ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5551/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 14 martie 2008, reclamantul M.U.G. a solicitat instanței - în contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj-Napoca - să oblige pârâtul de a emite o dispoziție motivată în soluționarea notificării, formulată - în baza Legii nr. 10/2001 - la 09 noiembrie 2001, ce viza restituirea în natură a cotei părți de 1/4 din imobilul situat în Cluj-Napoca, județul Cluj.

Totodată, reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtului la plata unei amenzi civile de 50 RON în favoarea statului precum și a unor daune interese de 3,5 RON pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea efectivă a obligației din petitul nr. 1. Învestit în primă instanță, Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 289 din 23 mai 2008, a admis în parte acțiunea și l-a obligat pe pârât să emită în favoarea reclamantului o dispoziție pentru restituirea în natură a apartamentelor care nu au fost înstrăinate de stat din imobilul situat în Cluj-Napoca, și prin care să se propună acordarea despăgubirilor pentru apartamentele din acest imobil, care au fost înstrăinate, în limita cotei de 1/4 din imobil, la care este îndreptățit reclamantul, în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata amenzii civile și a daunelor interese. A obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 500 RON, cheltuieli de judecată parțiale. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că pârâtul nu a respectat termenul de 60 zile prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, și nu s-a pronunțat prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură a părții din imobil ce i se cuvine reclamantului. Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, care, prin decizia nr. 297/A din 06 noiembrie 2009, a respins ca nefondat apelul pârâtului, reținând, în esență, că cerințele art. 275 C. proc.

civ., sunt îndeplinite în speță, nerespectarea de către pârât a termenului prevăzut de lege, termen înlăuntrul căruia trebuia să se pronunțe asupra notificării, fiind de fapt o adevărată punere în întârziere, în înțelesul art. 1079 alin. (2) pct. 1 C. civ. a entității căreia îi revenea obligația soluționării cererii de restituire. În cauză, a declarat recurs în termen legal Primarul Municipiului Cluj-Napoca, care, făcând trimitere la temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârile date în cauză, pe considerentul greșitei sale obligări la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care nu s-a opus admiterii în parte a acțiunii, vizând emiterea dispoziției de soluționare a notificării, procedură întârziată de altfel datorită numărului mare de cereri de restituire înregistrate și lacunelor legislative din perioada imediat următoare depunerii notificării.

Recursul se privește ca nefondat urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed. Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Dispozițiile art. 275 și 276 din același Cod fac, de asemenea, o aplicare a principiului potrivit căruia acordarea cheltuielilor de judecată se bazează pe culpa procesuală a părții ce a pierdut litigiul. Tot astfel, aceste cheltuieli de judecată au și rolul de a despăgubi partea care a câștigat procesul și care nu este vinovată de declanșarea activității judiciare.

În speță, pârâtul a căzut în pretenții, culpa sa procesuală fiind evidentă, în condițiile în care, chiar acceptându-se că termenul de 60 de zile, defipt prin lege, pentru a răspunde notificării, este unul de recomandare, caracterul rezonabil al acestuia a fost cu mult depășit iar acțiunea este pe deplin justificată, fiind formulată la peste 6 ani de la data când reclamantul a întreprins demersul prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, interval în care nu a primit niciun răspuns. Or, așa cum, în mod constant au statuat instanțele, lipsa răspunsului într-un interval mare de timp de la data inițierii procedurii administrative, poate fi interpretată ca un refuz al soluționării notificării, situație ce aduce în discuție culpa entității învestite.

Cât privește cerințele art. 275 C. proc. civ., în mod corect a reținut instanța de control judiciar că, avându-se în vedere caracterul reparatoriu al Legii nr. 10/2001, însăși notificarea adresată entității abilitate să soluționeze cererea de restituire, poate fi interpretată ca o punere în întârziere în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor stipulate prin lege. Mai mult, este important de semnalat, în sprijinul ideii că exigențele textului au fost îndeplinite, și faptul că persoana îndreptățită, anterior formulării acțiunii, s-a adresat din nou unității deținătoare - revenire, înregistrată în 23 ianuarie 2008 - cu o cerere de urgentare a soluționării notificării cerere care îndeplinește, fără echivoc, caracterul unei puneri în întârziere.

Așa fiind, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 297/A din 06 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 26 octombrie 2010 .