ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.02.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 704/2010

HOTĂRÂRE
10.02.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 704/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 701 din 4 martie

2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantele R.G.R. și

C.B., având ca obiect obligarea pârâtelor Casa Națională de Asigurări de

Sănătate, C.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului

și Ministerul Economiei și Finanțelor, la plata primelor de vacanță aferente

perioadei 2001 - 2005, actualizate cu rata inflației la data efectuării plății.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel a reținut în esență, faptul că reclamantele, deși au

chemat în judecată trei autorități publice, nu au depus la dosar probe din care

să reiasă perioada în care și-au desfășurat activitatea la fiecare din aceste instituții,

și în ce calitate, și aceasta cu toate că acest lucru le-a fost pus în vedere

prin Încheierea de ședință din 5 februarie 2008.

Împotriva acestei

sentințe, au declarat recurs reclamantele.

La termenul din 26

noiembrie 2008, fixat pentru judecarea recursului, constatând că părțile nu

s-au prezentat și nici nu au solicitat judecarea în lipsă, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a suspendat

judecata, în temeiul art. 242 alin. (2) C. proc. civ.

Ulterior, la data de

8 decembrie 2009, instanța, din oficiu, a dispus repunerea pe rol a cauzei

pentru a verifica incidența prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,

potrivit căruia orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, dacă a

rămas în nelucrare, din vina părții, timp de un an.

Cum în speță, din

vina recurentelor, cauza a stat în nelucrare, iar termenul de un an nu a fost

întrerupt prin îndeplinirea vreunui act de procedură, urmează să se constate că

recursul declarat în cază este perimat.

Constată perimat

recursul declarat de C.G.B. și R.G.R. împotriva Sentinței civile nr. 701 din 4

martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-02-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 784/2010
plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2001 - 2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că drepturile reglementate de art. 34 al
ÎCCJ 2008-05-06
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1767/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2682 din 31 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de
ÎCCJ 2008-05-23
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2082/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2432 din 10 octombrie 2007 a admis acțiunea formula
ÎCCJ 2008-05-07
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1785/2008
2003 și excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece în acea perioadă reclamanții nu erau în subordinea agenției ci a Ministerului Agriculturii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin sentința civilă nr.
ÎCCJ 2007-12-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4804/2007
. (3) din Legea nr. 519/2003, până la 31 decembrie 2004; prin art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 512/2004, până la 31 decembrie 2005; prin art. 5 alin. (5) din Legea nr. 379/2005 și art. 5 alin. (1) di
Sursă