ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 227/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 06 octombrie 2011,

Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal a admis cererea de suspendare formulată de H.C., în contradictoriu cu

pârâta A.N.V. București și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 7120

din 02 august 2011 emis de pârâtă, până la soluționare definitivă și

irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta H.C. a solicitat

anularea Ordinului nr. 7120/2011 emis de pârâtă, precum și suspendarea

executării acestuia până la soluționarea irevocabilă a cauzei, menționând că

sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente

conform art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Se menționează că la

emiterea ordinului a cărui suspendare se solicită nu s-au respectat

dispozițiile legale referitoare la organizarea examenului pentru ocuparea

postului, nu s-a publicat bibliografia cu cel puțin 30 de zile înainte de

examen, iar Ordinul nr. 2589/2011 nu a fost publicat în M. Of.

Referitor la condiția

pagubei iminente, reclamanta a arătat că urmare a punerii în executare a

actului contestat este lipsită de veniturile salariale de la pârâtă, care

reprezintă unica sursă de venit.

Instanța de fond a

apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, respectiv art. 15 din această lege, reținând că a fost

îndeplinită procedura plângerii prealabile iar ordinul atacat, a cărui

suspendare se solicită, a fost emis ca o consecință a Ordinelor nr. 2406 și

2407 din 04 iulie 2011 emise de Președintele A.N.A.F., privind aprobarea

structurii organizatorice a aparatului central al A.N.V. București și a

direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, ordine cu caracter

normativ care trebuiau publicate în M. Of. Partea I, conform dispozițiilor art.

11 din Legea nr. 24/2000 și a dispozițiilor art. 5 alin. (3) și (5) din H.G. nr.

110/2009.

Cum în cauză nu s-a

făcut dovada publicării în M. Of. a actelor administrative normative iar acest

viciu pune la îndoială legalitatea actelor administrative subsecvente, printre

care și actul atacat, instanța de fond a apreciat că este îndeplinită cerința

cazului bine justificat.

Instanța de fond a reținut

că și cerința pagubei iminente este îndeplinită, reclamanta fiind lipsită de

drepturile salariale, ceea ce ar conduce la lipsa mijloacelor minime de

subzistență, raportată la starea actuală economică traversată de întreaga

societate.

exercitată

Împotriva Încheierii

din 6 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava a formulat recurs D.R.A.O.V.

Iași prin reprezentanții săi legali, în numele și pentru A.N.V., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei legal dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta susține că din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat

îndeplinirea niciuneia dintre cele două condiții impuse de dispozițiile art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz nejustificat și

prevenirea unei pagube iminente.

Referitor la

aprecierea greșită a instanței de fond asupra îndeplinirii condiției cazului

bine justificat, recurenta-pârâtă arată că din considerentele sentinței atacate

nu rezultă care au fost motivele de fapt și de drept care au dus la înlăturarea

apărărilor sale.

De asemenea, se

susține că: Ordinele nr. 2406 și nr. 2407/2011 emise de președintele A.N.A.F.

nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României, conform art. 11 alin.

(2) lit. b) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă

pentru elaborarea actelor normative, republicată; a existat un proces de

reorganizare al autorității publice pârâte și nu de ocupare a unei funcții

publice prin una din modalitățile prevăzute de Legea nr. 188/1999, republicată,

cu modificările și completările ulterioare; nu sunt aplicabile dispozițiile art.

56 și 57 alin. (2) din legea menționată și nici cele ale H.G. nr. 611/2008;

nu-i incumba obligația de a publica anunțul privind examenul de testare

profesională în M. Of. al României cu 30 de zile înainte de data susținerii

acestuia și nici de a respecta dispozițiile H.G. nr. 611/2008, în ceea ce

privește stabilirea bibliografiei, constituirea comisiilor de examen,

desfășurarea probelor.

În raport de aceste

argumente, se menționează că nu se poate reține îndeplinirea condiției cazului

bine justificat de către intimata-reclamantă.

Referitor la îndeplinirea

condiției care vizează prevenirea unei pagube iminente, se arată că instanța de

fond în mod greșit a reținut că reclamanta a probat îndeplinirea acestei

condiții deși nu s-au administrat probe în acest sens. Se arată și faptul că nu

este posibilă o eventuală reintegrare a intimatei-reclamante pe funcția pe care

o deținea anterior reorganizării, întrucât postul acesteia a fost supus

reorganizării, motiv pentru care aceasta a și formulat opțiunea de numire

pentru funcția publică de inspector vamal principal, funcție care, în urma

examenului de testare profesională a fost ocupată de un alt funcționar public

potrivit punctajului obținut.

