ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 227/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin Încheierea din data de 06 octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare formulată de H.C., în contradictoriu cu pârâta A.N.V. București și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 7120 din 02 august 2011 emis de pârâtă, până la soluționare definitivă și irevocabilă a cauzei. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta H.C. a solicitat anularea Ordinului nr. 7120/2011 emis de pârâtă, precum și suspendarea executării acestuia până la soluționarea irevocabilă a cauzei, menționând că sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente conform art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Se menționează că la emiterea ordinului a cărui suspendare se solicită nu s-au respectat dispozițiile legale referitoare la organizarea examenului pentru ocuparea postului, nu s-a publicat bibliografia cu cel puțin 30 de zile înainte de examen, iar Ordinul nr. 2589/2011 nu a fost publicat în M. Of. Referitor la condiția pagubei iminente, reclamanta a arătat că urmare a punerii în executare a actului contestat este lipsită de veniturile salariale de la pârâtă, care reprezintă unica sursă de venit. Instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 15 din această lege, reținând că a fost îndeplinită procedura plângerii prealabile iar ordinul atacat, a cărui suspendare se solicită, a fost emis ca o consecință a Ordinelor nr. 2406 și 2407 din 04 iulie 2011 emise de Președintele A.N.A.F., privind aprobarea structurii organizatorice a aparatului central al A.N.V.

București și a direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, ordine cu caracter normativ care trebuiau publicate în M. Of. Partea I, conform dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 24/2000 și a dispozițiilor art. 5 alin. (3) și (5) din H.G. nr. 110/2009. Cum în cauză nu s-a făcut dovada publicării în M. Of. a actelor administrative normative iar acest viciu pune la îndoială legalitatea actelor administrative subsecvente, printre care și actul atacat, instanța de fond a apreciat că este îndeplinită cerința cazului bine justificat. Instanța de fond a reținut că și cerința pagubei iminente este îndeplinită, reclamanta fiind lipsită de drepturile salariale, ceea ce ar conduce la lipsa mijloacelor minime de subzistență, raportată la starea actuală economică traversată de întreaga societate.

2. Calea de atac exercitată Împotriva Încheierii din 6 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava a formulat recurs D.R.A.O.V. Iași prin reprezentanții săi legali, în numele și pentru A.N.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta susține că din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat îndeplinirea niciuneia dintre cele două condiții impuse de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz nejustificat și prevenirea unei pagube iminente. Referitor la aprecierea greșită a instanței de fond asupra îndeplinirii condiției cazului bine justificat, recurenta-pârâtă arată că din considerentele sentinței atacate nu rezultă care au fost motivele de fapt și de drept care au dus la înlăturarea apărărilor sale.

De asemenea, se susține că: Ordinele nr. 2406 și nr. 2407/2011 emise de președintele A.N.A.F. nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României, conform art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată; a existat un proces de reorganizare al autorității publice pârâte și nu de ocupare a unei funcții publice prin una din modalitățile prevăzute de Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare; nu sunt aplicabile dispozițiile art. 56 și 57 alin. (2) din legea menționată și nici cele ale H.G. nr. 611/2008; nu-i incumba obligația de a publica anunțul privind examenul de testare profesională în M. Of.

al României cu 30 de zile înainte de data susținerii acestuia și nici de a respecta dispozițiile H.G. nr. 611/2008, în ceea ce privește stabilirea bibliografiei, constituirea comisiilor de examen, desfășurarea probelor. În raport de aceste argumente, se menționează că nu se poate reține îndeplinirea condiției cazului bine justificat de către intimata-reclamantă. Referitor la îndeplinirea condiției care vizează prevenirea unei pagube iminente, se arată că instanța de fond în mod greșit a reținut că reclamanta a probat îndeplinirea acestei condiții deși nu s-au administrat probe în acest sens.

Se arată și faptul că nu este posibilă o eventuală reintegrare a intimatei-reclamante pe funcția pe care o deținea anterior reorganizării, întrucât postul acesteia a fost supus reorganizării, motiv pentru care aceasta a și formulat opțiunea de numire pentru funcția publică de inspector vamal principal, funcție care, în urma examenului de testare profesională a fost ocupată de un alt funcționar public potrivit punctajului obținut. Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului întrucât acesta a fost formulat de D.R.A.O.V. Iași, care nu are calitate procesuală, nefiind prezentată o împuternicire în acest sens din partea intimatei A.N.V. București care are legitimare în cauză.

S-a invocat și excepția lipsei de interes în promovarea recursului, motivat de faptul că prin Ordinul nr. 8820 din 12 noiembrie 2011 emis de A.N.V. București, s-a suspendat executarea Ordinului nr. 7120 din 2 august 2011 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. De asemenea, s-a precizat că prin Decizia nr. 423 din 8 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava a admis acțiunea sa și a anulat Ordinul nr. 7120/2011 emis de A.N.V. București, dispunând reintegrarea în funcția publică deținută anterior, cu plata drepturilor salariale aferente, astfel că devin incidente dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. Referitor la fondul cauzei se arată că sentința recurată este legală și temeinică, fiind combătute criticile recurentei - pârâte.

3. Soluția instanței de recurs Pentru început, Înalta Curte în raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., va analiza excepțiile invocate de intimata - reclamantă prin întâmpinare. Excepția lipsei mandatului D.R.A.O.V. Iași de a promova recursul în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, nu poate fi reținută întrucât prin înscrisul depus la dosarul cauzei (fila 72 recurs) s-a făcut dovada că a existat un mandat al A.N.V. prin care D.R.A.O.V. Iași a fost împuternicită să formuleze, motiveze și să înainteze recursul. Excepția lipsei de interes în promovarea recursului este de asemenea neîntemeiată, întrucât înscrisurile invocate de intimata - reclamantă în susținerea acestei excepții sunt ulterioare pronunțării sentinței recurate și declarării recursului.

Înalta Curte, analizând recursul declarat în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Criticile referitoare la greșita apreciere a instanței de fond cu privire la îndeplinirea condiției „cazului bine justificat” sunt nefondate. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Conform art. 15 alin. (1) din aceeași lege, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de către reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea actului. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată. Prin urmare, în raport de aceste dispoziții, și în ipoteza prevăzută de art. 15 alin. (1) menționat, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de dispozițiile menționate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională.

Îndeplinirea condițiilor cazului bine justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării. Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ. În mod corect instanța de fond a reținut îndeplinirea condiției cazului bine justificat, aceasta fiind întărită și de faptul că prin Decizia nr. 423 din 8 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava a admis acțiunea reclamantei și a anulat Ordinul nr. 7120/2011 a cărui suspendare a executării s-a solicitat în cauza de față.

Mai mult, însăși autoritatea pârâtă a dispus suspendarea executării acestui ordin până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei prin Ordinul nr. 8820 din 12 noiembrie 2011. În ceea ce privește îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă, instanța de recurs reține că soluția instanței de fond este corectă. Este evident că un act administrativ în privința căruia nu mai poate fi reținută prezumția de legalitate, face verosimilă iminența producerii unei pagube persoanei vizate de acest act. Întrucât Ordinul nr. 7120/2011 emis de autoritatea pârâtă a fost anulat, astfel cum s-a reținut anterior, în privința acestuia nemaiputând opera prezumția de legalitate, este implicită îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă, astfel cum această noțiune a fost definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, în raport de cele reținute mai sus, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.R.A.O.V. în numele și pentru A.N.V. împotriva Încheierii din 06 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2012.