipiul Cluj-Napoca și Primarul municipiului Cluj-Napoca, va schimba, în parte, sentința atacată, în sensul că va obliga pe pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca la plata sumei de 2968,88 lei cheltuieli de judecată către reclamant. Va menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, și Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 74/A din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Modifică, în parte, decizia, în sensul că admite apelurile declarate de Municipiul Cluj-Napoca și Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 354 din 20 aprilie 2010 a Tribunalului Cluj, secția civilă. Schimbă, în parte, sentința atacată, în sensul că obligă pe pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca la plata sumei de 2968,88 lei cheltuieli de judecată către reclamant. Menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței atacate.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 aprilie 2012.