Intimata - reclamantă

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului întrucât

acesta a fost formulat de D.R.A.O.V. Iași, care nu are calitate procesuală,

nefiind prezentată o împuternicire în acest sens din partea intimatei A.N.V.

București care are legitimare în cauză.

S-a invocat și

excepția lipsei de interes în promovarea recursului, motivat de faptul că prin

Ordinul nr. 8820 din 12 noiembrie 2011 emis de A.N.V. București, s-a suspendat

executarea Ordinului nr. 7120 din 2 august 2011 până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a cauzei.

De asemenea, s-a

precizat că prin Decizia nr. 423 din 8 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava a

admis acțiunea sa și a anulat Ordinul nr. 7120/2011 emis de A.N.V. București,

dispunând reintegrarea în funcția publică deținută anterior, cu plata

drepturilor salariale aferente, astfel că devin incidente dispozițiile art. 15 alin.

(4) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la fondul

cauzei se arată că sentința recurată este legală și temeinică, fiind combătute

criticile recurentei - pârâte.

de recurs

Pentru început,

Înalta Curte în raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., va analiza excepțiile

invocate de intimata - reclamantă prin întâmpinare.

Excepția lipsei mandatului

D.R.A.O.V. Iași de a promova recursul în numele și pentru Autoritatea Națională

a Vămilor, nu poate fi reținută întrucât prin înscrisul depus la dosarul cauzei

(fila 72 recurs) s-a făcut dovada că a existat un mandat al A.N.V. prin care

D.R.A.O.V. Iași a fost împuternicită să formuleze, motiveze și să înainteze

recursul.

Excepția lipsei de

interes în promovarea recursului este de asemenea neîntemeiată, întrucât

înscrisurile invocate de intimata - reclamantă în susținerea acestei excepții

sunt ulterioare pronunțării sentinței recurate și declarării recursului.

Înalta Curte,

analizând recursul declarat în raport de criticile formulate, de înscrisurile

care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că

acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Criticile referitoare

la greșita apreciere a instanței de fond cu privire la îndeplinirea condiției

„cazului bine justificat” sunt nefondate.

Potrivit art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității

publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana

vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării

actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Conform art. 15 alin.

(1) din aceeași lege, suspendarea executării actului administrativ unilateral

poate fi solicitată de către reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14,

și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea actului.

Cererea de suspendare

se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată.

Prin urmare, în

raport de aceste dispoziții, și în ipoteza prevăzută de art. 15 alin. (1)

menționat, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ

care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie

să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute

de dispozițiile menționate, suspendarea executării unui act administrativ fiind

o măsură excepțională.

Îndeplinirea

condițiilor cazului bine justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse

aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței

dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei. Acestea

trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și

să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus

evaluării.

Cazul bine justificat

este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o

împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o

îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

În mod corect

instanța de fond a reținut îndeplinirea condiției cazului bine justificat,

aceasta fiind întărită și de faptul că prin Decizia nr. 423 din 8 decembrie 2011,

Curtea de Apel Suceava a admis acțiunea reclamantei și a anulat Ordinul nr. 7120/2011

a cărui suspendare a executării s-a solicitat în cauza de față.

Mai mult, însăși

autoritatea pârâtă a dispus suspendarea executării acestui ordin până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei prin Ordinul nr. 8820 din 12

noiembrie 2011.

În ceea ce privește

îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă, instanța de recurs

reține că soluția instanței de fond este corectă.

Este evident că un

act administrativ în privința căruia nu mai poate fi reținută prezumția de

legalitate, face verosimilă iminența producerii unei pagube persoanei vizate de

acest act. Întrucât Ordinul nr. 7120/2011 emis de autoritatea pârâtă a fost

anulat, astfel cum s-a reținut anterior, în privința acestuia nemaiputând opera

prezumția de legalitate, este implicită îndeplinirea condiției referitoare la

paguba iminentă, astfel cum această noțiune a fost definită în art. 2 alin. (1)

lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, în

raport de cele reținute mai sus, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală

și temeinică, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de D.R.A.O.V. în numele și pentru A.N.V. împotriva Încheierii din 06

octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 ianuarie 2012.