ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 784/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții A.V., R.F., T.N.Ș., P.A., V.L.G., S.A., C.F., S.G., C.M., B.N., R.L., G.D., Z.M.I., C.D., S.L., S.R., S.D., I.C., M.A., V.L., F.C., C.A. au chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu pârâta să dispună obligarea acesteia la plata sumelor cu titlu de primă de concediu aferentă anilor 2001 - 2006 actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au calitatea de funcționari publici în cadrul Autorității Naționale a Vămilor și potrivit art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, au dreptul anual la prima de concediu.

Au mai susținut că dispoziția legală privind prima de concediu a fost suspendată, succesiv, până la data de 31 decembrie 2006 prin legi cu aplicabilitate temporară, iar în prezent s-a redeschis dreptul la acordarea primei de concediu. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 3053 din 28 noiembrie 2007 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor și a admis acțiunea formulată de reclamanți, obligând pârâta la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2001 - 2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că drepturile reglementate de art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, modificată, pe perioada anterioară anului 2006 sunt în vigoare și în raport de această împrejurare cererea reclamanților este întemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut că nu a existat temei legal pentru a acorda primele de concediu în anii 2004, 2005 și 2006, deoarece în acești ani a fost suspendată prin lege aplicarea prevederilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999. A mai susținut, că nici pentru anii 2004, 2005 și 2006 nu există temei legal pentru a acorda în prezent primele de concediu, întrucât la data de 1 ianuarie 2007 a expirat perioada de suspendare și au reintrat în vigoare de drept prevederile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, dar ele nu pot fi aplicate retroactiv pentru anii 2004, 2005 și 2006 și numai pentru viitor.

La termenul din 28 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata recursului, ca efect al constatării lipsei părților și a faptului că, acestea nu au solicitat soluționarea căii de atac în absența lor. În drept, măsura instanței s-a fundamentat pe dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Ulterior, cauza a rămas în nelucrare timp de peste un an, din vina părților, iar la data de 14 decembrie 2009, a fost repusă pe rol, pentru discutarea perimării. Apreciind că în speță sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de art. 246 și art. 252 C. proc. civ., urmează să se constate că recursul este perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva Sentinței civile nr. 3053 din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 februarie 2010.